Cărți semnate de autori autohtoni

Literatura universală este foarte variată și captivantă, însă de ceva vreme și scriitorii autohtoni tind să ne încânte cu noi creații.


Lungu, Marinela. Să nu mă lași/ Marinela Lungu
. –Chișinău: PRUT International, 2018. -220p.

5803111-344x540-344x540Cartea „Să nu mă laşi” a tinerei autoare Marinela Lungu, actualmente studentă la Facultatea de Limbi străine, reprezintă povestea romanţioasă a unui dramatic eşec în căsătorie şi a împlinirii într-o nouă relaţie fericită. Confesiunea Ellei, personajul principal, se vrea expresivă în planul emoţiilor pe care le are o femeie trăind ipostaze specifice acestor momente ale vieţii, de la nefericire şi depresie la înălţare şi extaz. „Să nu mă laşi” se adresează unui auditoriu capabil să empatizeze cu Ella, creându-şi implicit un antidot împotriva efectelor pe care le poate avea oricine, deopotrivă femeie ori bărbat într-o relaţie nocivă.

Pasiunea pentru scriere a descoperit-o încă în școală, a dezvoltat-o treptat şi continuă să își surprindă cititorii cu noi capodopere literare, întrucât, spune tânăra scriitoare, fără muncă intensă și permanentă nu există nici rezultate pe măsură aşteptărilor. Marinela Lungu, la doar 19 ani, a reuşit să scrie deja două romane. Prima sa carte, „Singură cu mine”, a lansat-o în anul 2016. Al doilea roman  – „Să nu mă laşi”, l-a publicat recent și este mai mult decât un rezultat al creativităţii sale.

 „Să nu mă lași – este mai mult decât o poveste. Este o realitate dură, un strigăt disperat, o dovadă a faptului că dragostea adevărată nu are un final fericit, pentru că ea nu are, în genere, un final. Pentru a o înţelege pe deplin, fiecare cititor trebuie să o citească și să o trăiască la maxima intensitate. Să ştiţi că scrisul e o boală pentru cel care scrie și un leac pentru cel care citește.” – Marinela Lungu

Sârbu, Antonina. Vulpea argintie/ Antonina Sârbu. –Chișinău: Editura Arc, 2018. -132p.

Vulpea argintie. Roman-confesiune.

„Vulpea argintie” este romanul unei mari iubiri, a unei pasiuni care arde, fulgerător, ca o torță, lăsând în urma-i multă suferință, dar și fericirea de a fi trăit un sentiment înălțător, care dă sens și culoare existenței.

res_65ef35b3adbaf4a0e27daf53e39abceb_450x450_86cnSonia, personajul central al narațiunii, iscusită țesătoare de covoare, născută în interbelic, școlită și educată la Cernăuți, cu un destin tulburător de dramatic, are norocul să-l întâlnească pe Efim – fotograful, bărbatul vieții ei, care, în scurtă, dar intensă perioadă a iubirii lor, a făcut-o să cunoască împlinirea, ceea ce i-a dat forță și curaj să treacă prin toate urgiile vieții. În interiorul acestui spațiu se consumă drame umane, îndelungi tribulații, strigăte mute de neputință. Anii grei de închisoare, moartea năprasnică a primului copil, pierderea unei mâini în urma unei răbufniri de gelozie a celui de-al doilea soț… – niciuna din aceste cumplite încercări prin care trece femeia nu pare a fi mai puternică decât dragostea ei față de Efim, mai exact, decât amintirea unei iubiri care a făcut-o fericită.

Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.

Ellis, Maria. Carte de colorat pentru orbi/ Maria Ellis. –București: HUMANITAS, 2018. -332p.

Un roman de familie straniu și obsesional, o imersiune în apele adânci ale unui trecut tulbure.

res_d175714a523828edff85f2ebef5d554e_450x450_q2i3„Reminiscențele tăvălugului comunist asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează ‘de la distanță’, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infra-istorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui – cu minuție, printr-un soi de arheologie imaginară – câteva identități în derivă. O voce narativă fermă și pasionată, cu inflexiuni folclorice, developează eșantioanele biografice ca pe niște fotografii de epocă, îmbrăcându-le (terapeutic?) morbiditate într-o scriitură mustind de vitalitate. Ritmul hipnotic al relatării generează efecte paradoxale: nici o contradicție între concretețea debordantă a personajelor și aerul lor fantomatic.” (Paul Cernat)

Proză poetică, naivitate și un pic de sirop, la un loc cu boală, tortură și moarte. Empatie și răutate, depresie, amestecate într-un jurnal colectiv cu voci individualizate, imaginație și câțiva stropi de filosofie. 

Aramă, Angela. Smaranda și cei șapte prieteni ai săi salvând lumea de Putinka/ Angela Aramă. –Chișinău: Editura Arc, 2018. -143p.

