Nicolae Esinencu – Talent şi sinceritate

Esinencu Nicolae (13.01.1940, Chiţcanii-Vechi, raionul Orhei).
Poet, prozator, dramaturg, scenarist.

Revistă bibliografică virtuală

531e8-1

A absolvit Şcoala Republicană de Cultură Fizică (1959). Are studii universitare nefinisate. A absolvit Cursurile Superioare de Literatură la Institutul „M. Gorki” în Moscova (1973). Redactor la Editura „Lumina”; secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1989). Activitate prodigioasă atît în proză şi poezie, cît şi în dramaturgie, impunîndu-se cu fiecare carte nouă. Debutează editorial cu placheta de versuri „Antene” (1968), urmată de cărţile de poezie „Sens” (1969), „Dealuri” (1974), „Copilul teribil” (1979), „Stai să-ţi mai spun” (1983), „Cuvinte de chemat fetele” (1986) ş.a., precum şi de volumele de proză: „Sada” (1968), „Portocala” (1970), „Toi” (1972), „Era vremea să iubim” (1977) ş.a., care dezvăluie cititorului un scriitor talentat. Semnează piesele: „Grand Prix”, „Tabachera”, „Fumoarul”, „Oameni de paie”. Scenarii de film: „Tunul de lemn”, „Vîltoarea”. Cărţi pentru copii: „Harbuzul lui Fănel” (1972), „Bună dimineaţa” (1977) ş.a. În 1999-2004 Esinencu îşi adună opera în „Scrieri alese” (6 vol.).

Este cavaler al ordinului „Gloria Muncii”, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Om Emerit al Artei din Republica Moldova. Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991 pentru vol. „Gaura”; 1995 pentru vol. „Disciplina mondială”; 2002 pentru vol. V, „Scrieri. Dramaturgie”).

Genul literar în care a debutat Esinencu a fost poezia. Dar, spre deosebire de alţi poeţi, care încep să scrie proză destul de tîrziu, cînd le-o dictează vîrsta şi experienţa de viaţă, Esinencu începe să exploreze toate genurile literare deodată: poezie, proză, dramaturgie, roman, nuvelă, scenariu de film… Importantă este viziunea sa în proză.

„O proză realistă, dură, care înseamnă un succes real în nuvelistica noastră actuală”.

(Ion C. Ciobanu)

Esinencu, Nicolae. Copilul teribil/ Nicolae Esinencu. Editura Cartier Popular, Chişinău, 2018. -544p.

1518679148

„Al treilea corifeu al poeziei anilor ’60-’70 – iar astăzi, împotriva inerțiilor criticii, lucrul acesta se vede tot mai bine – este, bulversând prejudecăţile canonice, Nicolae Esinencu. Deși observat de critici, care i-au semnalat metronomic fiece apariție editorială, nonconformistul poet (prozator, dramaturg și scenarist) n-a fost înțeles de către congeneri decât în partea direct reperabilă a teribilismului său funciar. În realitate, atitudinea sa este una de radicală opoziție față de normalitatea vieții literare: când întreaga pleiadă de aezi ai civismului scrie poeme interminabile despre Lenin și Partid, patriotismul sovietic și internaționalismul proletar, el practică miniatura lirică, iar atunci când, plictisită de hagiografierea falșilor martiri, divizia civică trece pe ecartamentul maximalis­mului etic, personajul lui Nicolae Esinencu iese în drum cu… capul subsuoară. 

Poetul cultivă un fel de poetică procustiană, retezând violent excrescențele hidoase ale realului, celebrând acea formă a lucidității care știe că autoironia și bufonada sunt formele cele mai eficiente de incarnare a spiritului celuilalt. (Nicolae Leahu)

Esinencu, Nicolae. Vin Chinezii!/ Nicolae Esinencu. Editura Princeps Magna, Chişinău, 2009. -145p.

658x0_nicolae_esinencuRomanul “Vin chinezii” este o panoramă a societăţii, dar o panoramă etern schimbătoare, cu rotiri de caleidoscop şi cu opriri intermitente, scurte, în încercarea de a obţine, din toate, un fel de puzzle, dar piesele căruia mereu nu se potrivesc (nici ca imagine, nici ca o coerenţă, fie şi dinamică, a scriiturii). La sfîrşitul cărţii găsiţi repere bibliografice despre scriitor.
Romanul povesteşe despre dispariţia unui scriitor, care, prin intermediul metroului din Moscova, ajunge prizonier într-o lume sub-pământeană. Acolo, denunţând o posibilă invazie chineză, oamenii devin prizonieri într-un fel de peşteră a lui Platon sau, dacă vreţi, într-o construcţie orwelliană. Dur şi deloc previzibil, demersul personajului în acest spaţiu te sileşte să nu laşi cartea din mână. Discursul naratorului se transformă într-un foarte sensibil poem când se referă la satul natal, la potecile pierdute în ape.
Aş putea să vă spun mai multe lucruri, să povestesc cum a ajuns eroul nostru în Moscova sau cum şi dacă va ieşi de acolo, însă aş risipi interesul celor care încă nu au citit cartea. Aşa că nu voi spune mai multe. Veniţi la bibliotecă şi căutaţi romanul.

Esinencu, Nicolae. Scrisoare Mareşalului/ Nicolae Esinencu. Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2004. -372p

22279749„Cred că cea mai adevărată caracteristică a creaţiei esinenciene o face prietena şi soţia sa Antosea Daria, care se exprimă că „e păcat că foarte mulţi nu l-au citit pe Nicolae Esinencu şi niciodată n-au să afle ce-a gândit acesta în literatură”. Aceste note modeste ale subsemnatului nu sunt decât un îndemn pentru toată lumea: căutaţi-l şi citiţi-l pe acest scriitor neobişnuit, original, inedit, fulminant, care este Nicolae Esinencu!” (Anatol Ciocanu)

Esinencu, Nicolae. Scrieri alese Volumul I-VI/ Nicolae Esinencu. Editura Prometeu, Chişinău, 1999-2004. -480p.

46c746687b92aa85486d96e6cc26f477-114322-400_400

Nicolae Esinencu, ca un copil teribil, încearcă să iasă cumva din arealul impresionant al scriirilor sale. Uneori reuşeşte şi asta mă cam deranjază. – Eugen Chioclea
… un fenomen neobişnuit scrisul Măriei sale: un amestec fericit dintre real şi fantastic, dintre concret şi neobişnuit, dintre cuminţenie şi năstruşnicie… – Anatol Ciocanu
Mereu prezent  în topul scriitorilor solicitaţi. – Haralambie Moraru
Nicolae Esinencu este cel mai spontan poet al nostru. – Alexandru Burlacu

Sursa: https://m.moldovenii.md/md/people/164