Aventurile lui Mowgli | Cartea Junglei


Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie  – d. 18 ianuarie 1936) poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907.

Este celebru prin povestirea sa pentru copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele „Gunga Din” (1892) și „If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele.

Rudyard-KiplingÎn 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții, a fost considerat, poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.
Kipling s-a născut la Bombay, India. Tatăl său a fost John Lockwood Kipling, profesor Școala de artă, iar mama sa, Alice Macdonald. În copilărie a fost trimis în Anglia unde a fost crescut de o femeie numită doamna Holloway. Se presupune că lipsurile și proasta îngrijire de care a avut parte până la vârsta de cinci ani, când a fost „salvat”, i-au influențat scrierile, îndeosebi simpatia pentru copii. Tânărul Kipling și sora sa, a petrecut, de la vârsta de șase ani până la 12, mult timp în Anglia, cu familia mătușii, în vreme ce părinții săi au rămas India.

În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling. În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment și banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont. În următorii patru ani, Rudyard și soția sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă își dedică scrisul copiilor și publică operele care îl fac cunoscut în zilele de azi, Cartea junglei și urmarea A doua carte a junglei, în 1894 și 1895.

În anul 1898 începe să călătorească în sudul Africii, aproape în fiecare vacanță de iarnă. Acolo îl cunoaște și se împrietenește cu Cecil Rhodes și începe să adune material pentru o altă operă clasică – Povestiri pentru copiii mici, publicată în 1902. Kim’ – o altă operă memorabilă, văzuse lumina tiparului în anul precedent.Citat-Rudyard-Kipling

Poezia lui Kipling din această perioadă include „Gunga Din” (1892) și „Povara omului alb” (The White Man’s Burden) (1899); în domeniul non-ficțiunii se implică în dezbaterea despre răspunsul britanic în privința creșterii puterii navale a Germaniei, publicînd o serie de articole intitulate ‘O flotă în devenire.
Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularității lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literature; epilogul acestei realizări este publicarea a două volume de poezie și povestiri alese – „Puck of Pook’s Hill” (1906) și „Rewards and Fairies” (1910). Ultimul volum conține poemul „If—”. În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol și stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.

Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mult mai puțin succes decât înainte. A murit de hemoragie cerebrală la începutul anului 1936.
(Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat de o publicație căreia Kipling i-a scris mucalit:

„Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.”)

După moartea sa opera lui Kipling a continuat să fie eclipsată de critică. Moda în poezie s-a îndepărtat de metrul exact și de rime. De asemenea, pe măsură ce s-au prăbușit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling și-a pierdut actualitatea. Mulți dintre cei care îl condamnă sunt de părere că scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice și sociale, în ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling.  Exemplele pentru așa-zisul său rasism menționează „rase minore fără Lege” în „Recessional” și referirea generică la popoare colonizate „jumătate diavol și jumătate copil” în poezia „Povara omului alb„.

 

CARTEA JUBILIARĂ – Cartea Junglei ,
– 1894, 125 DE ANI DE LA PUBLICARE

Kipling, Rudyard. Cartea Junglei/ Rudyard Kipling.- Bucureşti : Regis, s. a. -224 p.

cartea-junglei_1432017685Cartea junglei (1894) este o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Toate povestirile fuseseră publicate anterior în reviste între anii 1893-1894. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. Probabil, cele mai cunoscute dintre celelalte sunt „Rikki-Tikki-Tavi„, povestea unei viteze manguste, și „Toomai al elefanților„, povestea unui tânăr îmblânzitor de elefanți.

Prin Cărţile Junglei, R. Kipling a îmbogăţit naraţiunea modernă cu elemente proprii miturilor primitive – cu izvoare îndepărtate în Panciatantra, asigurându-şi astfel un loc distinct în literatura universală.

Legea junglei, care niciodată nu dă porunci fără temei, interzice tuturor fiarelor să-l mănânce pe om, afară numai de cazul când ele ar ucide ca să-şi înveţe copiii cum să facă asta la nevoie şi atunci omoară totdeauna departe de locurile de vânătoare ale haiticului sau ale tribului.

Însă există şi o excepţie: animalele pot ataca numai departe de trib şi cu condiţia de a-şi învăţa puii cum să se apere. Adevăratul motiv al stopării atacurilor asupra omului este faptul că, după ce acestea au loc, zeci de oameni înarmaţi cu torţe sau cu arme vor vandaliza jungla. Fiarele îl consideră pe om cel mai slab vânat de pe faţa pământului, iar cel ce-l va ataca va face jigodie şi îi vor cădea dinţii.
Un prichindel fără frică sau experienţă de viaţă, chiar şi fără haine pe el, pătrunde în peştera lupilor şi chiar se aşază între puii acestora. Chiar dacă mogâldeaţa de om este „prada” tigrului Shere Khan şi acesta doreşte cu orice preţ să-l sfâşie, simţul matern al Lupoaicei s-a declanşat, determinând-o să stea dreaptă în faţa tigrului susţinând că va păstra omuleţul pe care l-a şi numit Mowgli.2016_07_16_maugli2

Intrarea şi acceptarea prichindelului în haiticul lupilor Seeonee a avut un preţ mare: o vorbă bună spusă de Baloo ursul cel somnoros şi cafeniu, învăţătorul plus un taur, unul gras şi proaspăt ucis.

Anii au trecut, iar băieţelul a crescut alături de puii de lup; acesta a acceptat şi a învăţat tainele junglei; dormea la soare, mânca apoi iar dormea, înota şi se spăla în lacurile din pădure, se căţăra în copaci după miere ori nuci, căpătase o îndrăzneală asemenea maimuţelor. Iar în semn de mulţumire faţă de lupi, micuţul le scotea spinii ori scaieţii din labe.

Legătura dintre un om şi un lup mă duce cu gândul în antichitate, la formarea Romei: potrivit istoriei, la 21 aprilie 753 î.C., Romulus şi fratele său geamăn, Remus, au întemeiat oraşul Roma, în locul unde fuseseră alăptaţi de o lupoaică atunci când erau sugari.

De-a lungul lecturii vă puteţi bucura şi de alte poveşti savuroase, făcând cunoştinţă cu personaje memorabile precum: Kotick, mangusta Rikki-Tikki-Tavi sau Kala-Nag, cel care l-a ajutat pe micuţul Toomai să vadă vestitul dans al elefanţilor, ori puteţi să asistaţi la parada animalelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.