Dumitru Matcovschi – poet şi om al cetăţii

-80 ani de la naştere

În limba noastră marea buciumă, talazul.
Pădurea freamătă, adâncă, tot pometul.
În limba noastră ne-a unit Mihai Viteazul 
şi ne-a înveşnicit Mihai Poetul.

-Dumitru Matcovschi 

A-2320932-1546286770-2328.jpegDumitru Matcovschi este un poet impresiv şi deopotrivă reflexiv. El rămâne o prezenţă verticală, un arbore ale cărui frunze nu se îngălbenesc, nu cad niciodată. A vorbi despre Dumitru Matcovschi înseamnă a vorbi despre o etapă foarte importantă a poeziei basarabene… căreia Domnia sa i-a adăugat o nouă coardă…
Cu asemenea repere, apropiindu-se şi cotinuând melosul popular, folclorul, cu asemenea puncte de vedere, Dumitru Matcovschi a fost unul dintre întregitorii prin cuvânt ai conştiinţei româneşti din Basarabia, fiindcă această conştiinţă, jumătate de secol abătută din matca ei, avea nevoie să fie repusă în drepturi.
                                                                                                         -Acad. Constantin Copraga

Folclorică prin factură şi baladescă prin spirit, lirica lui Dumiru Matcovschi este una a dezbaterilor etice, a răspunsurilor şi angajării civice.
                                                                                                                                  –Ion Ciocanu

Poetul are vervă şi spotaneitate, gândeşte ca un om modern, iar tradiţionalismul (agresiv!) vine nu din „ereditatea etno-folclorică”, ci dintr-o poziţie de viaţă şi de creaţie adoptată în mod conştient: poetul se vrea şi este exponent al spiritualităţii româneşti.
                                                                                                                             –Eliza Botezatu

file-1409906966-42534Înteaga creaţie a scriitorului (…) pledează contra pierderii de suflet. Romanele sale ţintesc anume în această direcţie. Dacă am încerca să completăm o fişă a personajelor, ne-am convinge că cei mai mulţi sunt purtătorii unui mesaj etic bogat, în care grija pentru suflet ocupă un loc esenţial.
Toate împreună, romanele (în continuarea poeziei) devin o veritabilă profesiune de credinţă a artistului şi cetăţeanului.Şi romanele, şi piesele scriitorului includ puternice elemente baladeşti, crâmpele de cântec şi de bocet, personajele fiind conturate cu un plus de pitoresc şi de poezie. Tendinţa marcată spe proza de factură lirică se verifică în ritmurile rapsodice sau elagiac-baladeşti, în profilul muzical al frazelor, în poezia profund lirică a peisajelor, în imagistica ca accentuat caracter plasticizant, în digresiunile lirice cu caracter diferit. Prin toate autorul câştigă o modalitate în plus de a releva fiinţa lăuntrică a omului.
                                                                                                                                    -Stela LUCA

Mistuitor înnobilânu-şi viaţa ca o predică zisă Pământului-mamă, aidoma unui sacerdot al zeiţei Demetra, Dumitru Matcovschi a semănat câmpiile graiului numai în brazda tăiată cu obrazul curat, numai în orele foamei de adevăr şi numai în razele dragostei sublime – astfel a înmărmurit cântarea greieraşului Puiu adormit în visul Dumitriţei; astfel s-au îmbărbătat eroii pieselor Dumisale în luptă cu minciuna, mafia şi rătăcirea luminoasă; dar aşijderea predicând, şi-a făcut datornică o Glie, care prin veghe divină îi sporeşte acum răsuflarea.
                                                                                                                                 -Ion Hadârcă

 

Alexandru-Horaţiu Frişcu -omul de ziua a șasea

-70 de ani de la nașterea a lui Alexandru- Horațiu Frișcu

 

Alexandru-Horaţiu-Frişcu-foto-pinterest-comAlexandru-Horaţiu Frişcu, directorul filialei din strada Cornului a Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu„, pe deasupra un excelent publicist și scriitor satirico-umoristic cunoscut și apreciat de toată lumea, în vara acestui an e tocmai bun de felicitat: împlinește o vârstă de 70 de ani. 
Viitorul poet, care astăzi ne descrețește frunțile, s-a născut pe 13 august 1949 în s. Cotiujeni, r-nul Briceni. În 1968 absolvește școala medie din satul natal, iar în 1975- Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Bibliologie (specialitatea Biblioteconomie și Bibliografie). Tot atunci, este repartizat să muncească la Biblioteca Orășenească din Chișinău ce purta numele unui ideolog comunist rus, iar astăzi este BM „B.P Hașdeu”, cu care dumnealui se mândrește. De asemena este și membru al Uniunii Jurnaliştilor, din 1996, şi al Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 2003, autor al unei savuroase, rafinate şi înţeleaptă opere, care îl consacră drept un Alexei Mateevici modern şi incisiv, dar la fel de plenar dăruit adevăratei noastre identităţi, scrie o „literatură istorică şi filologică la tema românităţii poporului şi a limbii noastre”, prin care scoate în evidenţă şi o erudiţiei demnă de respect, şi un talent nativ al proprietăţii cuvintelor, recunoscut ca atare şi prin decernarea unor prestigioase premii, inclusiv cel al săptămânalului „Literatura şi Arta” (1995). În scrierile rare şi lapidare despre Cotiujeni, Alexandru-Horaţiu Frişcu, el însuşi splendid mărturisitor al unor întâmplări culturale petrecute pe baştină, este vizibil marginalizat, poate şi pentru faptul că el înseamnă o strălucitoare pecete cotiujeneană în spiritualitatea noastră naţională.