Potrivit autoarei, o asemenea lucrare – o aventură dincolo de limitele imaginației, e întotdeauna o provocare pentru curiozitatea copiilor, dar și a adulților, care au reușit să păstreze intact acest sentiment, chiar dacă au înaintat în vârstă.

Angela Arama SmarandaCartea este un fantasy, o pasionantă aventură a eroilor săi, care au pornit în lumea largă pentru a-și salva planeta de forțele răului. De fapt, cândva, existau două planete gemene – Ter și Ra. Una era a „oamenilor mari”, iar cealaltă – a „vietăților libere”, printre care și fetița Smaranda, dar și prietenii săi. E o lume care lasă mult loc imaginației, dar și entuziasmului de a fi părtaș la o călătorie prin diverse locuri interesante de pe ambele planetuțe și de a lupta cu multă dedicație și neînfricare cu răul, care este pe punctul de a distruge lumea frumoasă, miraculoasă a celor șapte prieteni. Totul se sfârșește cu bine, dar cum anume? Asta nu poate fi descris pe înțelesul cuiva, care nu a citit cartea, căci fiecare cititor trebuie să descopere pe măsura înaintării în lectură, unul după altul, o grămadă de „secrete”, care îl vor face mult mai înțelept și capabil să devină, de rând cu personajele cărții, unul dintre salvatorii lumii de Putinka – un nemernic egoist, care, la sfârșit, se transformă în… Veți vedea în ce!”, a declarat Angela Aramă. Doar ca planul său diabolic e dejucat de cei opt prieteni, care reușesc să treacă cu succes peste toate obstacolele și primejdiile ce apar în calea lor și să salveze lumea de pieire, aducând liniștea, bunăstarea și pacea.

„Smaranda și cei șapte prieteni ai săi salvând lumea de Putinka” de la editura ARC – este o călătorie captivantă în lumea de basm, plină de aventuri și surprize, scrisă cu umor și dedicație, pentru copii și maturi.

O poveste antrenantă, cu multe aventuri și situații neprevazute, scrisă cu dexteritate și umor, pe care o pot citi atât copiii, cât  și maturii, care neapărat vor găsi corespondențe în realitatea imediată.

Lectură plăcută!

O poezie pentru suflet…

24Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. De asemenea este un testament în versuri, fără timbre fiscale, este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele fiind ciripitul inimii. Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor și a legităților fixe. Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice. 

 

Nechit, Irina. Un om de succes şi alte pierderi/ Irina Nechit. -Chişinău: Prut  Internaţional, 2018. -200 p. 

1552386239_5.unomdesucces„Un om de succes şi alte pierderi”  este o antologie de poezie a Irinei Nechit, care conţine texte din aproape toate volumele publicate, începând cu cele mai recente şi încheind cu cele din 1992. Un eventual exerciţiu de lectură îndărăt, adică pornind de la cartea din 1992 şi până la poemele inedite din capul antologiei va revela cititorului evoluţia unui poet cu un stil personal bine definit. Din unghiul panoramic al antologiei se vede limpede că poezia Irinei Nechit se aşează pe segmentul liricii moderniste mai curând, decât pe cel postmodernist. Ceea ce este caracteristic acestei poezii este eliminarea programatică a confesiunii fierbinţi în favoarea exerciţiului intelectual, al jocului minţii, de reprezentare a spiritului (titlul volumului din 1996, Cartea rece, nu a fost deloc accidental). Poeta nu optează pentru expresivitatea parodicului şi ludicului, nu îşi etalează substanţă livrescă, oferta ei constituie o poezie a notaţiilor cotidianului, mai ales ale lucrurilor aparent nesemnificative, ce îmbracă expresii minimaliste, concentrate, reci, oferind un univers preponderent obiectual.
Insistenţa pe mecanica aspră a existenţei cotidiene, aglomerarea detaliilor minore creează totuşi o anumită stare a neliniştii care bruiază glacialitatea afişată. Proiecţiile idealizate ale eternului feminin nu o mai tentează pe poetă, condiţia feminităţii reieşind din opţiunea de a scrie lucid şi frust în cheia autenticităţii şi biografismului. Cu toate acestea, unele poeme dezvoltă un filon liric al amintirilor despre copilărie, casa părintească, mamă, tată, încălzind atmosfera fără digresiuni contemplativ-duioase. Dialectica acestor gesturi – înregistrarea aproape reportericească a prozaicului şi nostalgia după ipostazele genuine – potenţează acel dramatism recules sentimental şi potolit de cerebralitate în poezia Irinei Nechit.

