Voltaire – conştiinţa Europei secolului al XVIII-lea


-325 de ani de la naștere

„Te-am iubit când te-am trădat şi te iubesc şi acum când îmi iau rămas bun pentru totdeauna!” – Voltaire

hith-10-things-voltaire-painting-104418281-2

Francois Marie Arouet     (1694-1778)

 

Enciclopedist și umanist, scriitor și filozof, ambasador al culturii franceze în străinătate, Voltaire a lăsat moștenire o operă multiformă: istorică,filozofică, științifică, teatrală, epistorală. Este unul dintre premergătorii ideilor democratice și exprimă spiritul secolului Luminilor.

Viața și activitatea

Viața lui Voltaire cunoaște căderi și urcușuri, faima de care s-a bucurat la curțile regale ale Europei și mizeria din celulele Bastiliei.

Francois Marie Arouet, zis Voltaire, s-a născut la 21 noiembrie 1694, la Paris. A fost cel de-al treilea copil în familia unui notar înstărit. Învață la Colegiul iezuit Louis le Grand, manifestându-și capacitățile excepționale în toate domeniile. Un copil foarte inteligent, a afișat un talent uimitor pentru poezie și a dezvoltat o dragoste pentru teatru și literatura. Debutează la vârsta de 16 ani cu Imitation de l’Ode du R. P. Lejay sur sainte Genevieve. Tânărul  începe studii de drept, dar le întrerupe pentru a se consacra literaturii.

8846226842

Este din tinerețe răsfățatul saloanelor pariziene. Spirit anticonformist, scrie contra Regentului o epigramă impertinentă și este întemnițat pentru 11 luni în Bastilia (1717). Își ia pseudonimul Voltaire în 1718, semnând tragedia Oedipe, care îi asigură o intrare glorioasă în lumea literaturii. Începe să ducă o viață mondenă la Curte, unde este însărcinat să organizeze serbarea căsătoriei lui Ludovic al XV-lea. Regina îi acordă o pensie.

Moștenirea primită de la familie este plasată în comerț și Voltaire posedă o avere considerabilă, care îi va permite o independență totală pentru a se consacra scrisului.

Faima de care se bucura Voltaire nu l-a împiedicat însă să fie umilit de un aristocrat – cavalerul de Rohan- Cabot, pe care scriitorul l-a contrazis în public. Este iarăși întemnițat în Bastilia și eliberat cu condiția de a părăsi țara. Exilul în Anglia, care a durat doi ani și jumătate reprezintă o perioadă benefică în formarea lui Voltaire: învață limba engleză, studiază operele filozofice (în special ale lui John Locke), îi citește pe Shakespeare, Pope și Swift. Publică epopeea în versuri La Henriade.

articleimagetemplates_1_733Lucrarea Lettres philosophiques, cunoscută și ca Lettres anglaises (Scrisori engleze), publicată în 1734 în Franța, descrie sistemul englez și conține reflecții asupra oportunității modelului monarhiei constituționale. O ordonanță regală cere arestarea și întemnițarea preaîndrăznețului autor al culegerii de eseuri. Astfel, era cât pe ce să se pomenească pentru a treia oară în Bastilia, dacă nu reușea să fugă din Paris.

S-a refugiat la Cirey de lângă Lorraine, regiune independentă pe atunci. A fost găzduit de una dintre amantele sale – doamna du Chatelet. Poemul Le Mondain stârnește un mare scandal, deoarece Voltaire cânta plăcerile vieții, afirmând că “paradisul terestru este acolo unde sunt eu”.

În 1744 regele Franței îi permite întoarcerea în țară după ce a negociat cu success cu regale Prusiei, Frederic II, cu care Voltaire era în relații de prietenie. Drept recompensă, este prezentat doamnei de Pompadur, este numit poetul Curții și istoriograful regelui, ales membru al Academiei.

În 1750 , Voltaire acceptă invitația lui Frederick al II-lea al Prusiei de a locui la curtea sa. La început a fost flatat de ospitalitatea lui Frederick, dar treptat a devenit anxios, certăreț și în cele din urmă plictisit. În martie 1753, Voltaire a plecat supărat din Prusia dupa ce Frederick întârziase permisiunea lui Voltaire de a reveni în Franța, punându-l la granița sub arest la domiciliu timp de o săptămână, confiscându-i toți bani.

El a fost cunoscut ca un poet până în 1751, dar „Le siècle de Louis XIV” l-a marcat, de asemenea, și ca istoric. Alte lucrări istorice includ „Histoire de Charles XII”, „Histoire de la Russie sous Pierre le Grand”, dar și istorie universală precum „Essai sur l’histoire générale et sur les moeurs et l’esprit des nations” (1756).download

În 1759 Publica faimoasă satira „Candide”. Nuvela a fost tradusă pe scara largă. În acest stil, Voltaire a mai scris și: „Micromégas„, „Vision de Babouc„, „Memnon„, „Zadig” si „Jeannot et Colin”.

 Până în 1760 , Voltaire a fost un dramaturg extrem de popular, dar faima sa a început să scadă odată cu introducerea pieselor lui William Shakespeare în Franța. Întotdeauna un campion al libertății, Voltaire în ultimii ani de viață a fost activ implicat în asigurarea justiției pentru victimele persecuției sau cele intens hărțuite. Era de cele mai multe ori numit „conștiința Europei”.

 La 30 mai 1778, în Paris, Voltaire moare. După moarte, influența sa a continuat să fie simțită. De asemenea, Voltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist.download (1)

Sursa:100 de scriitori notorii ai lumii: viața, activitatea, opera:Panteon Colecția- Chișinău, 2006. -131 p.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.