Anton Pavlovici Cehov – maestrul nuvelei, inovatorul și corifeul teatrului rus

Scriitori jubiliari 2020

-160 de ani de la naștere

Nuvelist și dramaturg, Anton Pavlovici Cehov a creat opere care au intrat în fondul de aur al literaturilor rusă și mondială. În creația lui Anton Pavlovici Cehov spectatorii găsesc căutarea iluziilor, fidelitate datoriei civice, explozia sentimentelor, tot ceea ce se compune viața, cea de ieri și de mâine. de o concizie excepțională ți cu accente lirice, proza cehoviană se concentrează asupra conflictului interior. Teatru lui Anton Pavlovici Cehov a avut o influență decisivă asupra dramaturgiei din secolul al XX-lea.

Anton Pavlovici Cehov s-a  născut 17/29 ianuarie 1860  în orașul Taganrog , în sudul

Без названия

Anton P. Cehov

Rusiei,  scriitor rus, considerat unul dintre cei mai mari dramaturgi și autori de povestiri ai lumii.  Anton Pavlovici Cehov își face studiile primare și liceal în orațul natal. În 1879 obține o bursă de la primăria orașului Taganrog pentru Facultatea de Medicină  a Universității  din Moscova. Lucrează la spital încă fiind student. După absolvire se angajează ca medic în spitalul din Zvenigorod, apoi conduce timp de șapte ani spitalul din Melihov, unde luptă împotriva epidemiei  de holeră. Chiar din primul an de studenție colaborează la câteva reviste umoristice, publicând schițe,parodii, scenete, povestiri, reclame. Debutează editorial în 1884 cu volumul Basmele Melpomenei, care cuprindea șase povestiri. În 1887 este jucată la Moscova prima piesă semnată de Cehov – Ivanov. În 1888 îi este decernat premiul Pușkin. În 1890 întreprinde o călătorie autorizată în insula Sahalin, pentru a studia viața ocnașilor, publicând peste trei ani volumul Insula Sahalin. La 17/29 ianuarie 1904, în ziua de naștere a dramaturguluI, are loc premiera piesei Livada de vișini.

 

9789737769640-15997-540x540

Cehov, Anton Pavlovici Cehov. Livada de vișini / Anton Pavlovici Cehov. -București: Cartex 2000,2005. – 81 p.

Livada de vișini este o piesă de teatru în 4 acte a dramaturgului rus Anton Cehov. Este ultima piesă scrisă de Cehov și a fost reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904 la Teatrul de Artă din Moscova. În Livada de vișini tot dragostea este cea care duce la distrugerea familiei, a moșiei , a culturii aristocratice, a trecutului minunat, simbolizate prin livada de vișini: ”Rusia întreagă este livada noastră!”, ”Adio, viață de altădată!”. În această piesă, pe lângă tradiționalul vis iluzoriu cehovian, apare  și un licăr de speranță, întruchipat de tânărul Petea Trofimov.  În Livada de vișini , Cehov obține din această  contrazicere neașteptate efecte comice. Lucrul pare ciudat, dar aceeași întâmplare poate fi vodevil sau tragedie, după omul care trăiește. În Livada de vișini neputința eroirol de ase smulge din pasivitate, inutilitatea vieții pe care o trăiesc e tragică, dar cine se poate împiedica să surâdă, privind complezența cu care ei acceptă să nu facă nimic? Cititorul trebuie să înțeleagă morala, analizând destinele personajelor.

Cehov, Anton Pavlovici Cehov. Doamna cu cățelul / Anton Pavlovici Cehov. –doamna cu catelulBucurești: Litera, 2015. – 319 p. 

„Doamna cu cățelul”, povestirea care dă titlul volumului, este o delicată și sensibilă poveste de iubire, autorul abordând în rândurile ei tema adulterului. Anna Sergheevna, o tânără și nefericită rusoaică, vine singură, fără soțul ei, la Ialta, cu scopul de a evada din viața monotonă pe care o ducea în orașul de provincie. Aici îl întâlnește pe Dmitri Dmitrici Gurov, un moscovit de aproximativ patruzeci de ani, căsătorit și el, însă cu o femeie nepotrivită lui. Dmitri Dmitrici Gurov obișnuiește să își înșele frecvent soția, însă atunci când o întâlnește pe Anna, aventura se transformă în povestea de iubire a vieții sale. Cum se sfârșește povestea vă las să aflați singuri, ceea ce o să se întâmple repede căci povestirea „Doamna cu cățelul”, scrisă de Cehov în 1899. 

