Impresii de carte -„Prietenii mei dragi” de Eugen Doga 


„Prietenii mei dragi” de Eugen Doga

    Celebrul compozitor Eugen Doga ne-a surprins cu o carte pentru copii intitulată „Prietenii mei dragi”, care conține două povești: „Joe și aventurile lui cânești” și  „Amur și aventurile lui motănești”.
    Anterior acestea s-au bucurat de succes, fiind editate în rusă, la Sankt Petersburg.
   Lecturarea acestei cărți mi-a trezit emoții deosebite, deoarece cei doi prieteni patrupezi reușesc să-și bucure stăpânii sincer și fără interes, așa cum doar animalele pot. Amur, o pisică educată, calculată și jucăușă nu încetează să-și manifeste dragostea pentru Viorica și familia ei. Joe, un câine vagabond, devine în scurt timp preferatul casei, fiind devotat, recunoscător celor care i-au deschis ușa. 
     Mesajul acestei cărți, discutate în programul „Chișinău Citește”, este unul educativ. Mi-a atras atenția prietenia, dragostea, tristețea din această carte, mai ales că aceste două animale de companie sunt eroi reali din viața compozitorului. 
    Am dedus din această lectură idei precum că pentru a fi acceptați și înțeleși, trebuie să fim corecți, verticali și săritori la nevoie; că animalele au nevoie de afecțiune și grijă. 
   Recomand această operă copiilor, deoarece inspiră să facem fapte generoase, să avem grijă de cei care nu cuvântă, astfel bucurându-ne sufletele. 

Utilizator: Codreanu Severian, cl. a V-a „A”, 
L. T „Ion Creangă”, Chișinău

prietenii-600x600

      „Prietenii mei dragi” o carte minunată scrisă de un autor minunat. 
      Marele maestru Eugen Doga, n-a putut să nu descrie această relație deosebită dintre Joy și Amur, micile animăluțe, fiica sa Viorica, și el. Această carte m-a captivat încă de la primele pagini. Joy, care era de fapt stăpânul casei, nu ezita niciodată să se joace, să mănânce mult, și de ce nu, să doarmă. Această viață îi convenea cățelului. Am admirat momentul în care s-a întâlnit cu o cățelușă de culoarea ciocolatei. Atunci micul meu prieten a simțit o atracție puternică față de cățea. Din păcate Joy a murit după o luptă strânsă cu niște hoți. Însă el a rămas în inimile stăpânilor lui. Pe locul în care a fost îngropat câinele, au crescut multe flori. Amur, motănelul familiei, era mult mai delicat și calm decât Joy. Mereu aducea zâmbetul pe buzele Vioricăi pe cât și a părinților. Când pe fetița o durea burta, Amur se urca pe locul dureros, se culca și începea să toarcă. Și ca prin minune toate durerile dispăreau de parcă nici nu au fost. Amur se înțelegea foarte bine cu Joy, și se ajutau reciproc. Cei toți cinci formau o familie minunată. 
     După lecturarea cărții, Amur și Joy mi-au devenit și mie prieteni dragi!

Utilizator: Cibotaru Stelian, cl. V-a „A”, 
L. T „Ion Creangă”, Chișinău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.