Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)

 „Aşa e viaţa, iar noi suntem precum iarba care se coseşte şi e pusă la cuptor ca să se usuce” – Jerome K. Jerome

Jerome_K._Jerome_(7893553318)Jerome Klapka Jerome (n. 1859 – d. 1927) a fost un renumit scriitor şi umorist englez. Cea mai cunoscută lucrare a sa este povestirea Three Men in a Boat (Trei oameni într-o barcă) publicată în 1889. Jerome a scris această povestire după ce s-a întors din luna de miere cu o barcă pe râul Tamisa. Ceilalţi doi protagonişti ai povestirii sunt inspiraţi de figurile a doi buni prieteni cu care pleca deseori în călătorii cu barca.

Imediat după apariţie, cartea a devenit un bestseller şi în primii 20 de ani de la publicare s-au vândut peste un milion de exemplare în toată lumea, fapt ce i-a asigurat confortul financiar. Datorită acestui succes copleşitor Jerome s-a hotărât să scrie şi o continuare, intitulată Three Men on the Bummel publicată în 1900, inspirată de o scurtă şedere în Germania. A continuat să scrie eseuri, nuvele şi piese de teatru, dar nu a reuşit să egaleze succesul obţinut cu Three Men in a Boat.

După ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm.

În timpul primului război mondial s-a oferit ca voluntar, dar din cauza vârstei sale (56 de ani) a fost respins. A servit totuși ca şofer de ambulanţă pentru armata franceză. După încheierea războiului, şi-a scris memoriile sub titlul My Life and Times publicată cu un an înainte de moartea sa (1926).

Stilul său scriitoricesc cald, glumeţ şi nepretenţios l-a ajutat să devină popular şi să influenţeze numeroşi umorişti şi satirişti englezi şi străini.

 

 

Cartea Jubiliară – Trei într-o barcă,
– 1889, 130 de ani de la publicare

Jerome, Jerome K. Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi cîinele)/ Jerome K.Jerome. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. -398 p. 

Trei într-o barcă este un roman satiric, în care trei londonezi, J., George și Harris, împreună cu Montmorency, câinele lui J., fac o călătorie de plăcere pe Tamisa.

Jurnalul de călătorie a lui J. (de la Jerome) este „condimentat” cu amintiri amuzante sau cu întâmplări din istoria Angliei, care au avut loc în locurile prin care treceau.

Ceea ce se dorea a fi o călătorie relaxantă, se dovedește până la urmă o aventură în toată regula, plină de peripeții amuzante, începând cu facerea bagajelor și până la ploaia care a pus, în mod neașteptat, capăt expediției. Apropo de ploaie, buletinul meteo era cam ca în zilele noastre. Sau pe aproape. 

„Eu cred că, dintre toate prostiile enervante cu care suntem bombardați, mistificarea numită „buletin meteo” este cea mai gravă. Aceasta prognozează cu precizie ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri și exact opusul a ceea ce se va întâmpla astăzi.”

trei-intr-o-barca-jerome-k-jeromeCei trei eroi ai romanului: autorul, George şi Harris, (fără a mai socoti şi câinele) pornesc să petreacă două săptămâni pe apele Tamisei, întru a se întrema de sutele de boli de care li se năzare că suferă. Situaţiile comice prin care trec aceste personaje te binedispun şi te încurajează să citeşti cu pas galopant. Felul cum îşi pregătesc bagajele pentru călătorie, tendinţa autorului de a uita întotdeauna periuţa de dinţi, încercările nereuşite de a deschide o conservă, ciocnirile amuzante cu tot felul de indivizi stranii pe parcursul călătoriei, comicul situaţiilor când pregătesc mâncarea, când aleg unde să doarmă şi când se ciondănesc cu ,,Eu muncesc mai mult decât toţi”, toate astea şi încă multe altele îţi dezvăluie stilul umoristic bine individualizat al autorului. Şi mai sunt incursiunile interesante în care se amintesc mai multe întâmplări amuzante din viaţa eroilor, precum cea cu brânza cu miros insuportabil, care a scos afară pe toţi pasagerii dintr-un compartiment de tren, sau cea cu instalarea unui tablou pe perete, unde s-au implicat mai multe persoane la cererea celui care ,,vroia să facă totul singur” etc.

