Singur în fața dragostei

Singur în fața dragostei este un roman exemplar în mai multe sensuri. Până la acest roman, prozele scriitorilor moldoveni erau cu o tematică preponderent rurală. Această scriere scriere a lui Busuioc, de factură modernă, produce o ruptură și introduce modelul intelectualului, dar, dincolo de asta, autorul exploreazătipaje care cu greu pot fi încadrate în schema liniară și antinomică de „personaje pozitive” și „negative”. Oamenii fiind diferiți, fiecare își trăiește propria dramă, mare sau mică, propriile frustrări, micile eșecuri sau bucurii. În acest sens, personajul care nu se eroizează pe sine devine credibil în calitate de narator.

Alex Ștefănescu a apreciat romanul: „Romanul Singur în fața dragostei, care s-a bucurat de un succes internațional, îl are ca protagonist pe un tânăr intelectual, Radu Negrescu, dornic să modernizeze viața îintr-un sat basarabean. Îndrăgostit, el comunică frecvent cu iubita sa prin scrisori, astfel încât romanul poate fi considerat, într-o oarecare măsură, unul epistolar. Farmecul scrisorilor îl egalează pe acela al scrisorilor lui Emil Brumaru. În cuprinsul lor găsim poeie, eseistică, umor, metafizică, joc, cât nu găsim în cărțile de sute de pagini ale unor autori cu pretenții. Învins de rezistența la schimbare a mediului rural, Radu Negrescu renunță, până la urmă, la rolul de erou civilizator și revine la condiția de intelectual de oraș. „

• Un element absolut distinct al narațiunii este limbajul acestuia, adesea ironic, rece-distant, neutru și lipsit de compasiune. Cititorul este singura instanță implicată, care pune anumite note personajelor și faptelor.
• Calitatea romanului de a developa stările într-o manieră nuanțată și într-un mod gradual, treptat, este încă unul dintre semnele unui roman modern.
•  Romanul are câțiva naratori, incluzând și ceea ce se cheamă „povestirea în ramă”. În debutul textului, naratorul ne povestește cum l-a întâlnit pe un tânăr, care i-a relatat povestea lui. Într-un cadru introductiv, „naratorul” se întâlnește, într-o cafenea, cu un tânăr care, recunoscându-l pe scriitor, discută cu el despre felul siropos al unor literați de a reda realitatea și apoi îi povestește o secvență din viața lui. Naratorul, înainte de a relata „fidel” povestirea acestuia, spune că a obținut și jurnalul celeilalte eroine a subiectului relatat. Așadar, istoria povestită de Radu Negrescu va fi întreruptă, intermitent e cea a Vioricăi Vrabie.

---

Rezumat

În școala din Recea Veche, în care Radu Negrescu este profesor (temporar, speră el) vine o nouă profesoară, Viorica Vrabie. Este, în felul ei, entuziasmată să-i învețe limbile străine pe copiii din provincie. E tunsă scurt, e îmbrăcată destul de îndrăzneț petru o școală din sat, cu reguli stricte. Otilia, o colegă, îi povestește cele mai importante lucruri care se referă la profesori, inclusiv, toate bârfele.

Radu Negrescu este rugat de directorul școlii, Spânu, să o conducă pe nou-venită la gazda ei. Viorica rea să meargă singură însă pedagogul îi ia valiza în spate și o însoțește. Viorica e tăcută, dar uneori țepoasă în replici, Radu Negrescu are permanent chef de vorbă, persiflând, ironizând, ușor arogant. Ajunși la destinație, Negrescu pleacă, amintindu-i Vioricăi de consiliul pedagogic și sfătuind-o să se îmbrace cu un șorț negru și cât mai lung, care s-ar fi potrivit perfect atmosferei din școală.

Viorica e numită dirigintă într-o clasă de adolescenți. Școală e într-o perioada ce poartă denumirea de „practiсă de producție”. Așa se numea timpul în care toate școlile își întrerupeau lecțiile și elevii ajutau colhozurile la culesul frcutelor și legumelor. Aflându-se într-o etapă iresponsabilă, Maier, directorul de studii, îl trezește zilnic pe  Negrescu ca să bea împreună. La prânz, profesorii se adună acasă la șeful brigăzii, inclusiv, noua profesoară, care începe să discute șa tema bunului gust și a formării acestuia. Negrescu o susține.

Negrescu vine la școală și, fiindcă nu are prima oră, începe să citească ziare apoi se duce spre cabinetul său, unde Spânu, Tamara și Virica îl întîmpină indiferent, dar între ei se resimte o tensiune: profesoara Viorica Vrabie l-a pălmuit pe directorul Spânu, deoarece acesta a controlat buzunarele unui elev în fața întregii clase. Negrescu își petrece sâmbetele și duminicile în oraș. O întâlnește pe soția lui, care îi spune că s-a îndrăgostit de alt bărbat și a depus actele de divorț.