 

Ţurcanu, Ianoş. Poeme pe trepte încinse/ Ianoş Ţurcanu. -Chişinău: Prut  Internaţional, 2018. -228 p.

image002Ianoș Țurcanu este un „nume sonor în cultura noastră” a menționat Nicolae Spătaru.
Este un scriitor polivalent. Este un bun textier, pe care s-au făcut 600 de melodii. În opera sa găsim multe repere culturale și geografice.
Apotetic şi solemn, el nu se teme să exploreze dorul, durerea, despărţirea, însingurarea sau tristeţea. O face însă cu evlavia unui agricultor care mângâie spicele sau cu îndărătnicia unui marinar care înfruntă marea. Opera lui trăieşte, respiră şi inspiră. Inspiră optimism şi bunătate. 
                               Volumul miroase a pâine proaspătă scoasă din cuptor!

FERICIRE

M-am dezbrăcat de amintiri, download (1)
ca de o haină veche.

M-am lepădat de sentimente, 
ca de o minciună fără pereche. 

M-am despărţit de orgoliu,
ca de un fruct cu miez
otrăvitor. 

Liniştii, singurătăţii şi unui
poem
le-am împrumutat numele meu 
sonor. 

 

Filip, Iulian. Adrese deştepte/ Iulian Filip. -Chişinău: Prut  Internaţional, 2018. -32 p. il. 

Iulian FilipIulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948, în satul Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, în familia lui Ion și Ana Filip. După absolvirea școlii medii din Sofia, devine student la Universitatea Alecu Russo din Bălți (1965), facultatea de fizică și matematică, apoi – la litere, aceeași universitate. După absolvirea Universității în 1970 urmează cariera de cercetător științific în calitate de doctorand în sectorul folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova. 

adrese-600x600

Teatrul popular (folcloric) este tema investigațiilor și a tezei elaborate, în baza căreia este angajat în funcția de colaborator științific al Academiei, unde activează până la 1985. Din 1990 este numit șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. De la debutul său editorial din 1974 cu placheta de versuri ”Neîmpăcatul meșter”și până în prezent rămâne un poet îndrăgit al copiilor și maturilor, autor de versuri pentru numeroase cântece, neobosit cercetător științific.

IMG-1699

 

Fonari, Victoria. Atingeri de aripi/ Victoria Fonari. – Bacău: Ateneul Scriitorilor, 2018. – 90 p. 

Victoria Fonari: „Poezia îmi permite să fiu categorică într-o lume a ipotezelor”
658x0_6fonariCunoscută în mediul universitar, dar și cel scriitoricesc, Victoria Fonari îmbină armonios activitatea didactică și de cercetare cu cea literară. În calitate de conferențiar universitar, susține cursurile magistrale Etica profesională, Hermeneutica literară, Didactica literaturii române, Retorica, Teoria literaturii, precum și cele opționale: Teoria creativității textului artistic, Valorificarea mitului în literatura română și Literatura pentru copii.

afis-finisatDUREREA DE FIECARE ZI (fragment)

Durerea de fiecare zi

Ursucă privirea mamei
Perdica se mişcă de vânt
Dar vântul nu mută durerea
Soarele face iepuraşi
Zglobii sar pe masă
Se joacă cu peştii din acvariu
Dar ei nu pot lua durerea mamei…

 

Purcăruş, Alexandru. Fosila vers/ Alexandru Purcăruş. -Târgovişte:  Cetatea de SCAUN, 2010. -80 p. 

CS00132FOSILA VERS
Blamaţi fosilul cânt, de-l întâlniţi!
Postmoderniste strofe nu plodeşte,
Pe când era visat de zei sfrijiţi
S-a năzărit numai cuiva, hoţeşte.
Nici n-are versuri albe, ci se-ngână
Pe sine însuşi, trist şi inutil,
Ca o privighetoare moartă, cu aripa-ntr-o rână,
Ce taie-n atmosferă conturul unui tril.
Chircit pe coala albă, năuc şi perimat,
Se lasă răstignit de pana boantă,
Nefericit că s-a născut rimat,
Uşor de memorat şi fără poantă.
„E-un monstru anacronic şi bizar”,
I-au pus pecetea vesel logofeţii.
Dar ce nevoie are de tipar,
Când mamele-şi adorm pe ritmu-i feţii?

 

Eminescu, Mihai. Arborele Poeziei/ Mihai Eminescu. – Chişinău: Epigraf, 2018. -239 p. 

O nouă publicație a prezentat publicului strășenean scriitoarea și traducătoarea Varvara-Valentina Corcodel, de această dată o ediție bilingvă cu versurile lui Mihai Eminescu în limbile română și italiană, traducerea fiind realizată de protagonista evenimentului. De menționat că Varvara-Valentina Corcodel este născută în localitatea Căpriana din raionul Strășeni, iar multe din scrierile dumneaei poartă pecetea istoriei localităților din raionul nostru.

arboreleDe-ai şti… (fragment de Veronica Micle)

De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.

 

Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durearea într-o rimă. Nu cere poeziei sentimentalism. Ea însăși e un tumult de stări și culori.
Lectură Plăcută!