Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu | Coman Wiki | Fandom

Copilăria petrecută în mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeţile caracteristice vârstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu.
Dumbrava minunată se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică, autorul realizând „una dintrecele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie”.


Sub aspect compoziţional, povestirea cuprinde nouă capitole, fiecare având câte un titlu semnificativ: Se vede ce soi rău este duduia Lizuca, Duduia Lizuca plăsmuieşte o expediţie îndrăzneaţă, Sfat cu Sora Soarelui etc.

Desfăşurarea epică simplă evidenţiază drama unei fetiţe orfane, tiranizate de mama vitregă, temă întâlnită în numeroase alte basme şi povestiri. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este conceput într-o simetrie perfectă, în prim-plan apărând :
a) Salonul doamnei Mia Vasilian, populat de personaje caragialiene, ale căror trăsături de caracter, deliberat îngroşate, luminează, prin con¬trast frumuseţea morală a Lizucăi;
b) „împărăţia minunilor” din feerica dumbravă a Buciumenilor, pe care o străbate fetiţa însoţită de prietenul ei Patrocle;
c) episodul final în care se prezintă împlinirea aspiraţiei eroinei, de a trăi fericită în casa bunicilor, lângă cei dragi.

Părţile menţionate sunt pretexte pentru o incursiune cu adânci şi multiple semnificaţii în universul vieţii copiilor lipsiţi de copilărie. Tehnica transferului între planul real şi cel fantastic se întrevede printr-o continuă alternare a imaginilor care oglindesc:

  • o natură picturală văzută în dimensiuni obişnuite.
  • o natură transfigurată de imaginaţia copilului.

Pentru doamna, Mia Vasilian, femeie frivolă, ca si pentru slujnica acesteia, Lizuca este „o ruşine si o nenorocire”, „gânganie”…, „dihanie şi soi rău” etc. Succesiunea de epitete si metafore depreciative sugerează prăpastia dintre mama vitregă si fetiţa orfană, imposibilitatea comunicării lor pe plan afectiv.

Intr-un evident contrast apare imaginea Lizucăi în viziunea scriitorului însuşi:
„Era, o fetiţa mărunţică, însă voinică şi plinuţă. Rochia de doc al¬bastru stătea strâmbă si în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. Botinuţele îi erau pline de colb si cu şireturile desfăcute. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curaţi. Capu-i era foarte scurt tuns, băieţeşte, si arăta, în rotunzimea lui, felurite bulbucături neregulate… Nu era deloc frumuşică si delicată duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriţi de gene negre aveau în ei o mică floare de lumină.”

DUMBRAVA MININATA Mihail Sadoveanu | Anticariat Cărți Vechi Online

Pentru rezolvarea acestei cerinţe, aveţi în vedere faptul că imaginaţia copilei, înaripată cu imagini feerice si personaje din lumea basmului, însufleţeşte si animă totul în jur, atribuind plantelor şi micilor vieţuitoare însuşiri omeneşti; prietenul ei, Patrocle, este un căţel năzdrăvan; Sora-Soarelui se apleacă parcă spre a o mângâia; „împărăteasa furnicilor” le oferă un dar miraculos; Sfânta Miercuri şi-a lăsat acasă căţeluşa „cu dinţii de fier şi eu măselele de oţel”; un mierloi este dojenit pentru nişte injurii etc. Lăsarea treptată a nopţii, printr-un măiestrit joc de umbre si lumini, pregăteşte trecerea de la starea de veghe la ce-a de somn, ca si apariţia domniţei, a prichindeilor, precum si a altor personaje din lumea fermecată a basmului. „Şi cu toate că spre răsărit se înroşea luna şi creştea lumina peste pâcla ogoarelor, în pădure o umbră tainică şi deasă se întindea, izvorând din văi şi cotloane necunoscute… Dumbrava rămase iar tăcută în fumul ei de lumină, ca într-un vis. Şi duduia Lizuca înţelegea că în farmecul acela are să se-ntâmple ceva deosebit…”

Scriitorul nu se limitează numai la înfăţişarea măiestrita a comuniunii dintre om şi natură, ci, folosind simbolul miniatural; ca şi procedeul transferului, plasează în plan fantastic, alături de suferinţele Lizucăi, şi pe cele ale morarului Statu-Palmă sau pe ale lui Făt-Frumos, îndrăgostit de o himeră.
Acest miracol Sadoveanu – ceahlăul, scriitor de geniu în opera căruia este concentrată ca într-un focar întreaga noastră istorie și formează o piramidă a neamului, situată în afara timpului.

Două vîrfuri ale pămăntului romănesc ce vin spre noi de departe, intr-un timp imemorabil, de acolo de unde începe însăși ființa acestui popor.