calauza-in-labirintul-scrierilorStudiul introductiv Alexandru-Horaţiu Frişcu, omul de ziua a şasea”, semnat de Dr. Lidia Kulikovski, pornind de la parabola genezei, în care fiecare zi îşi avea importanţa ei, sugerează că „acest proces de dezvoltare în succesiune este acelaşi pentru tot ce ţine de viaţă şi, mai ales, de domeniul intelectual, la care se raportează şi Alexandru-Horaţiu Frişcu”, care, prin momentul său aniversar, „face vizibile lucrurile care s-au întâmplat în viaţa lui, lucrurile care adaugă dovezi că le-a făcut pe toate pe rând”, iar „prin capacităţile sale literare ne face să percepem realist viaţa literară, culturală, profesională”.
Este omul frumos pentru că e slujitorul cărților, știutorul de cărțile cu suflet (vorba lui Iulian Filip), omul care dă suflet cărților , este omul care oferă ceva bun, permanent și tuturor , nepretinzând nimic în loc. 
Alexandru-Horațiu Frișcu este ambasadorul nostru, mesagerul nostru în sferele mai înalte ale intelectualității basarabene -scriitori, ziariști, istorici.
Cu adevărat Alexandru-Horațiu Frișcu colorează frumos peisajul profesional și colectivul Bibliotecii Municipale” spune Lidia KULIKOVSKI. 

Înregimentat în cohorta acestor nobili mâzgălitori de hârtie, Alexandru-Horațiu Frișcu este acel considerat deosebit, care se îngrijește mai puțin  de felul cum spune anumite lucruri, interesându-l în deosebi ce spune și cui spune ceea ce îl frământă în momentul când se așează la masa de scris. Își îndeasă pe sprâncene celebra pălprie cu boruri mari și se face că nu vede decât ceea ce se întâmplă nemijlocit la picioarele sale, în fața ochilor, aici și acum…
Alexandru este luptător dârz și neclintit pentru idealurile naționale. Crede sincer că „prin râs se corectează moravurile”. Își axează scrierile pe demascarea și ridicularizarea tarilor societății noastre, caragialiene prin excelență…
                                                                                                                                     Ion Diviza

Toți pentru unul, și unul pentru toți!

Scriitor extraordinar de prolific, Alexandre Dumas este tradus în aproape 100 de limbi, iar personajele create de el și aventurile prin care trec acestea sunt cunoscute de la un capăt la celălalt al Pământului.
Bineînțeles că o contribuție importantă în acest sens o au și ecranizările celor mai populare romane ale sale – cel puțin 200, doar până în acest moment.

Alexander_Dumas_père_par_Nadar_-_Google_Art_ProjectAlexandre Dumas s-a născut pe 24 iulie 1802, în nordul Franței. Bunicul său, s-a căsătorit cu o sclavă de culoare, care a murit la scurt timp după ce l-a născut pe tatăl scriitorului. Bunicul lui Dumas se întoarce în Franța la câțiva ani după moartea soției sale, însă în acel moment sclavia nu fusese abolită, iar tatăl scriitorului a avut de înfruntat prejudecățile legate de culoarea pielii sale, iar după o ruptură în relația cu tatăl său, împrumută numele mamei sale, Dumas și accede pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare. Tatăl scriitorului este primul general de culoare care a servit sub drapelul francez. Alexandre Dumas a crescut cu poveștile despre faptele eroice ale tatălui său, sub comanda lui Napoleon. Din păcate, generalul a murit când scriitorul nu împlinise încă patru ani. Mama scriitorului nu a beneficiat de niciun ajutor financiar de pe urma soțului ei, astfel încât educația lui Alexandre a fost una modestă. Și-au păstrat însă legăturile cu aristocrația, ceea ce i-a servit tânărului Dumas după restaurarea monarhiei. Pentru că avea o caligrafie deosebită, la vârsta de 22 de ani, Alexandre Dumas intră în slujba ducelui de Orleans, viitorul rege Ludovic-Filip I.

