Discuție/ dezbatere: 15 iunie- Ziua când Mihai Eminescu a devenit Luceafăr

Mihai-Eminescu1

Astăzi, se împlinesc 127 de ani de la moartea celui mai mare poet pe care l-a ivit pământul românesc, ”Luceafărul poeziei românești”– Mihai Eminescu.

”El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel alcărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim” (Geo Bogza).

Eminescu a fost și rămâne preotul deșteptării românilor basarabeni  într-o vreme terorizată de istorie. Eminescu și-a clădit sinea în fiecare poem și rând. Este făclia rămasă din trupul omului: spiritul propriei existețe  care în chintesența  ei reflecta multiseculara perpetuare  a românității. Eminescu  este model moral , în ciuda tuturor speculațiilor  de altă natură. În Eminescu e dragoste și durere de dragoste… Arghezi povestea că, fiind copil, la văzut pe calea victoriei trecând în absetă visare. Arghezi era copil și ce face un copil? Un copil se uită cu ochii de copil, curioși, în ochii tuturor. Tânăr fiind m-am uitat cu ochii curioși și înfiorați de emoție în ochii ascuțiți de iteligență și sarcasm a lui Arghezi. Iată de apropiat e Eminescu de noi. Ochii mei s-au uitat în ochii lui Arghezi, care s-au uitat în ochii lui Eminescu.  Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.

Chişinău – 580 de ani: Biserica Sf. Ilie

Biserica „Sfântului Ilie”, se numără printre cele mai vechi locaşuri de cult din Chişinău. Ştefan Berchet, bazându-se pe „Vedomosti bisericeşti” din 1812-1813 constată, că biserica a fost „clădită în abiserica sf ilie 3nul 1808, având ziduri de piatră, acoperită cu şindrilă, cu vas, veşminte şi cărţi îndestulătore”. După „Condica formelor de la ţinutul Lăpuşnei” putem constata că Biserica „Sfântului Ilie” a existat până la 1799, pentru că aici este numit paroh preotula fost hirotonit de P.S. Gherasim, Episcop de Roman, când acesta era EpiscoBiserica sf ilie 1p de Huşi. De aici constatăm că biserica a fost zidită mult mai înainte, dar în lemn, iar în 1808, fiind rezidită în piatră, după stilul bisericilor moldoveneşti, mai cu seamă acelor din Chişinău: Buna-vestire, Sfinţii Arhangheli sau Catedrala Veche şi Naşterea Maicii Domnului. Biserica avea formă de corabie, tipică vechilor biserici din secolul al XVII-lea. Clopotniţa bisericii avea 4 clopote, turnate în Moscova, cel mai mare având greutate de 480 de kg. Catapeteasma bisericii a fost cea mai bogată din toate câte erau în Chişinău şi era formată în patru rânduri de icoane. Cele din primul nivel au fost împodobite cu îmbrăcămintea de argint. Pereţii din interior nu aveau chipuri de sfinţi, biserica sf ilie 2fiind înlocuiţi cu ornamente naturiste, lucrate în stil rusesc, cu culori blânde. La fel şi Biserica „Sfântului Ilie” a fost înzestrată cu un număr foarte mare de cărţi vechi, întrebuinţate în cult bisericesc, acestea fiind în limbile română, slavonă şi greacă. Primul paroh al bisericii a fost numit preotul Vasile Bobeiko. Biserica Sf. Ilie a fost  zidită în 1806. Locul pentru biserică a fost ales lângă un stâlp de piatră, ridicat de Ștefan Nour, pe care erau incrustate numele copiilor, părinților și ale rudelor acestuia, care au pătimit în urma unei incursiuni a tătarilor în 1781. În 1855 lângă biserică a fost deschis piața Sf. Ilie, pe strada cu aceeași denumire. Clădirea bisericii a fost demolată în anul 1960.

Sursa: http://ortodox.md/cum-a-fost-demolata-biserica-sf-ilie-din-chisinau/