 

”Cehov este cel mai subtil și mai delicat analist al relațiilor dintre oameni”   

Virginia Woolf

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă pentru lectura și împrumuta aceste cărți minunate!

În drum spre casă

DSCN5877Programul „Drumul spre casă” este destinat copiilor de vârstă școlară mică și are drept scop dezvoltarea rezilienței și cultivarea deprinderilor comportamentale pentru depășirea situațiilor potențial periculoase care se pot întâmpla în diverse medii sociale. Programul educațional „Drumul spre casă” constă dintr-un ciclu de 5-10 activități cu durata de 45 de minute fiecare, care pot fi desfășurate, consecutiv, cu elevii din clasa I-IV pe parcursul unui semestru. Menționăm faptul că jocul le poate crea copiilor iluzia cum că scopul lor principal este să parcurgă cât mai repede ”drumul școală-casă”. Facilitatorul are sarcina de a le spune copiilor, foarte atent, doar după ce toate  situațiile dificile vor fi soluționate. 

”Vom parcurge împreună acest drum, pe parcursul mai multor lecții” – este un mesaj important pentru copii. 

Am dat start la program și am ajuns la a 2-a sesiune a programului educațional de dezvoltare a rezilienței pentru copii. Împreună cu copii am parcurs câteva reguli de interacțiune între copii și regulile jocului propriu-zis.

Împreună cu copii am dezvoltat diferite teme: Cum să recunoască situațiile periculoase, Cum să facă față provocărilor, Ce poate să-i pună sănătatea în pericol și cum să se protejeze, etc.  În timpul jocului educativ, s-au accentuat care sunt situațiile de risc atunci când mergi singur în locuri necunoscute, deoarece neștiind ce se află în împrejurimi, există riscul de a nu găsi persoane care ar putea să le vină în ajutor în caz de necesitate. Copiii au fost încurajați la exprimarea liberă a opiniei personale, fără anumite critici, privind soluțiile posibile la situațiile discutate. Copii așteaptă cu mare nerăbdare și o nouă provocare.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nicolae Esinencu – Talent şi sinceritate

Esinencu Nicolae (13.01.1940, Chiţcanii-Vechi, raionul Orhei).
Poet, prozator, dramaturg, scenarist.

Revistă bibliografică virtuală

531e8-1

A absolvit Şcoala Republicană de Cultură Fizică (1959). Are studii universitare nefinisate. A absolvit Cursurile Superioare de Literatură la Institutul „M. Gorki” în Moscova (1973). Redactor la Editura „Lumina”; secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1989). Activitate prodigioasă atît în proză şi poezie, cît şi în dramaturgie, impunîndu-se cu fiecare carte nouă. Debutează editorial cu placheta de versuri „Antene” (1968), urmată de cărţile de poezie „Sens” (1969), „Dealuri” (1974), „Copilul teribil” (1979), „Stai să-ţi mai spun” (1983), „Cuvinte de chemat fetele” (1986) ş.a., precum şi de volumele de proză: „Sada” (1968), „Portocala” (1970), „Toi” (1972), „Era vremea să iubim” (1977) ş.a., care dezvăluie cititorului un scriitor talentat. Semnează piesele: „Grand Prix”, „Tabachera”, „Fumoarul”, „Oameni de paie”. Scenarii de film: „Tunul de lemn”, „Vîltoarea”. Cărţi pentru copii: „Harbuzul lui Fănel” (1972), „Bună dimineaţa” (1977) ş.a. În 1999-2004 Esinencu îşi adună opera în „Scrieri alese” (6 vol.).

Este cavaler al ordinului „Gloria Muncii”, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Om Emerit al Artei din Republica Moldova. Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991 pentru vol. „Gaura”; 1995 pentru vol. „Disciplina mondială”; 2002 pentru vol. V, „Scrieri. Dramaturgie”).

Genul literar în care a debutat Esinencu a fost poezia. Dar, spre deosebire de alţi poeţi, care încep să scrie proză destul de tîrziu, cînd le-o dictează vîrsta şi experienţa de viaţă, Esinencu începe să exploreze toate genurile literare deodată: poezie, proză, dramaturgie, roman, nuvelă, scenariu de film… Importantă este viziunea sa în proză.

„O proză realistă, dură, care înseamnă un succes real în nuvelistica noastră actuală”.