the-three-musketeers-magazine-illustration-about-1905-of-the-characters-f3cfwb-e1568792402617.jpgDumas nu conștientizează funcția pe care are în slujba suveranului, ci mai mult este pasionat de teatru, pe care-l frecventează intens. În aceeași perioadă a vieții intră în cercurile unor scriitori ca Victor Hugo, Lamartine, Vigny sau Albert Musset și treptat începe să scrie pentru început piese de teatru. „Henric al III-lea şi curtea sa” apărută în 1829 este prima piesă cu care Dumas are un succes impresionant la public. I-a urmat piesa „Antony”, a cărei popularitate a înregistrat adevărate recorduri pentru momentul reprezentării sale. Însă Dumas a iubit întotdeauna un stil de viață care i-a depășit cu mult posibilitățile și a pus creditorii pe urmele sale. În 1844, publică „Cei trei muschetari”, roman cu care putem spune că scriitorul a dat lovitura. „Contele de Monte Cristo” și „Laleaua neagră” sunt alte romane care au avut un succes răsunător la public. Acestea sunt doar câteva dintre volumele reprezentative ale scriitorului, pentru că Dumas a scris în decursul vieții sale peste 100.000 de pagini. Stilul său simplu, cu puternice note de umor și cu o desăvârșită tehnică a construirii tensiunii narative a cucerit imediat cititorii, „iar efectul Dumas” s-a păstrat nealterat peste secole. Bineînțeles că celebritatea a avut și o componentă financiară substanțială. Dumas a fost un scriitor foarte bine plătit, dar faptul că iubea atât de mult locuințele scumpe și femeile (avea la un moment dat 40 de amante) l-a îngropat în datorii. Și-a construit la un moment dat și un castel – Château de Monte Cristo – în Port Marly, care în acest moment a fost transformat într-un muzeu dedicat scriitorului.

Cu toată celebritatea și poziția sa privilegiată, chiar și Alexandre Dumas s-a confruntat cu remarcile rasiste. Scriitorul avea doar un sfert sânge negru, însă era întrebat adesea de cunoscuți despre originile sale. Unul dintre răspunsurile scriitorului a devenit celebru: „Tatăl meu era mulatru, bunicul era negru și străbunicul maimuță. Vezi, domnule, familia mea începe acolo unde a ta se termină” a replicat Dumas unui cunoscut.

Scriitorul a fost căsătorit cu actrița Ida Ferrier, dar în urma nenumăratelor sale legături amoroase a avut mai mulți copii (despre șapte dintre aceștia știm până în acest moment). Alexandre Dumas fiul, autorul romanului „Dama cu camelii”, este cel care a călcat pe urmele tatălui său, cel puțin în ceea ce privește pasiunea pentru literatură. În casa acestuia, și-a găsit sfârșitul scriitorul, pe 5 decembrie 1870, la vârsta de 68 de ani.

Cartea jubiliară – Cei trei mușchetari, 1844
– 175 de ani de la publicare

Dumas, Alexandre. Cei trei mușchetari/Alexandre Dumas. București:Adevarul, 2011. -380 p.

Toți pentru unul, și unul pentru toți!
Pornind de la manuscrise şi de la alte documente din bogata arhivă a Bibliotecii Naţionale din Paris, Alexandre Dumas a scris şi apoi a publicat (iniţial în foileton, după aceea în volum), în 1844, una dintre cele mai iubite cărţi din toate timpurile. 

cei_trei_muschetari_1_de_alexandre_dumasDrumul lui d’Artagnan spre Paris este plin de peripeţii. Printre altele, d’Artagnan pierde scrisoarea de recomandare pe care o primise de la tatăl său, motiv pentru care, atunci când va ajunge la Paris, va trebui să facă eforturi pentru a-i câştiga bunăvoinţa domnului de Treville. Deşi are norocul să intre în graţiile căpitanului, tânărul nu reuşeşte la fel de uşor să obţină şi uniforma de muşchetar. Mai are de parcurs etapa uceniciei.

Încă de la prima zi petrecută la Paris, d’Artagnan este provocat la duel – pe rând – de trei vestiţi muşchetari: nedespărţiţii Athos, Porthos şi Aramis. La vremea aceea, cardinalul Richelieu interzisese duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci doar mai discrete. Primejdioasa confruntare se dovedeşte începutul unei trainice prietenii: surprinşi de gărzile cardinalului (cu care muşchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă duşmănie), cei patru se unesc şi îşi înfruntă curajos adversarii.

Irezistibilă poveste de epocă

Imagini pentru 3 musketeers dumas illustrations


Venit la Paris să facă avere, neavând alt sprijin decât sfaturile tatălui său și recomandarea către domnul de Tréville, căpitanul muschetarilor, tânărul gascon D’Artagnan se împrietenește curând cu nobilul Athos, impunătorul Porthos și prețiosul Aramis, cei mai renumiți muschetari din corpul de gardă al regelui Ludovic al XIII- lea

Imagini pentru Cei trei muşchetari illustrations

 

Împreună, cei patru camarazi îi înfruntă pe cardinalul Richelieu și pe spioana acestuia, perfida și seducătoarea Milady de Winter, salvează onoarea reginei îndrăgostite de dușmanul Franței, ducele de Buckingham, înfruntă primejdii pe drumul spre Anglia, se acoperă de glorie la asediul cetății La Rochelle și intră în legendă… 

 

Cei trei muschetari a rămas, până astăzi, cartea de aur a multor generaţii de cititori.  Vă invităm să lecturați unul dintre cele mai bune romane istorice scrise vreodată!!!