O carte să citești vara…

Jansson, Tove. Cartea Verii/ Tove Jansson. – București: Youngart, 2018. -p. 165. 

Cartea verii este o lectură ce invită la rememorarea zilelor lungi de vară prin ochii Sophiei, o fetiță curioasă și poznașă ce-și petrece vacanțele pe o insulă dintr-un mic golf al Finlandei.
cartea-verii-cover_mobilRomanul lui Tove Jansson îmbie la visare și întoarcere în timp, în universul magic al primilor ani de viață, când granița dintre imaginație și realitate este estompată prin fiecare joc nou. Lumea Sophiei este una atemporală, marcată de activități și distracții variate, fără nicio referire la cotidianul social. Cartea verii este o colecție de secvențe din copilărie, ce par să se repete la nesfârșit cu fiecare revenire a anotimpului estival. Farmecul și miezul acestui volum îl constituie relația onestă și voluntară dintre Sophia și bunica paternă, alături de care conviețuiește în fiecare vară pe aceste tărâmuri insulare. Cele două par mai degrabă tovarășe de joacă, complice la năzbâtii felurite, dispuse să se certe și să se împace fără fasoane, așa cum doar candoarea vârstei le permite. Multe și nenumărate sunt jocurile pe care cele două le născocesc de dimineața până seara, de la mersul cu barca pe alte insulițe și încălcarea unei proprietăți private, la schimbul de pisici cu alți vecini, sau construirea unei Veneții în miniatură în mlaștina din spatele casei. Sophia este autoritară și impulsivă, pe când bunica e de multe ori impasibilă, cufundată în cărți, motiv pentru care activitățile lor se nasc spontan, în funcție de dispoziția fiecăreia. Lumea celor două este dinamică și plină de savoare, unde discuțiile despre Dumnezeu sunt la fel de înflăcărate precum entuziasmul pentru plantatul florilor, sau scrierea unui mic tratat despre viața râmelor. 
Cartea verii este un mic dicționar botanic, căci abundă în cuvinte din lumea vegetală (lingurea, bumbăcăriță, spirea, măzăriche, pomușoară, drețe, tufe de iarbă-neagră), dar și o cronică minunată a vieții tipice dintr-un golf al Finlandei, învăluit într-un misticism aparte datorită poziționării marine, dar și a superstițiilor străvechi ce încă dăinuie (de exemplu, ghinionul pe care îl riști dacă vezi mușițe dansând într-o noapte cu lună plină).

45230Scriitoarea Tove Jansson reușește să surprindă în Cartea verii toată candoarea copilăriei și relația specială ce se naște între bunici și nepoți, „modul lor discret de a trăi, în ritmul domol al verii”, dar și sentimentul de libertate și fericire neîngrădită pe care doar vacanța de vară ți le poate insufla. O mică bijuterie, o lectură fermecătoare atât pentru copii, cât și pentru adulți. 

În fiecare vară, luminoasele nopți scandinave devin întunecate pe nesimțite. Și, uite-așa, într-o seară de august, în timp ce-ți termini treburile pe afară, te trezești deodată că-i beznă, iar o tăcere caldă, de smoală, învăluie casa. E încă vară, dar e pe moarte, s-a stins fără să se veștejească, iar toamna nu-i pregătită să vină. Încă nu sunt stele pe cerul nopții, e doar întuneric.

 

Rubin, Lance. Denton Little are întâlnire cu moartea. Lance Rubin.- București: Youngart, 2018. -p.344

denton-little-are-intalnire-cu-moartea-cover_mobilSă ai şaptesprezece ani, să ai o iubită minunată, o familie grozavă şi prieteni buni. Sună ca o viaţă perfectă, nu? Atâta doar că, pentru Dentton Little, toate acestea sunt pe cale să dispară – căci mâine, fix în ziua balului de liceu, el va muri. Şi ştie asta – în lumea în care trăieşte el, toţi oamenii îşi cunosc data morţii şi lucrurile nu sunt luate în tragic. Ce-i rămâne de făcut? Sigur n-o să stea în casă, pur şi simplu, aşteptând. Prima sa beţie, primul triunghi amoros, primul duşman adevărat – toate acestea se petrec în ultimele sale ore. Şi apoi, mai e de dezlegat şi misterul mesajelor rămase de la mama sa naturală, şi oamenii de la guvern care par a fi pe urmele lui…

„Lance Rubin creează o lume în care (aproape) toată lumea poate răspunde întrebării «Ce-ai face dacă ai şti când urmează să mori?», şi, la naiba!, răspunsurile sunt teribil de amuzante. Citiţi această carte, o să vă lase fără suflare.” – Isabel Quintero

 

Vlahos, Len. Viața într-un acvariu/ Len Vlahos. – București: Youngart, 2018. -p. 332.