Viorica îl ocolește pe Radu. Spânu a încercat să-i facă un scandal Vioricăi, învinuind-o că mulți copii din clasa ei au note rele. Pablo, prietenul ei, nu-i mai scrie, și nici mama nu-i mai trimite niciun mesaj. Vine ultima zi de școală. Consiliul pedagogic s-a pronunțat în favoarea Vioricăi. Negrescu, care are afecțiune pentru ea, nu înțelege de ce îl evită.

Negrescu e acceptat colaborator științific inferior al Institutului de Fizică și Matematică. Radu face cunoștință cu Pavel Ionașcu, ziarist și colegul Vioricăi. Între cei doi se începe o rivalitate , Radu își dă seama că o iubește sincer pe Viorica…

Radu Negrescu, în așteptarea „marelui semnal” de la Academie, se apără de acest mod de gândire prin detașare totală și atitudine ironic-arogant-indiferentă. Viorica se opune acestui sistem într-un mod activ, energic și emoțional. Sunt confruntări etice, fiecare situându-se într-un sistem de valori cu care s-a obișnuit.

Privindu-se inițial cu ostilitate, devenind apoi prieteni, tinerii profesori cunosc calea sinuoasă a înfiripării unui sentiment, afectt de propriile complexe, de relațiile lor anterioare, de atitudinea celor din jur…E de remarcat o similitudine în comportament a personajului Negrescu: neputându-se opune tiraniei sistemului lui Spânu, el pur și simplu evadează. Exact așa se comportă în dragoste : în loc să și-o apropie pe Viorica, el evadează, ratându-și fericirea.

Într-un final, ne vom convinge că și eroul arogant, care, eventual, a fost dojenit atât de mult de cititor, pe parcursul lecturii, nu este cel drept care se dădea. Cinismul lui nu era decât o mască, după care, așa cum vom observa în final, se ascunde un ins sensibil și vulnerabil. Iar Viorica, eroina care părea naivă și afectuoasă, se dovedește, pe parcurs, o fire puternică și principială.

O însumare fericită a unui limbaj modern, urban, elevat, fin și a unor personje neordinare, la care se adaugă o arhiectonică la fel de modernă, face din Singur în fața dragostei un roman de referință în literatura noastră postbelică.

Lectură plăcută! Vă așteptăm la biblioteca Alexandru Donici!

Un cântec de lebădă: Și a fost noapte…

Romanul Și a fost noapte… a fost scris şi editat în ultimul an de viață al lui Aureliu Busuioc. Este scris cu o nemaiîntâlnită economie de mijloace, comparabilă cu exactitatea şi austeritatea mijloacelor folosite în poeziile cu formă fixă. O sonată în trei părți – cam aşa ar putea fi definit romanul.

În prima parte, poetică, lirică, scriitorul expune un poem în proză despre două lebede care au ajuns pe plaiuri străine în timpul războiului. Este, într-un anume sens, trama esențializată a romanului, sublimată simbolistic. Partea a doua, dramatic-narativă, cuprinde povestea de dragoste a doi tineri, de naționalități (aproape:de rase) diferite, înghițită şi devorată de un război cumplit. În fine, urmează un epilog cu accente duios sentimentale, care încheie, oarecum optimist, narațiunea,comparabilă cu o suită de o muzicalitate deosebită.

Substanța romanului o constituie istoria celor doi tineri îndrăgostiți, care, cel putin formal, sunt din două tabere beligerante ale celui de-al Doilea Räzboi Mondial. Evenimentele se produc pe segmentul temporal al primăverii verii lui 1944, în Basarabia de Sud. Locotenentul austriac, înrolat în Wermacht, Werner, se îndrăgosteşte de Lenta Velcev, o domnişoară de origine bulgară, locuitoare a unui orășel basarabean.

Povestea a doi tineri din tabere ce luptă între ele pentru dominația mondială, cuprinse într-un război crâncen fảră precedent, este dramatică prin definiție. Într-un anume sens, ea se prezintă ca o dragoste imposibilă, dragoste interzisă, precupoveştile cuplurilor Tristan şi Isolda ori Romeo și Julieta. Războiul le este străin ambilor: austriecii și bulgarii sau Austria şi Basarabia (parte a României până la război și parte a URSS după acest räzboi) nu au nimic de împărțit. 

Evenimentele descrise sunt foarte bine vizualizate, romanul are dimensiunile, ritmul, limpezimea și cursivitatea unei nuvele cinematografice. Un posibil scenariu la film îl sugerează și parabola despre perechea de lebede din debutul narațiunii. Un poem în proză, ușor patetic.

Tema vine în descendența romanelor „generației pierdute” (generația scriitorilor trecuți prin calvarul Primului Război Mondial). Dar primul text care vine în minte e Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu, cu o armată imperială „internaționalistă”, dragostea „interzisă” a lui Bologa, cu dependența destinului de factorii străini, cu atitudinea antirăzboinică a celor implicați fără voie în război etc.

