Masca și omul mascat


Masca și omul mascat / The Man and the Masked Man
O călătorie prin cultură / A journey through culture

Obiceiurile cu personaje mascate se desfășoară spre finele anului, când, conform imaginarului popular, soarele îşi încheia drumul, îmbătrânea și începea să renască la solstițiul de iarnă. În această perioadă (12 zile), avea loc regresul lumii în Haos: morții părăseau tărâmul lumii de dincolo și reveneau pe la casele unde au locuit în această lume, familiile făceau ofrande în numele celor decedați; ființele demonice și divinitățile ieşeau din lumea lor și, pentru a comunica cu ele, oamenii recurgeau la ritual, cântec, dans, mască, costum, alimente rituale.

În ajunul Anului Nou, oamenii practică obiceiuri care pun în valoare substraturi ale culturii arhaice de venerare a strămoşilor și a animalelor totemice (Moșii, Babele, Capra, Cerbul, Cocostârcul, Malanca, Căiuții etc.), perpetuate de tradiție până în prezent, dar cu tentă distractivă, estetică, comunicativă. Măştile create de meșterii populari sunt haioase, provocatoare, grotești, acoperind spectrul de stări tipice carnavalești. Ei creează aceste măști din materiale tradiționale sau mai moderne, insistând pe cele ecologice.

Omul a recurs la mască milenii la rând, transferându-se prin însușirea măștii în pielea altcuiva, a unui personaj anume: animal, ființă demonică sau un alt om.

Motivațiile acestei transfigurări erau diferite. Omul fie că dorea să-și asigure o vânătoare reușită, fie că avea nevoie să invoce ajutorul animalului totem sau cel al divinităților, treptat a deprins puterea de transfigurare a măștii și a înscris-o definitiv în rituri ca pe un obiect simbolic, cu o mare putere de influență asupra celuilalt.

Astfel, omul mascat, așa cum apare în obiceiurile de la sfârșitul sau începutul anului, repetă scenarii străvechi cu multiple semnificații, pe cât de simple la prima vedere, pe atất de complexe în esență. Doar o parte din aceste semnificații au fost descifrate, cealaltă parte urmează să fie descoperită de acum încolo.


Este important să cunoaștem diversitatea măștilor și a chipurilor create de omul care poartă mască. Adunând imagine cu imagine din cele care au supraviețuit timpului, vom încerca să înțelegem de ce omul a avut nevoie să-și pună masca pe față, să devină altcineva, dezicându-se de sine pentru o anumită perioadă. Transferarea în altcineva, nu a fost un simplu joc, cum le percepem noi actualmente. Apoi, ce rosturi aveau aceste jocuri cu măști în viața satului tradițional, ce probleme importante rezolvau ele, odată ce au fost respectate an de an, încất au ajuns până la noi? Ca să surprindem sensurile măștilor, ale jocului cu măști, dar și ale omului mascat, credem că este instructiv să privim la ritualuri care s-au păstrat ca practică socială timp de milenii.

Conform obiceiului, doar tinerii, flăcăii aflați la vârsta împlinirilor, puteau să-și asume marile responsabilități de îndepărtare a Haosului și de reinstaurare a ordinii. Cu ajutorul măștilor, al jocurilor cu măști, al textelor rostite sau cântate, tinerii, preluând temporar alte chipuri, comunicau cu reprezentanții tuturor lumilor. Colindătorii, mascații își asumau din perspectivă mitică un mare risc contactând cu forțele lumii de dincolo sau cu cele demonice. După săvârșirea ritualurilor, flăcăii trebuiau să urmeze alte rituri de purificare, ca să iasă de sub puterea măștii. Spre exemplu, flăcăul care a fost în rolul Mălăncii (travestit în mireasă) n-avea voie să se însoare decât după trei ani după acest rol, perioadă în care dispărea, probabil, farmecul măștii.

Admirând alaiurile mascaților, înțelegi că temeiurile lumii se țin pe: bucurie și tristețe, râs și plâns, bine și rău, frumos și urât, sublim și josnic, iar deasupra tuturor stau sacrul şi profanul. Masca și jocul măștilor evidențiază simbolic aceste relații între care nu-i decât un pas.