Romanul impresionează nu doar prin comicul situaţiilor, ci şi prin identităţile bine conturate ale celor trei prieteni. 

maxresdefault (1)Harris întotdeauna ştie ,,un locşor după colţ unde se găseşte ceva ce nu s-a mai pomenit în materie de băutură”, George iubeşte să doarmă mult şi se pare că este cu adevărat treaz doar când se adună toţi să mănânce, iar câinele iubeşte să se ia la harţă cu ceainicul şi să latre şi el când se face vreun toast.

Trei într-o barcă e o carte pe care s-o citești în vacanță, în metrou, în tren sau în sala de așteptare a medicului stomatolog. E o lectură ușoară, amuzantă, care poate contrazice cam tot ce credeai despre umorul englezesc.

Lectură plăcută!!!

 

David Copperfield – o carte clasică emoţionantă

„O inimă iubitoare este cea mai adevărată înțelepciune.”
Charles Dickens

Charles Dickens a fost un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranţe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey şi fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichităţi), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două oraşe (ultimele două, romane istorice).7-things-you-didn8217t-know-about-charles-dickenss-featured-photo

Se naşte la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John şi al Elizabethei Dickens. Primii ani ai vieţii au fost unii foarte fericiţi, petrecându-şi timpul liber în compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett şi Henry Fielding. Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc şi i-a asigurat educaţia la o şcoală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracţii şi străduindu-se să-şi menţină poziţia socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor. Familia Dickens iese din închisoarea săracilor, dar mama îl lasă pe Charles să lucreze în continuare la fabrica de cremă de ghete. Dickens n-o va ierta niciodată şi acest resentiment, precum şi situaţia grea a clasei în mijlocul căreia şi-a trăit o parte din copilărie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea să-i spună mai târziu biografului său:

„Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, aşa că, ajută-mă, Doamne!”.

MV5BNGQ1NGQxNjMtNGQzMi00MzU1LTgyOGUtN2ZhNTYwZDI1Mzc3L2ltYWdlL2ltYWdlXkEyXkFqcGdeQXVyMTc4MzI2NQ@@._V1_Din 1827 a început să lucreze ca funcţionar într-un birou de avocatură, având şansa să ajungă avocat. Nu i-a plăcut însă această profesie şi după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare şi călătorind prin Anglia cu poştalionul, ca să scrie despre campaniile electorale.
Prima sa povestire a fost publicată în Monthly Magazine, în anul 1833, cu pseudonimul Boz. Cu acelaşi pseudonim a publicat şi în Morning Chronicle şi London Evening Chronicle.

După un al doilea turneu prin America şi o serie epuizantă de lecturi în public, în timp ce lucra la ultima carte, Dickens a suferit un accident vascular cerebral şi a murit, la casa sa din Higham, Gad’s Hill în 1870. 
Spre deosebire de mulţi romancieri moderni, Dickens este un povestitor tradiţional care foloseşte tehnici teatrale cum ar fi secretele, surprizele, coincidenţele pentru a sublima şi a descoperi tiparele universale aflate dincolo de aparenţe. Formula lui de ficţiune, exprimată în prefaţa la ‘‘Casa cu fantome’’, îşi propune sa dezvăluie ‘‘latura romantică a lucrurilor familiare’’.

Viaţa lui Dickens este o poveste uluitoare a puterii imaginaţiei de a crea un număr aparent inepuizabil de personaje de neuitat – Pickwick, Sam şi Tony Weller, Fagin, Bumble, Quilp, Scrooge, Pecksniff, Sairy Gramp, Micawber, Lady Dedlock, Mătuşa domnului F., domnişoara Havisham, pentru a nu enumera doar câteva dintre ele – într-un univers imaginar, dar recognoscibil, ca expresie a fantasticei capacităţi a romancierului de a vizualiza şi de a insufla viaţa.

