La Paști

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mînjite,
Zece ouă înroșite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce vă este, frățioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați ouă…
– Suntem fierte!
Zice-un ou rotund și fraise
Lîngă pasca cu orez.
Și schimbîndu-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:
– Pîn’la urmă tot nu scap!
– Ne gătește de paradă.
– Ne ciocnește cap în cap
Și ne zvîrle coaja-n stradă…
– Ce rușine !
– Ce dezastru !
– Preferam să fiu omlet !
– Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru… 
– Și eu unul violet…
– Eu, mai bine-ar fi să tac:
Așa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac !…

George Topârceanu

La Paști

               Prin pomi e ciripit şi cânt,

                        Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

                        Şi sălciile-n albă floare

                        E pace-n cer şi pe pământ.

                        Răsuflul cald al primăverii

                        Adus-a zilele-nvierii.

                        Şi cât e de frumos în sat!

                        Creştinii vin tăcuţi din vale

                        Şi doi de se-ntâlnesc în cale

                        Îşi zic: Hristos a înviat!

                        Şi râde-atâta sărbătoare

                        Din chipul lor cel ars de soare.

                        Şi-un vânt de-abia clătinător

                        Şopteşte din văzduh cuvinte:

                        E glasul celor din morminte,

                        E zgomotul zburării lor!

                        Şi pomii frunţile-şi scoboară

                        Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

                       E linişte. Şi din altar

                        Cântarea-n stihuri repetate

                        Departe până-n văi străbate

                        Şi clopotele cântă rar:

                        Ah, Doamne! Să le-auzi din vale

                        Cum râd a drag şi plâng a jale!

                        Biserica, pe deal mai sus,

                        E plină astăzi de lumină,

                        Că-ntreaga lume este plină

                        De-acelaşi gând, din cer adus:

                        În fapta noastră ne e soarta

                        Şi viaţa este tot, nu moartea.

                        Pe deal se suie-ncetişor

                        Neveste tinere şi fete,

                        Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;

                        Şi-ncet, în urma tuturor,

                        Vezi şovăind câte-o bătrână

                        Cu micul ei nepot de mână.

                        Ah, iar în minte mi-ai venit

                        Tu, mama micilor copile!

                        Eu ştiu că şi-n aceste zile

                        Tu plângi pe-al tău copil dorit!

                        La zâmbet cerul azi ne cheamă

                        Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!

George Coșbuc

În ziua de Paști

                     Toţi copiii azi se îmbracă

                        Cu ce au ei mai frumos

                        Şi părinţii lor le cântă

                        Învierea lui Christos. 

                        Şi la masă ciocnesc astăzi

                        Toţi copiii cei cuminţi,

                        Ouă roşii şi pestriţe,

                        Cu iubiţii lor părinţi. 

                        Toţi copiii azi sunt darnici

                        Căci ei ştiu că lui Christos,

                        Îi sunt dragi numai copiii

                        Cei cu sufletul milos. 

                        Şi copiii buni la suflet,

                        Azi cu bucurie dau,

                        Cozonaci şi ouă roşii

                        La copiii care n-au

Elena Farago