Mihai Cimpoi – o istorie deschisă a literaturii române din Basarabia


Autorul acestei istorii este, bineînțeles, Mihai Cimpoi, reputat critic literar și „stâlp” al vieții culturale din Basarabia. Un basarabean țeapăn, clădit din materiale tari și abundente, caracter dârz și cumpănit, cu o umoare egală, în sine un om pregătit – după cum lasă impresia – să ducă bătăliile sale până la capăt și să le câștige. Primul care mi l-a semnalat – ce curios! a fost Constantin Noica.

Eugen Simion

  Cunoscut om de cultură, critic și istoric literar, eminescolog și eseist român din Basarabia, Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în comuna Larga, judeţul Hotin (astăzi raionul Briceni). În 1965, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. A obținut doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei”.
A fost redactor la editurile „Cartea Moldovenească” și „Literatura artistică”, secretar literar la Teatrul Național „M. Eminescu” și la Teatrul Poetic „A. Mateevici”.

Din în 1991 până în 2010 a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. A participat activ la procesul de renaştere naţională din Basarabia. A fost deputat al poporului din URSS (1989-1990) și deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). Este membru de onoare al Academiei Române (din 1991), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992), director de onoare al Centrului Academic Internaţional „Mihai Eminescu” (1999), editor-coordonator al revistei „Mihai Eminescu” (din 2001), editor-coordonator şi director al revistei literare „Viaţa Basarabiei”.

Autor a peste zece volume de critice și eseuri, eminescolog reputat, filosof al culturii și susținător de frunte al cauzei naționale, Mihai Cimpoi era exegetul cel mai avizat pentru o construcție de suflu larg cum e masiva sa Istorie deschisă…

Constantin Ciopraga

A fost distins cu titlul Maestru al Literaturii (1992), Premiul de Stat (1994), cu medalia jubiliară „Mihai Eminescu” (România, 2000), cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Comandor (2014), cu „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de cavaler al României etc. Este Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Tiraspol, Bălţi (R. Moldova), Oradea, Alba Iulia (România), Om Emerit al Republicii Moldova (2013). În 2012 i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Chişinău. Cu verticalitate și demnitate a refuzat însă Ordinul Republicii. Mihai Cimpoi a unit cele două maluri ale Prutului prin scrierile sale. În special se face remarcată „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (1996, 1997, 2002). În 2013 editează o lucrarea „Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic”, unică în felul ei și utilă tuturor iubitorilor de cunoașterea lui Eminescu. A dedicat opt volume lui Eminescu (1999, 2000, 2001), care cuprind texte eminesciene, comentarii, eseuri și amintirile contemporanilor. Tinerii de toate vârstele citesc și se documentează din opera marelui Om al etății despre oameni de cultură ca Ion Heliade-Rădulescu (2008), Grigore Alexandrescu (2009), Vasile Cârlova (2010), Al. Brătescu-Voinești (2011), Ion Gaica (2012) „Brâncuși – poet al ne-sfârșirii” (2001) etc.


Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române/ Mihai Cimpoi. – Chișinău: Editura Arc, 1996. – 397 p.

Literatura română este una și indivizibilă.

G. Călinescu

Literatura basarabeană este întru totul asemenea Bibliotecii din Alexandria: cum ai putea să investighezi și să valorifici întregul ei fond de cărți, manuscrise, publicații, mărturisiri epistolare când o parte bună din ele au fost arse, nimicte, cenzurate, arestate, bombardate, ascunse în tainițe, dosite după alte cărți sau predate securității spre a fi lichidate, puse sub sechestru sau mutate la Cărți rare.

Dacă am concepe literatura română ca o grădină pe lotul ce revine basarabenilor am găsi flori de pârloagă cu chip vegetal mai puțin suav, dar rezistente la intemperii, și cu arome tari, unice. Literatura basarabeană este, astfel, o literatură a proiectelor nerealizate și a sacrificiului esteticului în numele culturalului, etnicului, socialului. Ea a impus, în ideea de a păstra ființa românească, imaginile iconografice ale lui Decebal și Ștefan cel Mare, ale lui Christos și păstorului de timpuri, ale țăranului ca model de homo ethicus și Poetului-preot sau Poeta Vates. Limitarea la „orizontul îngust” basarabean a adus de-a valma splendoarea și mizeria, tradiționalismului și modernitatea ei.

Marea șansă a scriitorilor basarabeni a fost deschiderile periodice ale cercului strâmt al orizontului local, iar marea neșansă strămutarea zilnică și din acest spațiu matern. Oricum, limba română le-a înlocuit lor întreaga patrie.
Problema-cheie a fost mereu, pentru literații basarabeni, problema limbajului, care prin actul misterios al transfigurării dă adevărata artă. Ei au fost constrânși adesea să se limiteze la săracele, dar melodioasele mijloace expresive folclorice, la limba uzuală, la oralitatea

Cu ocazia zilei de naștere, biblioteca Alexandru Donici îi doreşte maestrului ani mulți și frumoși, sănătate şi idei luminate în continuare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.