Dickens rămâne romancierul nepereche, capabil sa sondeze în profunzime elementele întunecate şi luminoase ale minţii şi lumii sale.

 

Cartea Jubiliară – David Copperfield
170 de ani de la publicare 

Dickens, Charles. David Copperfield: în 2 vol. / Charles Dickens; – Bucureşti, – 2011 p.
Vol. 1. – 591 p. Vol. 2. – 576 p

Romanul, publicat în 1849-1850, este, în cea mai mare parte, de inspiraţie autobiografică, după cum preciza scriitorul însuşi:

„Am lucrat din zori şi până în noapte, cu răbdare şi cu greu. Am scris o poveste cu subiect luat din propria mea experienţă. Cartea de faţă nu face în fond decât să aştearnă în scris amintirile mele.”

adevarul-01-david-copperfield-vol-1Viaţa lui David Copperfield este însă mai mult decât un roman autobiografic, fiind în acelaşi timp şi o cronică a societăţii engleze din epoca reginei Victoria.
Romanul urmăreşte destinul lui David Copperfield care, rămânând orfan de tata (cu şase luni înainte de a se naşte), va trebui să suporte asprimea şi teroarea tatălui vitreg – Edward Murdstone şi a surorii acestuia – Jane Murdstone.

Nesuportându-l pe David în cadrul familiei, aceştia îl trimit mai întâi la o şcoală din apropierea Londrei, condusă în mod tiranic de domnul Creakle.
După moartea mamei sale, David este silit să lucreze la firma tatălui său vitreg, unde muncea din greu, ca spălător de sticle, pentru şase şilingi pe săptămână.

Socoteam că-i exclus să scap vreodată de această viaţă şi, prin urmare, pierdusem orice nădejde. 

Părăsit de toţi şi lipsit de afecţiune, tânărul David se refugiază la mătuşa lui, pe nume Betsey Trotwood. Aceasta, fire generoasă, va suporta toate cheltuielile de şcolarizare şi întreţinere a tânărului David.
După ce îşi termină studiile, David se angajează la biroul avocaţilor Francis Spenlow şi Jorkins. Când mătuşa Betsey Trotwood îşi pierde toate investiţiile, David se mobilizează în găsirea unor mijloace de existenţă. Învaţă stenografia, îl ajută pe doctorul Strong să redacteze un dicţionar şi scrie nuvele.
David se căsătoreşte cu Dora Spenlow, fiica avocatului Spenlow. Moartea acesteia, în urma unei boli, îl indurerează profund, dar îl face să se apropie tot mai mult de o veche prietenă, Agnes.10
David reuşeşte să-l salveze pe tatăl lui Agnes, domnul Wickfield, în casa căruia fusese găzduit în timpul studiilor de diabolicul arivist Uriah Heep.
Romanul se încheie prin căsătoria lui David, acum scriitor în plina glorie, cu sensibila Agnes Wickfield, spre bucuria, îndeosebi, a celor două doamne care au vegheat la devenirea lui David: mătuşa Betsey şi dădaca Peggotty.

Cu Agnes alături, mă văd străbătând calea vieţii. În jur văd copiii şi prietenii noştri; şi aud, pe măsură ce înaintez, numeroase glasuri, care nu-mi sunt indiferente. 

În spirit romantic, personajele negative ale romanului îşi primesc pedeapsa cuvenita: Uriah Ileep va ajunge la închisoare ca urmare a unor falsuri care au prejudiciat Banca Angliei; fostul director al şcolii Salem House, domnul Creakle, un om crud şi incult, va ajunge un simplu director de penitenciar etc.

„David Copperfield” de Charles Dickens este un roman extraordinar, plin de dramă și suspans, care emoționează cititorul în foarte multe momente.

Lectură plăcută!!