Limba, să moară? Imposibil! Atâta vreme cât o vorbești o scrii, o gândești – e vie, trăiește, respiră, creează, țese, face și desface, leagă și dezleagă, îndemânează și despică, biciuește și mângâie,condamnă și iartă, numește și dezmotenește, urăște și iubește, înveselește și dezvăluie, ridică și coboară, naște și omoară, plânge și râde, stârnețte război și așează pace, anatemează și miruiește, țintuiește la stâlpul rușinei și înalâă monumente, spune prostii și elaborează opere neperitoare… Să o sărbătorim în mod special? Ce alta facem noi, o vorbim-scriem-gândim? Îi dăm viață bineînțeles, o ținem veșnic vie. Și dacă o scriem, sau o rostim frumos, corect, fluent, e-o mare sărbăatoare și pentru dânsa și pentru noi. Cât de bine ar fi să-i oferim mai des acestă bucurie, dar nu cu prilejul Zilei de 31 August!
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată…
Biblioteca „Alexandru Donici” 