Dick King-Smith, a fost un agricultor, profesor de școală primară, prezentator de televiziune și autor al copiilor cărți cărora le-au vândut mai mult de cinci milioane de copii în Marea Britanie și au fost traduse în mai mult de 12 limbi; cel mai mare succes al său a fost „The Sheep Pig” (1983), povestea unui purcel orfan, adoptat de un fermier și de oaia lui, care a fost făcută în filmul Babe (1995). Cu toate acestea, succesul enorm al lui Dick în calitate de scriitor nu poate fi explicat cu noroc. Deși nu a început să publice cu succes până când era în vârsta de 50 de ani, când a început să se lupte ca profesor, a scris mult mai mult. King-Smith a fost un fermier de 20 de ani înainte de a deveni profesor și autor. Prima carte a lui King-Smith a fost The Fox Busters. A fost publicată în 1978. Apoi a scris peste o sută de cărți. Unele au fost traduse în douăsprezece limbi.
„Scrierea cărților mele este ca și cum am înmânat cadouri. A da plăcere copiilor vă oferă un sentiment minunat de sentiment al Moşului Crăciun. ”
Autorul
King-Smith, Dick. Babe/ Dick King-Smith. -Bucureşti: nemi, 2018. -140 p.
Un fermier ajunge printr-o întâmplare fericită să aibă un porcușor. Odată ajuns la fermă, porcușorul este adoptat de cățelușa Fly, care îl învață tot ce știe despre munca unui câine cu speranța că, dacă acesta poate ajuta la treburile casei, stăpânul nu îl va tăia așa cum plănuia. Babe se dovedește a fi un porc foarte deștept în ciuda părerii de până atunci a cățelușei, care era convinsă că toate animalele care ajung să fie mâncate sunt proaste. El învață să ducă oile unde trebuie, se împrietenește și cu rațele care la început îl speriau și ajunge să facă aproape tot ce făcea Fly, care acum se bucură că mai poate odihni și ea. Când vede toate astea, stăpânul lui pune la cale un plan inedit: să-l înscrie pe Babe la un concurs pentru câini. Rezultatul va fi unul foarte simpatic, mai ales că Babe este un personaj ușor de îndrăgit de copii și de la care pot învăța multe.
Smith are obiceiul de a omorî câte un animăluț în poveștile sale. Pentru unii ar putea părea dur și nepotrivit pentru o carte destinată copiilor, dar mie mi se pare firesc, mai ales că se trece repede peste acel episod, rămânând la alegerea părinților dacă vor să-l dezvolte sau nu. Nu am înțeles niciodată de ce, atunci când moare un cunoscut de-al lor, li se spune că a plecat într-o lume mai bună. Ce-l va opri pe acel copil să facă o faptă îngrozitoare ca să ajungă și el în acea lume mai bună despre care nu știe nimeni nimic, în care se află cunoscuții lor, ca să-i revadă?! Cum va înțelege să se ferească de pericole, dacă el crede că astfel doar va ajunge într-un loc mai frumos?!
Poveștile lui Smith sunt tare drăguțe și pline de lecții de viață pentru cei mici, personajul principal fiind mereu unul la care ai multe admirat. ,,Babe” este o cărticică despre acceptarea celor care sunt diferiți față de noi, despre a lupta pentru visurile tale oricât de improbabilă ar putea părea împlinirea lor, despre depășirea propriilor limite, despre bunătate, prietenie, ambiție și, nu în ultimul rând, despre politețe.
King-Smith, Dick. Ariciul confuz/ Dick King-Smith. -Bucureşti: nemi, 2018. -140 p.
Cui nu-i plac aricii? Multora, se pare, deși nu pricep de ce. Sunt tare simpatici și amuzanți: te-ai uita întruna la boticul lor lung și subțire, când mănâncă. Știați că, în unele state, este ilegal să ții un arici în captivitate? Aricii au circa 5000 de țepi dintre care pierd mulți când sunt stresați sau bolnăviori. Unele specii hibernează iarna și ratează Crăciunul. Asta e trist, nu?
Revenind la cărticică, Dick King-Smith îl aduce în atenția noastră pe Max, un arici isteț și ambițios. Max locuiește cu părinții lui și cele trei surori ale sale, Bujor, Panseluță și Petunia, în curtea casei de la numărul 5A. El este un copil tare isteț și ambițios, însă ceva îi tulbură traiul liniștit de până atunci. Nu doar familia lui, dar și ceilalți arici sunt îngrijorați și speriați: încă un arici a murit pe stradă, încercând să traverseze. Până și lumea aricilor este nedreaptă. Poate pentru că și ei trăiesc tot printre oameni, nu? Bieții aricei vor doar să poată traversa în siguranță, ca să ajungă în parc. Acolo se găsesc tot felul de atracții și delicatese precum șerpii de casă care se târăsc prin tufișuri, broaștele din heleșteul cu nuferi, șoarecii de sub estradă. Îl vom urmări făcându-și noi prieteni, vom învăța cât de tare pot înșela aparențele și vom primi o lecție de viață. Mai multe, chiar. Dacă vă îngrijorează partea în care aricii mor pe stradă, greșiți! Copiii înțeleg mult mai multe decât vreți voi să credeți. Poate că voi vreți să le păstrați cât mai mult inocența, dar inocența nu are legătură cu prudența. În loc să le spuneți că îi dați la țigani, că îi ia poliția sau nu le mai dați înghețată, spuneți-le adevărul, așa cum e el: crud, brut, necruțător. Minciunile doar îi fac pe adulți să se simtă mai comod, dar nu îi protejează pe copii de realitate.
Ariciul confuz nu este doar o poveste drăguță despre un arici adorabil, ci este o lectură din care poți deprinde multe învățături și ar trebui să fie obligatorie pentru toți copiii. Asta nu înseamnă că adulții nu pot învăța nimic de la Max. Învățăm toată viața, iar Max este un arici-profesor atât de simpatic încât simți nevoia să-l mângâi.
„Şi au traversat fericiţi până la adânci bătrâneţi“
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Biblioteca „Alexandru Donici” 