  1. Zbărciog, Vlad. – Sadoveanu sau dorulde cel fără vărstă. Momente, reflecții, disociații / Vlad Zbărciog; -Ch: Pontos, 2006 (Comb.Poligrafic). – p. 86, 169.
  2. Sadoveanu, Mihail.- Povestiri și nuvele / Mihail Sadoveanu. -București: RAI, 1998.
  3. Alexandrescu, Emil. – Literatura română în analize și sinteze. Ed. a 3-a, revăzută și completată. -Ch: Tipografia Centrală, 2001. – p. 314.

Experiment: Cât de bine protejează masca de protecție

În perioada 9-13 noiembrie 2020, Vă invităm la Săptămâna Științei, cu genericul „MASCA sunt EU”. În această perioadă ne propunem să aducem mai aproape utilizatorul de adevăr și să scoatem în evidență și alte fațete ale măștii!


Actualmente am ajuns să considerăm MASCA o condiție fără de care nu se poate. În fața unui inamic invizibil, unica armă a omului modern este o simplă MASCĂ. Cu toții ne-am pus întrebarea cât de bine protejează masca de protecție, în acest context, vă propunem un articol despre experimentul realizat de un microbiolog american privind eficiența unei măști de protecție.

Un microbiolog american a făcut un experiment pe cât de interesant, pe atât de important şi educativ, întrucât demonstrează cât de departe poate răspândi o persoană particulele respiratorii, care pot transmite noul coronavirus, cu şi fără masca de protecţie.

How do I know if my mask actually works? What about the 'candle test'?

Măstile de protecţie sunt şi nu prea sunt folosite în spaţiile publice închise, în mijloacele de transport sau în zonele foarte aglomerate, în ciuda numeroaselor recomandări venite din partea autorităţilor din toată lumea de a purta masca pentru a ne proteja pe noi şi pe cei dragi de noul coronavirus. Iar dintre cei care folosesc masca de protecţie, un procent destul de mic o folosesc corect. În acest context, un microbiolog american, Rich Davis, care este şi directorul regional al departamentului de microbiologie de la Providence Health Care din Spokane, Washington, a decis să facă un experiment prin care să arate oamenilor cât de utile pot fi măştile în a limita răspândirea infecţiei COVID-19.

Experimentul lui Davis a fost împărţit în 2 etape. În prima etapă, microbiologul a tuşit, a strănutat, a cântat şi a vorbit timp de 15 secunde deasupra unui vas Petri – vas special utilizat pentru cultivarea microorganismelor. A făcut acest lucru de mai multe ori. Apoi, în cea de-a doua parte a experimentului a repetat comportamentul, purtând însă şi o mască de protecţie chirurgicală cu trei straturi. Ulterior, a analizat vasele şi a constatat ca vasele deasupra cărora a tuşit, strănutat, a cântat şi vorbit în timp ce avea gura şi nasul acoperite cu masca chirurgicală aveau câteva pete de bacterii în ele. Vasele deasupra cărora a tuşit, strănutat, cântat şi vorbit fără mască erau pline de germeni. Concluzia lui Rich Davis, este că masca “blochează imprăştierea particulelor respiratorii eliminate din gură şi gât”.

Microbiologul american şi-a desfăşurat experimentul de la distanţe diferite, a vrut să vadă cât de importantă este distanţa în împrăştierea particulelor respiratorii. Rezultatul a fost că distanţa contează: atunci când a tuşit, strănutat, cântat şi vorbit spre vasele Petri de o distanţă de 1,8 metri, rata de propagare a bacteriilor a fost mai mică, atât atunci când nu a purtat masca de protecţie, cât şi atunci când a purtat masca. Davis a mai remarcat că indiferent de distanţă, purtarea măştii a scăzut substanţial răspândirea particulelor.

cultura bacterii1

Şi într-adevăr, criticii demonstraţiei nu au ezitat să scoată în evidenţă această limitare, dar şi faptul că experimentul nu este valid din simplul fapt că Davis a utilizat bacterii şi nu un virus, cum este noul coronavirus. Pe de altă parte, sunt şi cercetători care recunosc valoarea experimentului lui Davis şi anume că acesta reprezintă un argument valabil pentru purtarea măştii ca măsură vitală de siguranţă publică în timpul pandemiei actuale de COVID-19. Nimeni nu spune că purtarea măştilor de protecţie sunt o soluţie 100% eficientă în a limita răspândirea noului coronavirus, ci doar că măştile reprezintă un instrument care, combinat cu măsurile de igienă şi distanţarea socială, este eficient în a ne proteja de infecţia COVID-19.

„Folosind măşti de diferite tipuri, păstrând distanţa socială, evitând spaţiile aglomerate mulţimilor şi adoptând regulile de igienă putem reduce substanţial riscul de transmitere a noului coronavirus. Este însă extrem de important că un număr cât mai mare din populaţie să adopte aceste comportamente”, a explicat prof. William Schaffner.

Sursa: http://www.insider.com