Ce dăruiește inima nu e niciodată pierdut… este păstrat în inimile celorlați

Discuție/dezbatere

Motto:,,Viața fără dragoste este precum copacul fără flori sau fructe

Cupidon și dragobete

Adună băieți și fete,

Unind inimi rătăcite

Ce tânjesc,stand adormite.

dscn2719Dragobetele-sărbătoare popular a dragostei, eveniment care reânvie  o datină milenară pe meleagurile noastre! Sărbătoarea își are originile în ciclul naturii, anunțând momentul în care întreaga natură renaște, păsările se împerechează și își caută cuiburi. Această revenire se regăsea conform tradițiilor și în activităților oamenilor, și mai ales a tinerilor: odată cu natura, reânvia și iubirea, iar Dragobetele era ziua în care întreaga comunitate sărbătorea și se pregătea pentru venirea primăverii. Revenind la istoria națională, în mitologia dacilor, Dragobete era zeul care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. El este considerat 16864292_761920257300339_956731060730033407_n,,zânul” dragostei, zeitate ce ocrotește iubirea și poartă noroc îndrăgostiților. De aceea, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să dureze tot anul. Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturi.Dragobete este o sărbătoare a iubirii, ne amintește despre frumosul ce trăiește în sufletele noastre și înflorește ca o floare. Cum zicea Grigore Vieru ,,Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață”. De aici deducem și importanța sărbătorii, deoarece ea relevă sentimentul autotputernic ce trăiește în inima celor îndrăgostiți.

Vă dorim dragoste și un început nou odată cu venirea primăverii!

Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu-150 de ani de la prima apariție

Revistă bibliografică virtuală

13979517-featDeclarându-se discipol al lui Sofocle şi William Shakespeare, B.P. Hasdeu rămâne convins că „trecutul unui popor poate să învie numai într-o dramă istorică”,el scrie  prima dramă istorică de factură romantică, în versuri, ,, Răzvan și Vidra”. Drama este scrisă într-o  viziune paşoptistă asupra trecutului, în spiritul ideilor de la „Dacia literară”. În această oridine de idie subiectul este insirat din istoria Moldovei. Răzvan, un țigan eliberat de pe una din moșiile mănăstirești, devine, din cauza climatului de instabilitate politică, creat de lupta pretendenților la tron, pentru scurt timp, domn. Drama romantică ca temă are exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut. Ea este  subintitulată de Hasdeu Poemă dramatică în cinci cânturi şi are un moto sugestiv pentru subiectul dramei: „Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi, acestea sunt neşte neputinţe iuţi ale sufletului…” preluat din Cazania Mitropolitului Teofil (1644). Ideea figurată pe parcursul operei este că lupta pentru putere aduce nenorocire unei țări și persoanelor implicate. Compoziția dramei este realizată în cinci părți numite cânturi, ce  dovedesc îndemanarea autorului de a versifica, având fiecare câte un titlu  care sintetizează conținutul.  Inspirată din evenimentele tragicului veac al XVI-lea, care pare să fi exercitat o adevarată fascinație asupra scriitorilor pașoptiști și postpșsoptiști.  Figura lui Răzvan, efemerul domn țigan contemporan cu Mihai Viteazul, atrasese și atenția lui Bălcescu, pentru care el ilustră egalitatea claselor și popoarelor . Hasdeu se foloseste insa de biografia lui cu totul iesita din comun pentru a compune o dramă a destinului, in care conditia tragica a personajului e inscrisa inca de la primele file. Constiinta acestei marci de inferioritate joaca insa, pe parcursul intregii drame, fie ca lucrul este marturisit sau nu, si rolul unui permanent imbold: constient sau inconstient, Răzvan doreste sa demonstreze razvan-si-vidra-2celorlalti si, poate, mai ales sie insusi, ca nu c o fiinta decazuta, ci un om cu posibilitati si drepturi egale cu ale oricarui altuia, ba chiar cu mai multe, daca se tine seama de calitatile sale intelectuale si de ostas. De aici și derivă actualitatea operei pentru care opera reprezintă o valoare aparte. De asemenea Razvan este un om cu o lume interioară bogadă,cu suflet bun și înduioșător. De aici și emoţionantul monolog al lui Răzvan din cântul II pune in lumină viraţia interioară a eroului, apărător inflăcărat al ideilor de adevăr, dreptate, libertate: Săracul ţăran ce-şi pierde vitişoarele sau plugul;– Robul osândit ce fuge blestemând biciul şi jugul.Haiducii sunt pentru Răzvan „născuţi din ai ţării chin”. Caracterul romantic resultă din faptul că ascensiunea lui Răzvan de la rob eliberat la căpitan, polcovnic, hatman, domn este excepțională în împrejurări excepționale. Evaziunea în codru ca haiduc, răpirea Vidrei, felul în care haiducii cântă o doină sunt tot atâtea elemente  romantice. Ca erou romanticrazvan-si-vidra însă, Răzvan este structurat contradictoriu: inzestrat cu calităţi de excepţie, de care este conştient, dar neputincios in afirmarea lor (Eu, ţigan! Eu… o, Jupâne!/ Decât vai, decât amar/ Mai dulce-i spînzurătoarea/ Nu mai aştept in zadar!). Acest moment și prezintă intriga operei,un personaj excepțional, născut țigan în robie,ce pare a avea o viață planificată de la început,una fără de succes, care însă pe parcursul operei ne dovedește cu fiecare filă opusul celor crezute, stricând stereotipul creat. În piesă sunt prezente și unele elemente reliste, în sensul că tema, eroii, subiectul, conflictul sunt luate din realitata social-istorică. B.P.Hașdeu se documentează ca un istoric și actul de creație este o elaborare pe baza unor realități. Astfel, opera are o valoare istorică, în care faptele nu sunt doar citate,ci pot fi și trăite. Opera este bogată în personaje cu diferite tipologii,spre exemplu: Ganea-arivistul,Vidra-orgolioasa,Sbierea-avarul. Aceste personaje conturează viciile socieții,ele fiind un mijloc prin care autorul ironizează lumea. Drama ,, Răzvan și Vidra” a constituit un model,pe care l-au urmat Vasile Alecsandri în ,,Despot Vodă”,Alexandru Davila în ,,Vlaicu Vodă”, Barbu Ștefănescu Delavrancea în trilogia  Apus de soare,Viforul, Luceafărul.

