Eu citesc(15-18 ani)


Yeonmi_Park_-_Atlas_Network_Liberty_Forum-684x1024Yeonmi Park s-a născut în Hyesan, Coreea de Nord, în 1993, iar în present locuiește la seul, Coreea de Sud. Călătorește în lume ca activistă pentru drepturile omului.

Ne spunem povești ca să putem supraviețui.

Joan Didion

Park, Yeonmi. Drumul către libertate / Yeonmi Park. –Iași:drumul-catre-libertate-autobiografia-unei-refugiate-din-coreea-de-nord Polirom, 2015. – 288p.

 Drumul către libertate este un roman autobiografic, foate puternic și cutremurător. În baza cărți poți face discuții pe următoarele teme: Războiul rece, Al doilea război, Foamea, Refugiații, Traficul de ființe umane, unde această temă este abordată în zilele noastre. Personajul principal este Yeonmi Park , unde îşi spune pentru prima oară povestea uluitoare, cu demnitate, curaj şi uneori cu umor. Drumul către libertate este o mărturie despre forţa spiritului uman şi despre riscurile pe care sîntem dispuşi să ni le asumăm ca să fim liberi. Romanul este tulburător, permitându-ne să înțelegem că drama acestor oameni nu este doar în interiorul țării, ci și dincolo de granițe, închise aproape ermetic.  Unde se povestește  o  mărturie tulburătoare cu privire la viața extrem de grea a oamenilor simpli din Coreea de Nord, dar aduce în același timp indicii importante cu privire la traficul de ființe umane (mai ales femei tinere) practicat la granița cu China și cu privire la dificila cale de integrare a refugiaților în Coreea de Sud. Oare cât de greu se va realiza, dacă se va întâmpla vreodată, o posibilă unire a celor două Corei?

Vă propunem câteva citate culese din acest roman tulburător, curtremurător:

… Există o vorbă despre bărbații ca tata: ”Putea supraviețui și pe piatra seacă”, ceea ce însemna că era descurcăreț și rezistent, indiferent de situație. (pag. 47)

…Familiile părinților mei considerau că aceștia se potriveau de minune, amîndoi aveau un songbun. Cum se spune la noi, rîndunica se potrivește cu rîndunelul și coțofana cu bărbătușul ei. În acest caz , și mireasa, și mirele erau din neamul coțofenelor. (pag. 47)

… Mai este un proverb coereean: ”Ața merge după ac”. De obicei bărbatul este acul și ața e femeia, așa că aceasta își urmează soțul acasă la el. Însă nu ia numemele lui. Pentru multe femei, aceasta este singura formă de independență de care au parte în viață. ( pag. 48)

”În Coreea de Nord, bunicul Park și părinții mei erau niște infractori. Tata aducea și vindea mărfuri pentru a scoate profit; în alte țări ar fi fost numit pur și simplu afacerist. Mituia funcționari – cărora nu le ajungeau salariile ca să-și hrănească familiile – pentru a călători nestingherit în propria țară. Și deși este adevărat că bunicul și părinții mei furau de la stat, statul le fura totul oamenilor, inclusiv libertatea.” (pag. 51)

”În lumea liberă, copiii visează la ce vor să se facă atunci când vor fi mari și cum își pot folosi talentele. Când aveam 4-5 ani, singurul lucru pe care doream să-l fac ca adult era să cumpăr câtă pâine voiam și s-o mănânc pe toată. Când îți este mereu foame, nu te gândești decât la mâncare.” (pag. 54)

”Eu nu am băut niciodată lapte în Coreea de Nord! Nici măcar nu am știut că vaca dă lapte până ce nu am fugit din țară.” (pag. 64)

„Nici unul dintre noi nu cunoștea conceptul de trafic de ființe umane și nu ne trecea prin cap că ar exista cineva atât de abject încât să vândă oameni. Și nu prea eram în stare să gândim critic pentru că fuseserăm învățați să nu punem întrebări. Eu chiar credeam că, dacă am reuși să traversăm fluviul fără să fim împușcate sau arestate, eu și Eunmi ne-am descurcat. Dar, când ești așa de flămând și de disperat, ești dispus să-ți asumi orice risc ca să supraviețuiești.” (pag. 121)

…Dar aceea ce m-a izbit a fost o frază simplă pe care am auzit-o de numărate ori:” Într-o democrație, dacă muncești din greu, vei fi răsplătit.”(pag. 238)

… Universitatea a fost fondată în 1906 de niște budiști și, cu toate că acceptă studenți indiferent de religia pe care o au, cele patru principii ale sale reflectă originile acestei școli:

Echilibrează-ți mintea curată.

Poartă-te sincer și loial.

Iubește-i pe oamenii cu bunăvoință.

Salvează omenirea de suferință. (pag.248)

… Și am mai învățat ceva în ziua ceea : fiecare dintre noi are deșertul lui. Poate că nu este același deșert ca al meu, dar toți trebuie să le traversăm pentru ca viața noastră să aibă un scop și să fim liberi.(pag. 266)

La finele acestui roman am dori să încheiem cu frazele autoarei:

Pe parcursul călătoriei mele am văzut lucrurile oribile pe care și le pot face oamenii unii altora, dar am fost martoră și la gesturi de tandrețe, de bunătate și de sacrificiu în cele mai groaznice împrejurări imaginabile. Știu că este posibil să-și pierzi o parte din umanitatea pentru a supraviețui. Dar mai știu și că scînteia de demnitate umană nu se stinge niciodată de tot și că, dacă i se oferă oxigenul libertății și puterea dragostei, poate străluci din nou.

 Iată povestea mea, povestea alegerilor pe care le-am făcut ca să pot supraviețui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.