Mari clasici ilustrați

Colecția ”Marii clasici ilustrați” cuprinde cele mai cunoscute capodopere ale literaturii universale. Titlurile serie fac parte din lista de lecturii obligatorii în școală. Volumele sunt ilustrate , incluzînd, pe lîngă textul adaptat un rezumat al scrierii date și o succintă prezentare de a vieții și operei clasicului. Fiecare dintre aceste creații este esențială pentru formarea ta ca om cult.

Samuel Langhorne Clemens s-a născut pe 30 noiembrie 1835, fiind cunoscut  mai mult sub numele de Mark Twain, pseudonimul său literar. Scriitorul și umoristul american a copilărit în Hannibal, Missouri, ulterior acesta  va deveni spațiul desfășurării aventurilor lui Huckleberry Finn și Tom Sawyer. Mark Twain a fost ucenic tipograf, apoi culegător de text și autor de articole pentru ziarul său mai mare , Orion. După ce a trudit din greu ca tipograf în diverse orașe, Twain a devenit pilot de Mississippi, apoi a plecat în vestul Americii, pentru a i se alătura fratelui său Orion. Ca reporter, a scris povestirea umoristică Faimoasa broască săltăreață din ținutul Calaveras, care a fost foarte bine primită și a atras atenția publicului din toată țara. În aceeași măsură, s-au bucurat de popularitate și însemnările sale de călătorie. Ca scriitor și orator ,  Mark Twain a avut parte de un succes. dar , cu toate că munca de scriitor și de lector i-a adus câștiguri substanțiale, Mark Twain, și-a investit banii în tot felul de  aventuri, care l-au dus la faliment. Un eșec total a a fost investiția în mașina de cules  a lui Paige-o mașinărie lipsită de precizie ți prea complicată. Mark Twain s-a născut într-un an cînd pe cer a apărut cometa Halley și prezis că ”va pleca tot odată  cu ea”. A decedat pe 21 aprilie 1910, a doua zi după revenirea cometei. Mark Twain este considerat drept ”cel mai umorist american al timpului său”, iar William Faulkner l-a numit ”părintele literaturii americane”. 

Twain, Mark. Aventurile lui Tom Sawyer / Mark Twain. -Chișinău: Arc, 2018. – 132 p. 

• 

Aventurile lui Tom Sawyer, publicată pentru prima dată în 1876, este o carte de aventuri pentru copii, care prezintă povestea maturizării unui băiat. farmecul romanului are o dublă semnificație. În primul rând, cartea atrage tinerii adolescenți prin aventurile captivante ale unui băiat obișnuit de la jumătatea secolului al nouăsprezecelea. Totodată, aventurile povestite în roman și-au păstrat până astăzi caracterul misterios și fascinant, deoarece fac trimitere la trăirile și aspirațiile principale ale majorității tinerilor, indiferent de cultura căreia îi aparțin sau de vremurile în care trăiesc. În al doilea rând, romanul se adresează și cititorului adult, care îți amintește cu drag de copilărie. În prefața la prima ediție a romanului, Twain scrie: ”Deși scopul principal al cărții mele este să amuz fetițile și băiețeii, o parte din planul meu a fost și să le amintesc cu plăcere adulților că și ei au fost copii cândva, să-i fac să trăiască ce au simțit și au gândit atunci”. Prin urmare, romanul reprezintă o combinație între trecut și prezent, o serie de aduceri aminte din copilărie poveștite astfel, încât să evoce în mintea adultului pagini din propriul trecut. Cu toate că în roman Tom Sawyer locuiește într-un orășel situat de-a lungul frontierei vestice, pe malurile legendarului fluviu Mississippi, undeva prin anii 1840, cititorii din toate colțurile lumii sunt mereu receptivi la aventurile felurite prin care trec Tom și ceata lui de prieteni. Farmecul romanului constă în special în iscusința lui Twain de a înregistra sau a reînregistra aventuri cu caracter universal, împledindu-le cu visuri și temerile copilăriei.

Excelent psiholog al copilăriei și copilului, Mark Twain ne propune un studiu al vârstei fragile, al plinătății ei ontologice. Jocul este suveran și spontan, el desfășurându-se, după cum constată Piaget, cu de la sine putere, după legi proprii. Tom Sawyer este COPILUL care construiește cu mici acțiuni demiurgice LUMEA SA, dedându-se visului, primelor înfiripări ale dragostei, amorului propriu, născocirilor ingenioase de planuri și păcălelilor. E o lume ce ”gândește în basme și vorbește în poezii” (Eminescu), dominantă de candori, seninătat olimpică și liniște epică tulburartă totuși de amenințările dramei existențiale prin care urmează să treacă marii spărgători de convenții și sfidători de limite.

Mihai Cimpoi

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!