Ianoş Ţurcanu -65 de ani

Scriitori Jubiliari 2016

turcanu

Poetul, prozatorul, publicistul Ianoș Țurcanu s-a născut în satul Pelinia, Râşcani. A avut „o copilărie fericită, plină de prospeţime și elan sufletesc…”. După absolvirea şcolii medii din satul natal, mai mult la „insistenţa mamei”, viitorul poet se înscrie la Colegiul de Medicină din oraşul Bălţi (1966). După terminarea studiilor, îşi face serviciul militar. În perioada anilor 1972-1976, continuă studiile la Institutul de Medicină din Krasnodar, Rusia, iar în 1980 devine licenţiat, fără frecvenţă, al Institutului de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova. Activează ca redactor la revistele Moment poetic, Trei iezi. Din 1992 până în 2013 lucrează la Departamentul Cultură al Primăriei municipiului Chişinău. Dragostea pentru scris a avut-o încă din copilărie. În perioada studenţiei scrie „tezele la latină în versuri”, frecventează cenacluri literare, face cunoştinţă cu personalităţi remarcabile din lumea scriitoricească. În anii serviciului militar publică în ziare şi reviste. Debutează în anul 1974 în revista „Moldova”. Debutul editorial se produce în 1994 cu cartea Oglinda stranie, după care au urmat alte volume de versuri, aforisme, epigrame: Oră de anatomie (1995), Insomnii (1996), Ploaie la plus infinit (1996), Coca – Cola (2014) etc. Este autor a peste 500 de texte de cântece de muzică uşoară, populară şi cântece pentru copii. Opera sa este tradusă în mai multe limbi: italiană, engleză, rusă, franceză, germană ș.a. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1994), al Uniunii 72 Scriitorilor din România, al Uniunii Mondiale a Literaților (Washington), membru de onoare al Societății Scriitorilor din Târgoviște. În lista premiilor obținute se înscriu: Premiul Bibliotecii Naţionale (1995) pentru placheta Oglinda stranie, Premiul Uniunii Scriitorilor (2001, pentru cartea Insula Madagascar), Premiul Salonului Internațional de Carte „SIC 2007” pentru placheta de versuri Omul mării, Premiul „Eros” al Bibliotecii Naționale (2008, pentru promovarea liricii de dragoste – cartea Izgonirea din Eden), Premiul „Mihai Eminescu”, pentru poezie, la Salonul Internațional de Carte Românească, Iași (2008).  În cadrul Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret a fost menționat cu: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000, pentru cartea Insula Madagascar) și (2013, pentru volumul Casă pentru femeia iubită), Premiul Bibliotecii ,,Gh. Asachi” Iaşi (2005, pentru cartea Bravo, Mieunache!), Premiul „Simpatia copiilor” (2008, pentru cartea O girafă supărată), Premiul „Cartea Anului” (2009, pentru Un elefant în vagonul-restaurant), Premiul Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” (2011, pentru cartea Cea mai frumoasă vară a iubirii), Premiul Ministerului Educației al Republicii Moldova (2012, pentru cartea Geografia cu minuni), Premiul Ministerului Tineretului și Sportului al Republicii Moldova (2012, pentru volumul 101 poeme). (M.H.) Referinţe Viaţa mea e din cuvinte Nu mai pot scăpa de ele: Păzitoare-a celor sfinte Din aducerile aminte, Păzitoare-a celor bune De prin vis și rugăciune…

Poezia lui Ianoș Țurcanu este cursivă și sobră, consfințind tradiția orală și cea clasică, fluența ritmică și parfumul îmbătător al eufoniei, specifice versificației moderne. În scrierile sale sunt presărate, ca sarea și piperul în bucate, speciile vesele: epigrama, fabula, aforismul. Ianoș Țurcanu este un poet care știe să vorbească de la suflet la suflet și cu cei mici. Subliniem semnificația detaliului, pe care autorul știe să-l 74 plaseze verbal în locurile cele mai potrivite. Citind, înveți a fi vesel și glumeț, a privi lucrurile fără complexe. Autorul pare a rămâne în umbra cuvintelor, dar mânuind abil vibrația acestora, sugestia artistică, raza bunei dispoziții.

Vladimir Beșleagă , romancier și eseist (1935) – 85 de ani de la naştere

Scriitori jubiliari 2016

448-besleaga-2

Romancier cu o vocaţie modernă şi profundă, preocupat de problemele majore ale existenţei umane, Vladimir Beşleagă se situează printre scriitorii reprezentativi ai literaturii din Basarabia.