Datorită măștii pe care și-o pune, acum, ca și cu milenii în urmă, omul modern se confundă cu natura, cu stihiile ei, comunică, totodată, cu strămoșii, cu cei care au întemeiat neamul și i-au dat rosturi peste veacuri. Prin mască, omul coboară la origini, inversează tot ce se poate inversa doar la încrengătura dintre ani, ca mai apoi, de parcă a verificat corectitudinea temeiurilor acestei lumi, să redevină cel care a fost – omul social, reprezentant al neamului, parte din trecutul, prezentul și viitorul acestuia.


At the end of the year, take place customs with masked characters. According to the folk imagery, the sun ended its route, got old and revived during the winter solstice. In this period (12 days), the world regressed to Chaos: dead ones left the otherworld realm and returned to the houses they had inhabited in this world; families gave offerings dedicated to the dead ones; demonic entities and divinities left their world. In order to communicate with them, people employed rituals, songs, dances, masks, costumes, ritual foods.

On New Year’s Eve, the same bands practice other customs, they borrow inspiration from archaic culture substrata pertaining to the veneration of ancestors and totemic animals (Moşii [Old Men], Babele [Old Women], Capra [Goat], Cerbul [Stagl, Cocostărcul [Stork], Malanca [a character of the folk theatrel, Căiuții [Horses] etc.). The tradition has perpetuated these customs until nowadays, but having an entertaining, acsthetic and communicative character. The folk craftsmen’s masks are funny, challenging and grotesque, covering the range of typical carnivalesque states. They create these masks from traditional or modern materials, insisting on the ecological ones.

Man has appealed to mask for several millennia. Using the mask character man assumed other one’s identity, namely of a certain character: animal, demonic entity or another man. The motivations for this transformation vary. Man either desired to ensure a successful hunting, or needed to invoke the aid of the totem animal or of deities. He had gradually grasped the transformative power of mask and inscribed it ultimately within rites as a symbolic object, having a great power to influence the other one.

The masked man, the way it appears in the customs from the end and from the beginning of year, repeats thus ancient scenarios bearing plenty of significances. The latter ones amassed, were temporary marginalised or updated within processions. Although simple at first sight, the essence of these processions is a complex one. Only a part of these significances has been deciphered, another part has to be further discovered.

It is important to know the diversity of masks and looks created by the person that wears each imagine that has survived through time we shall try to understand why man needed to put mask on his face, what was the need to assume another identity, to renounce to himself for a certain period. The transfer, sometimes disguising into someone else, was not a mere game, as we mask. Collecting perceive it nowadays. Further, what significances bore these plays with masks in the life of the traditional village? What important problems did they solve, since they were annually observed and have reached our days? To grasp the significances of masks, of the plays with masks, as well as those of the masked man, we consider instructive to regard the rituals from the point of view of those that created them and have preserved them as a social practice during millennia.

According to the folk mentality, only youngsters, lads at the age of fulfilment, could assume big responsibilities withdraw Chaos and restore order in Cosmos and in the world. By means of masks, of the plays with masks, of the texts that are pronounced or sung, youngsters took temporary other looks and communicated with the representatives of other worlds. From a mythical perspective, carollers, persons wearing masks undertook a great risk because they communicated with otherworld forces or with the demonic ones. After accomplishing the rituals, the lads had to pass through other rites of purification, in order to escape the power of the mask. For instance, the lad that played the role of Malancă (he dressed like a bride) was allowed to marry only three years after performing this role, a period during which perhaps disappeared the enchantment of the mask.

Admiring the processions of masked persons, one realises that the world fundaments are based on joy and sorrow, laughter and weeping, good and evil, beauty and ugliness, sublime and base; and above all these connections stay the sacred and profane. The mask and the plays with masks symbolically emphasize this kind of relationships, which just one-step separates.

Due to the mask he wears, nowadays, likewise millennia ago, modern man confounds himself with nature and its elements. He communicates at the same time with the ancestors, with the founders of his family who invested it with senses along ages. Through mask, one descends to the origins, he inverses everything that can be inversed only at the twilight of years; later, as if he had checked up the righteousness of the world fundaments, he reverts to the one he previously was – a social man, representative of his family, a part of her past, present and future.

Sursa: Arta traditionala din Republica Moldova | Traditional art from Republic of Moldova / Varvara Buzilă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.