”Primăvara în suflet de copil…”

Astăzi la grădinița Țăndărică  a avut loc matineul literar – artistic  ”Primăvara în suflet de copil” . Acest matineu s-a petrecut într-o ambianță veselă și armonioasă în atmosfera copiilor. Copii au recitat poezii, au cântat  cîntece, au înscenat spectacolul primăverii.Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare. Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte. Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg. Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii. Şi oamenii se bucură de această renaştere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor şi zumzetul hărniciei. În livezi oamenii curăţă pomii, iar în grădini sapă pământul să pună răsaduri. Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi culoare. Să ne bucurăm toţi de acest minunat mărtişor primit în dar de la blânda primăvară.


Vă dorim o primăvară frumooasă!

Discuție: Avantajele patriotismului

Evocarea faptelor ce s-au petrecut în vara anului 1992 pe malurile râului Nistru este o datorie a noastră, a celor pentru care s-au adus jertfă vieţi omeneşti. Este necesar să spunem acum că luptele pentru apărarea integrităţii ţării au constituit şi un argument de rezistenţă contra forţelor Armatei a 14-a ruseşti, antrenate direct în conflict de partea separatiştilor. Pentru comemorarea acestei triste aniversări, în bibliotecă sunt organizate manifestări de suflet, unde este adus un omagiu eroilor care au apărat integritatea şi independenţa Republicii Moldova.

 

Comemorarea celor căzuţi în conlictul armat este de asemenea un tribut de recunoştinţă faţă de văduvele care şi-au pierdut soţii, invalizilor, precum şi participanţii care au supravieţuit în conflictul armat. Cei care îşi uită trecutul, nu au cum să aibă viitor. În această zi vă îndemn să nu uităm de cei cărora le datorăm această independenţă. Pentru mine patriotismul nu este doar cuvinte sterile. Nu uitaţi pe cei căzuţi, nu uitaţi de Mamele şi văduvele de război care şi-au pierdut copii şi bărbaţii pe  cîmpul de luptă, nu uitaţi pe cei care şi-au pierdut sănătatea în acel război.
 
 

Călătorie prin locurile sfinte ale Chișinăului

Biserica Apostolică Armenească Sf. Maica Domnnului

Biserica este amplasată la sud-est de centrul istoric al Chișinăului de altă dată. În prezent situația urbană, a izolat biserica, care a rămas ca o insulă a trecutului în mijlocul caritierului cu blocuri moderne. Este un edificiu cu  o aură caucaziană, format dintr-un aliaj, de forme armenești și moldovenești, îmbinate cu elemente, din arhitecutura clasicismului. Disonanța dintre formele exterioare, și structura spațială a fost mult timp o enigmă, treptat ajugîndu-se la convingerea că Biserica Armenească  a fost zidită pe ruinile unei biserici moldovenești din secolului XVIII-lea, distrusă probabil, în timpul războaielor ruso-rusești. Chișinău, care a moștenit de la biserica moldovenească planul alungit, de timp navă, rotungit de la est de o vastă absidă a altarului, iar la apus-precedat de turnul-clopotniță. În același timp, are multe trăsături, introduse, în arhitectura ei după intrarea acesteia în posesia armenilor: astfel, lipsește peretele dispărțitor dintre naos, și pronaos, caracteristic pentru ortodoxia de vest, impropriu arhitecturii ecleziatice armenești, care se caracteriză prin crearea spațiilor interioare unitare, dar în schimb au apărut compartimentele laterale.
     Pereții clădirii au fost înălțați cu cca. 65 cm, partea nouă fiind evidențiată printr-o arcatură ce amintea ocnițele medievale, amplasată perimetral sub cornișa cu muluri neoclasice. Bolțile vechi au fost demolate și înlocuite cu altele noi, cu o influență a stilului baroc. Bolta cilindrică, susținută de arcuri dublouri, a fost străbătură de mici calote sferice. Suprafețele lor și peretele de apus au fost acoperite cu fresce. A fost înălțată cu un nivel și clopotnița, silueta ei devenind mai elegantă, ultimul nivel fiind împodobit cu detalii din arhitectura neoclasicismulu francez.
     În timpul acestei reconstrucții au fost introduce forme caracteristice Armeniei istorice: acoperișul clopotniței a devenit piramidal, au fost ridicate mici turle decorative, în forme similare, deasupra altarului și pridvorului de sud, arhitect Alexandru Bernardazzi.

 Pentru a afla o informație mai amplă  din istoria bisericii vă invităm la bibliotecă.
Va urma…