     Vladimir Beşleagă s-a născut pe 25 iulie 1931, satul Mălăieşti, Grigoriopol.  Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1965). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Urmează şcoala medie în localiatatea natală, apoi facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (promoţia 1955), doctoratul aceeaşi instituţie, având ca temă de studiu „Liviu Rebreanu, romancier”. Pe parcursul anilor deţine diverse funcţii: redactor la revista Scânteia leninistă şi Cultura, secretar al Uniunii Scriitorilor (1971-1976), redactor şef adjunct la revista Nistru (1977-1982), director Muzeului Republican de Literatură „D.Cantemir” (1988), membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, deputat  în primul Parlament al Republicii Moldova. Ca traducător s-a realizat prin tălmăcirea celebrului roman antic pastoral Dafnis şi Cloe de Longos şi a nemuritoarei opere a lui Erasm din Rotterdam Laudă Prostiei. Este prezent şi în publicistică, semnând în ultimii ani numeroase tablete, eseuri, reflecţii şi note memoraliste în diverse publicaţii periodice. Premiul de Stat al R.S.S.M. (1978 pentru romanul Acasă), Premiul „George Bacovia” acordat de revista Ateneu din Bacău (1993). În 1991 i se conferă Titlul Onorific de Scriitor al Poporului, iar în 1996- Ordinul Republicii (returnat în 2003 în semn de protest împotriva decorării cu acest ordin a fostului lider comunist Ivan Bodiul). Vladimir Beşleagă este omul care îşi pune întrebări şi caută răspunsuri în scris. Integrând realitatea în text, el caută astfel s-o ia în stăpânire. O face în cunoştinţă de cauză şi cu energia şi ambiţia unui adolescent. E prezent în toate activităţile scriitoriceşti, la fel şi în toată claviatura literaturii: proză, eseu, poezie… Versurile lui Vladimir Beșleagă nu vrăjesc prin spectaculos, artificiu, manierism. Singura libertate în acest sens, pentru un poet cu ureche 66 muzicală, este predilecția pentru instrumentalism, așa cum fusese el aplicat de Macedonski sau Bacovia. Altfel, arta poeziilor sale consistă în doze de înțelepciune despre viață și moarte, realitate și destin omenesc, infuzate generos în materia lirică. Poemele sunt limpezi, de o simplitate căutată, în credoul că marile adevăruri se spun simplu, fără sofisticări gratuite. Sinceritatea poetului față de sine și de ceilalți produce tensiuni la scară înaltă, răsfrânte în cuvinte-nucleu.

Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator al secolului al XX-lea, mai important pentru că e modern, mai tehnic şi mai complex decît Ion Druţă sau decît oricare alt scriitor al provinciei noastre de est”.

Ion Simuţ

Chişinău – 580 de ani: Biserica Sfântul Pantelimon

 

_16-oldBiserica Sfântul Pantelimon a fost construită pe bani donați de către frații Ioan și Victor Sinadino, cetățeni de onoare ai Chișinăului, în 1891, în spiritul stilizărilor istorice, în baza arhitecturii medievale grecești după arhitectul Alexandru Bernardazzi. La subsolul bisericii se afla un cavou rezervat pentru 26 răposați din neamul sinsdino. Biserica avea 3 case de locuit – și acestea donate de frații – ctitori ai locașului sfânt. Pe lângâ biserică funcționa o școală parohială, întemeiată în 1898 și întreținută financiar de către frații Anastasie și Teodor  Cuflea. Este construită în stil neobizantin, are 2 tambure cu cupole, goluri arcuite cu vitralii color.  Fosta capelă a comunității grecești, ctitoria fraților Ivan și Victor Sinadino. Biserica a fost apreciată în presa vremii drept una din cele mai valoroase creații artistice de acest gen din anii respectivi din Imperiul Rus. Evocă aspectul arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia, patria istorică a comanditarilor chișinăueni. Planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este alipită absida altarului, la cea de vest – clopotnița. O particularitate constructivă este perechea de arcuri care se intersectează spațiul central, și prezintă baza cupolei octogonale, acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornișele în „volane”, repetându-se forma în arc a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea după tonalitate a asizelor din piatră și includerea cărămizii roșii în decorul fațadelor. Spațiul Sf._Pantelimon_-_Sideinterior este compus dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălțată de turla masivă, susținută prin intersecția a patru arcuri, soluție de origine armenească. Golurile ferestrelor sunt împărțite în trei arcade prin menouri de piatră, ce amintesc aceiași sursă de inspirație ce-a fost utilizată la crearea formelor exterioare. Clădirea se distinge prin unitatea stilistică a bisericii și clopotniței, cizelarea detaliilor și elementelor construcției, utilizarea savantă a materialului de construcție. Grație căptușirii originale a zidăriei, organizată în asize orizontale – două de pietre de nuanțe deschise și unul de nuanță întunecată, fațadele sunt pitorești. S-au păstra elementele de ameranjare a terenului – gardul compus din grilaje din fier forjat, ridicate pe soclu din piatră, izolate între ele de tumbe acoperite în două pante, decorate cu capete de lei.

Sursa: Chișinău Enciclopedie.- Chisinău,1997.-p.87