Ion Creangă – o adevărată epopee a poporului român

Ion Creangă
– scriitor, pedagog și povestitor

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului – d. 31 decembrie 1889, Iași). Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită capodoperei sale autobiografice Amintiri din copilărie.  

„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.”
Biografie

ion-creanga-305544l-poza

  • 1837|Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. Această ezitare se datorează lipsei unui document care să ateste ziua de naștere a lui Creangă. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori. 
  • 1847|Începe școala în satul natal.
  • 1849|Creangă urmează școala din Broșteni.
  • 1853|Sub numele Ion Ștefănescu, studiază în Tîrgu Neamț.
  • 1859|Se însoară la Iași, cu Ileana, fiica preotului de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acestei biserici. 
  • 1860|După dorința mamei, care voia să-l facă preot, își începe studiile la Facultatea de Teologie din Iași.
  • 1864|Creangă intră la Școala de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
  • 1867|Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. Apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.
  • 1872|Creangă părăsește învățământul, fiind exclus. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, deoarece nu respectă anumite reguli impuse de biserică este exclus definitiv din rândurile clerului, și anume deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. 
  • 1873|Se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire.
  • 1874|Devine profesor din nou, de data asta în Păcurari.
  • 1875|Ion Creangă îl întâlnește pe Mihai Eminescu, cu care se împrietenește. Acesta, dându-şi seama de talentul de povestitor al lui Creangă, îl îndeamnă sa pună pe hârtie ceea ce povestea cu atâta haz. Tot la îndemnul lui frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. Apariția sa la diferite cenacluri literare transforma întâlnirile respective în adevărate evenimente, marele povestitor reușind să impresioneze cu poveștile și povestirile sale.
  • 1876|Începe publicarea poveștilor în „Convorbiri literare”. Publică Soacra cu trei nurori care este foarte bine primită de cititori şi criticii literari și Capra cu 3 iezi.
  • 1878|Pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă.
  • 1881|Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilărie. Tinerețea lui este bine cunoscută publicului larg prin prisma acestei opere.
  • 1882|Ales membru de onoare al Societăţii „România jună” din Viena
  • 1883|Pentru meritele sale didactice, i se decernează Ordinul Cavaler al Coroanei României. Tot în acest an Creangă se îmbolnăvește, de epilepsie.
  • 1884|Sănătatea sa se deteriorează mai mult.
  • 1888|Partea a patra din Amintiri din copilărie apare în „Convorbiri literare”
  • Semnatura_Ion_Creanga1889|A aflat din ziare despre moartea poetului Mihai Eminescu cel cu care a legat cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. A suferit foarte mult de la aceasta. În data de 31 decembrie, în ultima zi a aceluiași an în care moare Mihai Eminescu,  moare şi marele povestitor. Rămâne însă nemuritor prin opera pe care a scris-o.
  •  1948|Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare.
Cartea Jubiliară – Amintiri din copilărie,
– 1879, 140 de ani de la publicare

Creangă, Ion. Amintiri din copilărie/ Ion Creangă. –Bucureşti: Biblioteca pentru toți copii, 2014. -144p.

„Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.”

_174403_1_1402669229Amintiri din copilărie se intitulează cea mai importantă creaţie a lui Ion Creangă, primul roman rural românesc, nu prin întindere, ci prin faptul că ne dă o imagine a universului rural românesc de la mijlocul sec. al XIXlea. În roman predomină tema realistă, satul şi ţăranul. Ideea este însă romantică, fiindcă dragostea faţă de satul natal, de casa părintească, de fraţi şi surori, de părinţi şi rude, de cei cu care împarte bucuriile şi necazurile, este, în esenţă, dragostea faţă de ţară. Motivaţia scrisului este lirică, romantică, de aceea Amintiri din copilărie este o carte realistă, dar şi de evaziune romantică în lumea copilăriei. 

Compoziţia este clasică, din patru capitole. În prima parte adună, episoade din viaţa de şcolar a lui Nică, împănată cu proverbe, zicători, datini, obiceiuri, fragmente de cântece populare, care dau textului un profund caracter naţional, îi dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. În partea a doua avem evenimente din viaţa de copil la casa părintească, iar în partea a treia — întâmplări din viaţa de şcolar la Fălticeni, Târgu-Neamţ, pentru a încheia, în partea a patra, cu plecarea la Seminarul Socola din Iaşi.

  „Creangă este însuşi poporul român într-un moment de genială expansiune“. – Călinescu

Arta de povestitor a lui Ion Creangă constă în autenticitatea episoadelor, în măiestria de a surprinde tipuri umane, în profundul specific naţional, în umorul robust, în limbajul viu, colorat, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezintă categorii sociale, ca în estetica realistă, dar, prin însumare, sugerează prototipuri ca în estetica clasicistă, fiindcă au şi trăsături general-umane. cu personaje conturate din câteva linii sigure

El retrăieşte „vârsta cea fericită“, „aşa cum au fost toţi copiii“, „cu ruşinea zugrăvită în faţă şi cu frica lui Dumnezeu în inimă“, care dintr-un „boţ cu ochi“ ajunge un flăcău, căruia îi „sălta inima de bucurie“. De aceea, pentru el, satul este plin de farmecul copilăresc, plin de jocuri şi jucării. Creangă scrie pentru a retrăi acele clipe, pentru care-i „saltă şi acum inima de bucurie“, fiindcă ea, copilăria, „este veselă şi nevinovată“.

094-Amintiri_din_copilarie-739x1096Umorul însoţeşte situaţiile comice ca în fragmentele care istorisesc cum săreau noaptea în capul tatălui, distrugerea cânepii în episodul cu cireşele, prinderea pupezei, acestea redau imagini pline de viaţă autentică. În episodul cu scăldatul, când mama îi ia hainele şi, ca băiat mare, trăieşte ruşinea de a veni în pielea goală prin grădini acasă, fiind de râsul fetelor. Umorul are şi un sens moralizator, fiindcă Nică redevine harnic, o ajută pe mama sa, încât aceasta îl laudă şi el plânge de bucurie. Aceasta ne arată, că ironia şi umorul sunt, de fapt, masca sub care autorul îşi ascunde sensibilitatea.

Umorul izvorăşte din bucuria de a trăi „de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare“ sau cum redă cuvintele unei babe: „Dare-ar Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru şi chiar atunci să fie praznic şi nuntă în sat“.

Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.

Stilul lui Ion Creangă se caracterizează prin oralitate, expresivitate, densitate, nuanţare, duioşie, care dau specific moldovenesc textului, îmbogăţind limba literară cu tezaurul termenilor dialectali. Densitatea şi varietatea continuă a acestor procedee dau acel timbru unic al textului, originalitatea, „semnul celor aleşi“ cum spunea Titu Maiorescu, farmecul limbajului.

În doar câţiva ani (cariera sa literară se încheie practic în 1883), Creangă reuşeşte să dea viaţă unor opere de o certă valoare care l-au situat printre cei mai mari autori ai literaturii române din toate timpurile. S-a bucurat de aprecierea contemporanilor, exprimată şi prin acordarea unor titluri şi distincţii, iar scrierile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

  Creangă ne-a făcut tuturor copilăria mult mai frumoasă datorită poveștilor și basmelor sale. 
„Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare!”
(„Amintiri din copilărie”, 1879)