Mircea Eliade-folosof, prozator 110 ani de la naştere


Revistă bibliografică virtuală

Prozatorul, eseistul, omul de ştiinţă şi filosoful Mircea Eliade (1907-1986) împlineşte la acest frumos început de primăvară 110 ani de la naştere. Monumentala sa opermircea_eliadeă rămâne în analele universale ale ştiinţei şi literaturii, numele său fiind trecut în marile enciclopedii şi dicţionare ale lumii. Scriitorul omagiat a reflectat îndelungat asupra sincerităţii ca valoare nealterată. Acesta credea cu multă convingere în ideea că sinceritatea e adesea alături de adevăr sau împotriva lui. Fiecare om, susţine acest inetelectual de rară speranţă, a îndurat cel puţin o dată în viaţă umilinţa abdicării în faţa unui adevăr, deşi pasiunea de a-l căuta este biruitoare împotriva acestei umilinţe şi a oriăror degradări. În această ordine de idei autorul menţionează că operele sale comunică adevăr şi sinceritate: ,,Sunt anumite lucruri în viaţă care leagă atât de organic pe un om de adevăr,
de sinceritate şi de felul său de viaţă,încât toate acestea capătă semnificaţie simbolică,ele devin oarecum semnul magic al existenţei’’.
Criticul, susţine autorul, trebuie să reconstituiască lucid opera de artă,să repete fenomenul creaţiei estetice. Din acestă perspectivă, Eliade este printre primii care se încumetă să numească roman ,,Istorie ieroglifică’’ si care-l consideră pe Dimitrie Cantemir cel dintâi romancier român.Vorbind despre nuvela ,,Sărmanul Dionis’’ de Mihai Eminescu, acesta compune un splendid elogiu geniului eminescian, precizând că poetul cunoştea destulă istorie a literaturilor ca să se ştie că  un geniu nu devine idol atât de repede. Mai puţin însă s-a vorbit în studii riguroase despre calitatea de critic şi istoric literar a lui Mircea Eliade, ipostară în care acesta a adus până la strălucire eseul, definind spiritual de generaţie şi cunoscând în profunzime viaţa şi opera scriitorilor români. Un scriitor care Eliade  l-a tratat cu mare respect a fost Lucian Blaga, despre care nota cu prietenie: ,,Blaga vorbeşte rar,aproape silabisind fiecare cuvânt şi te priveşte în ochi concentrate,dar ai senzaţia că privirile lui trec peste tine,şi u o dată te simţi ispitit să întorci capul,să întărâlneşti şi tu năluca pe care o ţinteşte el’’. Şi Ionel Teodoreanu a intrat în atenţia talentatului critic, istoric literar şi filosof al culturii,care a rămas pentru eternitate, Mircea Eliade, accentuând că opera lui Teodoreanu e un amlgam de adjective culese cu pensula sau de pasteluri cu nuanţe nostalgice,de cuvinte cu aromă patriarhală sau frivolitate mondenă: ,,E un ciudat ameste de Proust şi Sadoveanu,de Samain şi Topârceanu, pe alocuri de Neculce,şi peste tot,mult,foarte mult,Ionel Teodoreanu’’. Mai presus de toate, se înalţă idea-ivot a acestei personalităţi complexe că poprul român are o preistorie şi o istorie de egală valoare cu a oricărei mari naţiuni europene,pentru că poarte în sine universul mental(legende şi provebe) care i-a dat naştere,întocmai cum un ciob de oglindă păstrează acelaşi lucru ca şi întregul din care s-a desprins.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.