Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu


7147796 (1)Romanul Neamul Soimăreştilor a fost tipărit în 1915. Textul a fost scris însă mai înainte, în 1912, fiind publicat în foileton în Viața românească. Este un roman istoric (ca temă şi substanța epică), dar este deopotrivă un roman „de capă și spadă”, comparabil cu cele ale lui Al. Dumas-tatăl sau ale lui W. Scott. Titlul trimite – după C. Ciopraga la scrierea De neamul moldovenilor a lui M. Costin.
Cu toate că se mai păstrează unele reminiscențe de schematism şi idealizare exagerată a unor personaje, romanul este superior încercărilor anterioare (Şoimii sau Vremuri de bejenie).

Subiectul

Acțiunea romanului este plasată la începutul secolului XVII şi are loc pe fundalul luptei pentru domnie dintre Ştefan Tomşa şi Constantin Movilă. Primul este sprijinit de răzeşi, dar și de ieniceri turci şi de tătari din Bugeac. Al doilea e susținut de marea boierime şi de „şleahticii leşi”, adică de polonezi.
Tudor Șoimaru din satul Şoimărești (de lângă Orhei) este fiul unui răzeş ucis de boierul Orheianu. Întâmplarea face ca Tudor s-o salveze pe fiica acestuia de amenințările unei bande. Tânărul se îndrăgostește însă foc de preafrumoasa fată a boierului. Eroul romanului călătoreşte în Polonia în căutarea fetei, refugiată acolo, dar este respins… și „aventura erotică” se încheie aici.
Tudor află de la unchiul Mihu cum a fost ucis părintele său și hotărăște să se răzbune. Lupta interioară dintre pasiune și datoria „de neam”, prieteniile de sânge, bătăliile pentru tron, la care participă activ Șoimaru, răscoala răzeșilor, arderea conacului boieresc, răzbunările reciproce imprimă romanului dinamică și … romantism.

Deși plasată pe un fundal istoric real (având personaje reale – Tomșa și Movilă), romanul este unul tipic romantic. Despre aceasta vorbesc elementele pur romantice: personaje excepționale, pronunțat antitetice, lupta dintre sentiment și datorie, prezența masivă a personajului colectiv (poporul, neamul), faptele și evenimentele, aventurile ieșite din comun, culoarea locală, prezența naturii, exotismul, dar și propriu-zis tema istorică.
Putem remarca și o „intercalare de romane” în acest text. Neamul Șoimăreștilor include un roman „de capă și spadă” (aventuri, lupte, schimbări nebănuite de situații), în tradiția romanelor cavalerești, un roman „de dragoste” (pasiune erotică, lupta pentru ființa iubită, rezolvări spectaculoase de situații), un roman „social” (conflicte de clasă dintre răzeși și boieri, lupta pentru pământ), la care se mai adaugă un roman al „formării”, în care este surprinsă povestea devenirii protagonistului (din aventurier și îndrăgostit, acesta se transformă în oștean și „om al datoriei”). Sigur că Neamul Șoimăreștilor este și un roman istoric.

Pe lângă numele sugestiv Șoimaru (de la șoim), a doua deschidere a titlului e spre ideea de neam (dublată de „șoimărești”, cu trimitere la o comunitate).

Într-o scenă relevantă, când fiul rătăcit al comunității revine între ai săi, comentariul este simbolic, cu semnificații clare: „Șoimarul era cuprins de mâini, îmbrățișat de veri și de mătușe, și glasuri rosteau nume: toți erau ai unui Șoimar…”

unnamed (4)

În capitolul intitulat semnificativ Cum se întoarce puiul la cuib, uncheșul Mihu ii vorbește pe un ton solemn eroului: ,,Ș-un tir de iarbă îşi are rădăcina lui. Tu nici nu bănuiești câte legături ai în pământul acesta pe care-l calci.  Noi avem sub brazdă, în țărâna neagră, mai mulți Şoimărești decât cei care trăiesc astăzi. … şi dacă ai venit la pământul tău, să știi că mâna cea fără greș a lui Dumnezeu te-a îndreptat.”
Căile cunoaşterii şi ale formării lui Tudor Şoimaru trec prin câteva etape distincte: aventurile (și bătăliile); dragostea (și decepțiile); reintegrarea în lumea ,,neamului” şi devenirea lui ca luptător.
Dincolo de acestea, conflictul propriu-zis este unul dramatic, rezultând din confruntarea a două personaje, exponente ale unor viziuni contradictori:
Tudor Șoimaru, eroul de baladă, viteaz şi adept al dreptății, opus lui Stroie Orheianu, simbol al nedreptății, tipul arogant, orgolios, lacom de pământ și de putere, întruchipare exponențială a forțelor răului. În această opoziție, primul personaj este mai reuşit realizat din punct de vedere literar: protagonistul este dinamic, deşi are anumite şovăieli la început, evoluează – punctul culminant îl prezintă într-o formă hiperbolizată, pe când portretul boierului Orheianu este mai schematic şi static.
Pe lângă evidenta ,,funcție” romantică de ,,doamnă a inimii”, pentru care se va bate (până la un punct) ,,cavalerul” Tudor Șoimaru, Magda Orheianu, descinsă parcă direct din Ivanhoe de W. Scott sau din Cei trei mușchetari de Al. Dumas, mai este și – în opoziție cu protagonistul – un simbol al înstrăinării.
În acelaşi context al semnificațiilor funcționale, uncheşul Mihu este o portavoce a personajului colectiv, a „grupului comunitar” : neamul. 
Iar prietenul lui Tudor, Simeon Bârnovă, împreună cu beiul tătarilor Cantemir sunt exponenți exemplari ai frăției de luptă, ai prieteniei, adică tipul unor Athos, Porthos şi Aramis din romanele lui Dumas. Începutul acestei prietenii e clar în titlul unui capitol: Se leagă o frăție de sânge – moldovenii îl vor salva de la moarte pe tătar, iar împreună – pe Magda. 

Orice istorisire are sfârșit se intitulează ultimul capitol, închizând într-un fel cartea, dar și sugerând, prin scurta expunere a biografiilor ulterioare ale eroilor, că istoria poate continua. 

Păstrând tonul solemn, care se remarcă pe tot spațiul acestei istorii romantice, autorul încheie textul cu un transfer spre actualitate și chiar spre o „ieșire din poveste”, într-un alineat memorabil: „Bunicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istorisire de acum trei sute de ani, din vremea când strămoșii erau încă dârji, am scris-o în liniștea unei prisăci, având în inima mea răsunetul durerii lor”.

Este un punct, dar și o deschidere spre alte lecturi, spre comentarii și… spre proprii relatării. 

Vă așteptăm la bibliotecă să lecturați această operă nemuritoare din tezaurul literaturii românești!

Sursa: Proza lui Mihail Sadoveanu/ Mircea V. Ciobanu; cop.: Mihai Bacinschi. – Ch.: Arc, 2009. – 48 p. – (Colecția S.O.S.! Cartea care te salvează).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.