Vasile Voiculescu- artizan strălucit al versului


-70 de ani de la nașterea  lui Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu  a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator, cu toate că a fost și dramaturg.

vasile-voiculescuVasile Voiculescu s-a născut la data de 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 – 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910.
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918).
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
Vasile Voiculescu a murit în anul 1963. La Pârscov există Casa Memorială Vasile Voiculescu.

 

Voiculescu, Vasile. Zahei Orbul/ Vasile Voiculescu. București:100+1 Gramar, 1996. -170 p.

La începutul drumului său în lume, lipsit de vederea lucrurilor de dincolo de lume, poate omul ajunge, prin râvna lui, să le vadă? Şi cum, pe ce căi şi prin ce mijloace s-ar putea dobândi râvnita vedere? Şi ce înseamnă a vedea?

11697075._SX318_Punctul din care porneşte scriitorul în configurarea sistemului ideatic ce-i subîntinde opera este omul singur, incapabil să comunice cu ceilalţi, ignorat de ceilalţi şi greşit judecat de ei, omul izolat, neînţelegător şi neînţeles. Textele din această categorie sunt şi ele, prin analogie cu conţinutul lor, înţelese superficial şi considerate simple exerciţii în ansamblul operei literare a lui Voiculescu: Fata din java, Farsa, Proba, Taina gorunului. La un nivel superior, care implică filosofia existenţială ce opune individul mentalităţii comune devenite infernală, se situează Behaviorism şi Capul de zimbru.

În esență, Zahei orbul este „romanul unui destin tragic”, al unui om simplu care și-a pierdut vederea, dar nu și speranța de a și-o recăpăta .

Prin problematică. dar și prin orizonturile umane investigate, V. Voiculescu construiește una dintre scrierile cele mai captivante. Viața orbului Zahei se derulează după „canoanele povestirii” (I. Vlad), eroului fiindu-i sortite trasee și contacte cu medii umane, din cele mai neobișnuite, într-o succesiune imprevizibilă, care îl poartă în lumea spitalelor și a cerșetorilor, prin bâlciurile pitorești de țară și pe la curțile boierești. Scriitorul pare a-și satisface o evidentă plăcere de pitoresc și senzațional, modificând mereu spațiul de mișcare al orbului decis să-l afle pe cel care i-a luat lumina ochilor dându-i băutura otrăvită și să-și recapete vederea peregrinând spre o mănăstire îndepărtată, făcătoare de minuni.
Tema orbului constituie un subiect vechi, tratat în variate semnificații. Clasica este asocierea orbirii cu muzica, cu poezia sau cântecul pe diferite texte, acestea văzute ca niște haruri compensatorii ale ființei nevăzătoare; Ia fel de frecventă este imaginea orbului bătrân și înțelept, posesor al unei experiențe interiorizate, așadar al unei lumini spirituale (lumina cea adevărată), în măsură să vadă mai adânc decât restul oamenilor. Korolenko relatează biografia unui orb care își biruie prin muzica neliniștile dureroase ale sufletului {Muzicantul orb).

Voiculescu, Vasile. Destin/ Vasile Voiculescu. Chișinău: Litera, 1997. -337 p.

Destin – Volum de poezii de Vasile Voiculescu și povestirea Pescarul Amin

20191028_144255.jpg

Cerească floare, albă, strălucită,
Cu blând miros de rai, e Poezia.
Sămânța ei de îngeri e zvârlită
Și brazdă caldă-i e coplăria.

Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Și din dulceața bucuriei sfinte

Ea suge hrană și se face mare.

„Poezia d-lui Voiculescu… se înfățișează cu o notă de puritate, care este de ordin filologic. Poemul dumisale este de departe o ceață densă care se târăște pe câmp, sau un zid sclipitor ca o za, dar , când te apropii bagi de seamă că ceața e compusă din mici focuri izolate, iar zaua din singuratece scântei.” a spus criticul George Călinescu.

Povestirea Pescarul Amin

Povestirea „Pescarul Amin” a fost scrisă de Vasile Voiculescu în 1958 și publicată în volumul întitulat „Capul de zimbru”(1966), făcând parte din proza contemporană. „Pescarul Amin” este o povestire fantastică, deoarece evidențiază mitul apei ca motiv esențial, ca substanță primordială germinativă a vieții; povestirea simbolizează facerea lumii, explicând geneza universului din mediul acvatic și nașterea ființelor din pești, ca mit totemic.
Tema povestirii este ilustrată de statutul omului ce vine dintotdeauna în această lume, ca păstrător al unei ancestrale familiarități cu natura și lumea animală în care-și simte înfipte adânc rădăcinile devenirii sale, precum și întoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrându-se astfel în circuitul universal.

voiculescuPrin proza lui Voiculescu am mai anexat spiritualității noastre o lume, o țară de dedesubt. Ea se întinde – de unde geografic și în timp?… Voiculescu se desprinde de poetul din el, se autonomizează în narațiune, ridicând-o pe o treaptă în care verva îl apropie de Caragiale. iar vigoarea plastică îl pune cu greu alături de altcineva, la noi.” 
-Paul Anghel

 

 

Un comentariu la „Vasile Voiculescu- artizan strălucit al versului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.