Viaţa într-un acvariu este o tragicomedie fantastică, scrisă pe mai multe voci, care pune în dezbatere subiecte serioase – viaţa şi boala, religia, politica – cu mult umor.

viata-intr-un-acvariu-cover_mobilCand Jackie afla ca tatal ei sufera de o tumoare la creier, intreaga ei lume se prabuseste. „Cum se va descurca familia mea dupa ce eu nu voi mai fi?“ se framanta Jared Stone. Intr-o incercare disperata, decide ca, daca tot mai are de trait numai cateva luni, o sa-si vanda viata la licitatie pe eBay oricui ofera mai mult. Pretul de pornire: un milion de dolari. Asa se face ca in viata lui isi fac aparitia tot felul de personaje, nu toate cu intentii bune. Iar intr-o lume in care vestile circula atat de rapid, gestul lui Jared nu poate ramane ascuns opiniei publice prea mult timp… In curand, intreaga America va fi cu ochii pe familia Stone.”

Viața într-un acvariu echilibrează amuzant și sfâșietor într-o satiră cum anume este prezentată realitatea la TV, care nu se ocupă asupra problemelor sfârșitului vieții. Vlahos se ocupă cu pricepere de multe aspecte, iar tehnica folosită pentru a adăuga suspans este aceea a mutării poveștii. Nu există un personaj principal pe care să se concentreze, dar toate personajele sunt memorabile. 

„Len Vlahos surprinde ce e mai rău şi ce e mai bun în societate… Numeroasele momente în care râzi în hohote şi personajele minunat conturate se reunesc în această călătorie semnificativă, care nu se va șterge prea repede din memoria cititorilor.“  – Publishers Weekly

 

Hyde, Catherine Ryan. Dă mai departe/ Catherine Ryan Hyde. – București: Pandora Publishing, 2016. -269 p.

1071745Cu toții ne dorim la un moment dat să schimbăm lumea. Ne gândim că trebuie să mai creștem, să obținem resurse subtanțiale și să începem procesul lung și obositor. Nu e atât de greu, nu e neapărat vorba despre resurse materiale. Ține mai mult de voință, după cum ne spune Catherine Ryan Hyde, în romanul Dă mai departe. Ideea unui băiețel ajunge în întreaga lume drept dovadă de inteligență și toleranță față de cei din jurul lui.

Autoarea mărturisește că ideea romanului Dă mai departe i-a venit în urma unui accident în care mașina i-a luat foc și în ajutor i-au sărit doi necunoscuți, care au plecat înainte să apuce să le mulțumească.

Totul pornește de la o temă pentru credite suplimentare : ce poți face tu pentru a schimba lumea? În pofida dificultății, Trevor McKinney vede în ea o modalitate de a schimba oamenii, făcându-i mai încrezători în propriile forțe și mai demni de încredere. Tema lui se bazează pe un algoritm foarte simplu : el ajută trei persoane aflate în nevoie, iar fiecare persoană ajută alte trei, dând astfel mai departe. În felul acesta, pe măsură ce ideea s-ar propaga, fiecare ființă umană ar putea fi surprinsă de bunătatea celor din jur și ar beneficia de mai multe fapte nobile. Succesul nu pare să-i surâdă, până când lucrurile iau cu adevărat amploare, Trevor devenind o mică vedetă, felicitat de însuși președintele, Bill Clinton.

Cartea este o variantă mai scurtă a poveștii, o variantă scrisă special pentru adolescenți și copii mai mici. Este o lecție de toleranță, care trebuie predată cât mai devreme. Copiii de azi cresc într-un context violent al tuturor situațiilor, un context al urii și prejudecăților, primind prea des asigurări cum că lumea s-ar prăbuși fără ei. Nu sunt ghidați către empatie față de necazul celuilalt sau oferirea unui ajutor cât de mic pentru cei aflați în nevoie. Au impresia că banii învârt lumea, însă nu e nevoie doar de bani pentru a schimba o viață.

O poveste plină de speranță și optimism care vă va provoca să dați și voi mai departe.

 

George, Kallie. Agenția de adopție a animalelor…/ Kallie George.- București: RAO Distribuție, 2017. -142 p. 

1255842Cartea Agenția de adopție a animalelor magice scrisă de Kallie George a apărut la editura Rao în anul 2018 și face parte din categoria cărți pentru copii și adolescenți.

Trifoi s-a simțit mereu ocolită de noroc: cauciucurile de la bicicletă explodează când încearcă să le umfle, în general, micile dezastre de zi cu zi o afectează mai mult decât pe ceilalți. Când descoperă o cabană misterioasă în pădure, roata se întoarce. Cabana este sediul Agenției pentru adopția animalelor și găzduiește ființe de toate felurile: căluți în miniatură, unicorni și chiar un pui de dragon!

Fragment din carte:

IMG_2163.JPG5786Norocul e ca magia. Misterios, încântător și imposibil de înțeles. Nu poate fi explicat prin ecuații sau logica și nici măcar de cărți. Pur și simplu trebuie să crezi. Trifoi credea. Credea că norocul există-și că al ei nu era tocmai bun. Încă din momentul în care s-a născut sub strălucirea unei luni subțiri cât o mustață de pisica – semn rău, după cum a decis ea -, viața i-a fost un șir de ghinioane, unul după altul, de la cauciucuri de bicicletă explodate până la pâine prăjită arsă. Ca să nu mai vorbim despre problemele cu animalele de companie.

 

Lectură plăcută !!!