(Ion C. Ciobanu)

Esinencu, Nicolae. Copilul teribil/ Nicolae Esinencu. Editura Cartier Popular, Chişinău, 2018. -544p.

1518679148

„Al treilea corifeu al poeziei anilor ’60-’70 – iar astăzi, împotriva inerțiilor criticii, lucrul acesta se vede tot mai bine – este, bulversând prejudecăţile canonice, Nicolae Esinencu. Deși observat de critici, care i-au semnalat metronomic fiece apariție editorială, nonconformistul poet (prozator, dramaturg și scenarist) n-a fost înțeles de către congeneri decât în partea direct reperabilă a teribilismului său funciar. În realitate, atitudinea sa este una de radicală opoziție față de normalitatea vieții literare: când întreaga pleiadă de aezi ai civismului scrie poeme interminabile despre Lenin și Partid, patriotismul sovietic și internaționalismul proletar, el practică miniatura lirică, iar atunci când, plictisită de hagiografierea falșilor martiri, divizia civică trece pe ecartamentul maximalis­mului etic, personajul lui Nicolae Esinencu iese în drum cu… capul subsuoară. 

Poetul cultivă un fel de poetică procustiană, retezând violent excrescențele hidoase ale realului, celebrând acea formă a lucidității care știe că autoironia și bufonada sunt formele cele mai eficiente de incarnare a spiritului celuilalt. (Nicolae Leahu)

Esinencu, Nicolae. Vin Chinezii!/ Nicolae Esinencu. Editura Princeps Magna, Chişinău, 2009. -145p.

658x0_nicolae_esinencuRomanul “Vin chinezii” este o panoramă a societăţii, dar o panoramă etern schimbătoare, cu rotiri de caleidoscop şi cu opriri intermitente, scurte, în încercarea de a obţine, din toate, un fel de puzzle, dar piesele căruia mereu nu se potrivesc (nici ca imagine, nici ca o coerenţă, fie şi dinamică, a scriiturii). La sfîrşitul cărţii găsiţi repere bibliografice despre scriitor.
Romanul povesteşe despre dispariţia unui scriitor, care, prin intermediul metroului din Moscova, ajunge prizonier într-o lume sub-pământeană. Acolo, denunţând o posibilă invazie chineză, oamenii devin prizonieri într-un fel de peşteră a lui Platon sau, dacă vreţi, într-o construcţie orwelliană. Dur şi deloc previzibil, demersul personajului în acest spaţiu te sileşte să nu laşi cartea din mână. Discursul naratorului se transformă într-un foarte sensibil poem când se referă la satul natal, la potecile pierdute în ape.
Aş putea să vă spun mai multe lucruri, să povestesc cum a ajuns eroul nostru în Moscova sau cum şi dacă va ieşi de acolo, însă aş risipi interesul celor care încă nu au citit cartea. Aşa că nu voi spune mai multe. Veniţi la bibliotecă şi căutaţi romanul.

Esinencu, Nicolae. Scrisoare Mareşalului/ Nicolae Esinencu. Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2004. -372p

22279749„Cred că cea mai adevărată caracteristică a creaţiei esinenciene o face prietena şi soţia sa Antosea Daria, care se exprimă că „e păcat că foarte mulţi nu l-au citit pe Nicolae Esinencu şi niciodată n-au să afle ce-a gândit acesta în literatură”. Aceste note modeste ale subsemnatului nu sunt decât un îndemn pentru toată lumea: căutaţi-l şi citiţi-l pe acest scriitor neobişnuit, original, inedit, fulminant, care este Nicolae Esinencu!” (Anatol Ciocanu)

Esinencu, Nicolae. Scrieri alese Volumul I-VI/ Nicolae Esinencu. Editura Prometeu, Chişinău, 1999-2004. -480p.

46c746687b92aa85486d96e6cc26f477-114322-400_400

Nicolae Esinencu, ca un copil teribil, încearcă să iasă cumva din arealul impresionant al scriirilor sale. Uneori reuşeşte şi asta mă cam deranjază. – Eugen Chioclea
… un fenomen neobişnuit scrisul Măriei sale: un amestec fericit dintre real şi fantastic, dintre concret şi neobişnuit, dintre cuminţenie şi năstruşnicie… – Anatol Ciocanu
Mereu prezent  în topul scriitorilor solicitaţi. – Haralambie Moraru
Nicolae Esinencu este cel mai spontan poet al nostru. – Alexandru Burlacu

Sursa: https://m.moldovenii.md/md/people/164