Vă dorim lectură plăcută!

Bogdan Petriceicu Hasdeu-110 ani de la trecerea in nefiinta

Revistă bibliografică virtuală

Anul acesta Biblioteca Municipală care-i poartă numele ”Bogdan Petriceicu Hasdeu” împlinește 140 de ani de la fondare.

img102

Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907)

Bogdan Petriceicu Hasdeu este o personalitate a culturii românești. A fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. S-a născut la Hotin, în Basarabia  ocupată de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă, strămoșii săi fiind boieri. Fiu al boierului Alexandru Hâjdău şi al Elisabetei Dauksza, familie de învăţaţi; tatăl şi bunicul erau cărturari poligloţi, care au scris despre folclorul şi istoria românilor, ceea ce are o mare influenţă asupra viitorului savant. Tatăl său era un adevărat savant. Cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei. În perioada anilor 1845-1850 face studii gimnaziale în diverse orașe din Podolia si Volania (Vinija, Camenita, Aovno), unde tatal Alexandru Hajdeu era mutat ca profesor. Tânărul gimnazist vorbea polona perfect. Bogdan Petriceicu Hasdeu a studiat la universitatea din Harcov, după terminarea studiilor slujind ca ofițer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut pentru a scăpa de împilarea și deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul. După șapte luni a demisionat. În 1858 s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor statului din București, în această calitate contribuind la publicarea documentelor în „Arhiva istorică” și „Cuvinte din bătrâni”. În 1877 a fost ales membru al Academiei Române ca un omagiu al întregii sale opere de până atunci, dar și ca recunoaștere a spiritului său enciclopedist.
Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București. Partizan al lui Kogălniceanu, a susținut lovitura de stat din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, a susținut dinastia străină, de Honezollern, apoi, pe aceeași linie a ideilor de factură paneuropeană, a devenit membru al Partidul Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României.Ca dramaturg el aduce prima dramă romantică ,,Răzvan și Vidra” în anul 1867.Mai scrie și drama istorică ,,Domnița Ruxanda în anul 1866. Dintre lucrările istorice se disting: Ioan Vodă cel Cumplit (1865, ed. a II-a, 1894), monumentala Arhivă istorică a României și Istoria critică. La Iași a publicat Arhiva historică a României (1865-1867), în care multe documente vechi slavone și românești au fost editate pentru prima dată. În calitate de prozator, el încearcă prin nuvela ,,Micuța să șocheze opinia publică, prezentând, cu lux de amănunte,seducerea unei fete și apoi felul în care este plasată într-o căsătorie cu un june boier. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: Cuvente den bătrâni și Etumologicum Maynum Romanniae. A editat, de asemenea, Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând-o în 1881. Prin lucrarea sa Cuvente den bătrâni (1878-1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de documente și de studii de o mare valoare. Ca gazetar el scoate câteva reviste, printre care ,,Aghiuță” și ,,Satyrul”, în care își exprimă spiritul critic. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este Răzvan și Vidra, foarte criticată la vremea apariției (1867) de criticii revistei Convorbiri literare.  A avut însă şi critici: astfel au fost articolele publicate de Gheorghe Panu în „Convorbiri literare” şi o broşură a lui Ion C. Massim. Prin lucrările sale ştiinţifice, Bogdan Petriceicu Hasdeu creează un stil erudit, enciclopedist şi, mai ales, deschide gustul pentru sinteze culturale, generând o tradiţie în cultura românească, continuata de Nicolae Iorga, George Călinescu, Mircea Eliade. Rămâne deschizător de drumuri în filologie, folcloristică, istorie, aşezând cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multa vreme. La 25 august în anul 1907, singur si uitat, se stinge din viata in castelul de la Campina.
100lei2013_petriceicu_hasdeu_rLa 15 iulie 2013, Banca Națională a României a 50leim_2011_hasdeu_rpus în circulație, cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, o monedă comemorativă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, având titlul de 900‰. Moneda este rotundă, are diametrul de 21 mm, greutatea de 6,452g, iar cantul este zimțat. Întregul tiraj este de 250 de exemplare.

Face-ți cunoștință cu opera scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu în Biblioteca Alexandru Donici,  dispunem de operele complecte din seria Moștenire și lucrări aparte. Vă dorim lectură plăcută!