Cele mai frumoase romane de dragoste | (3)

COLECȚIA CELE MAI FRUMOASE ROMANE DE DRAGOSTE DE LA EDITURA LITERA NE OFERĂ A VASTĂ SELECȚIE A CELOR MAI ÎNDRĂGITE ȘI NEMAIPOMENITE ISTORII DE DRAGOSTE DIN LITERATURA UNIVERSALĂ ȘI ROMÂNĂ.

George Călinescu s-a născut la Bucureşti cu numele de Gheorghe Vişan la 19 iunie 1899 ca fiu al Mariei Vişan, menajera familiei impiegatului CFR Constantin Călinescu şi a soţiei sale, Maria. Familia Călinescu împreună cu menajera acestora şi cu copilul s-a mutat mai întâi la Botoşani, apoi la Iaşi unde Gheorghe Vişan, viitorul scriitor, a fost înmatriculat la Şcoala „Carol I”. Neavând copii, familia Călinescu s-a oferit să îl adopte formal pe băiatul Mariei Vişan care a luat mai apoi numele de Gheorghe Călinescu.

În anul 1908 s-a mutat la Bucureşti unde a fost înscris la Şcoala Cuibul cu barză, apoi la gimnaziul Dimitrie Cantemir, iar studiile medii şi le-a încheiat la Liceul Gheorghe Lazăr. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, luându-şi licenţa în litere în 1923 cu teza de licenţă Umanismul lui Carducci.

Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Academia din România, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pîrvan.

În 1926 se mută cu chirie într-o casă din București, obține o detașare la Liceul Gh. Șincai și citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul.

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, Bucureşti — d. 12 martie 1965, Otopeni, judeţul Ilfov). Critic, istoric literar, scriitor, publicist.

În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureșteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soți este descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunții.

Începînd cu anii 1955-1956 și pînă la moarte (12 martie 1965), el va fi ”reabilitat” și se vor formula numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică, activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică. Își retipărește aproape întreaga operă, cu excepția Istoriei sale monumentale, care este republicată în anii 80 de asistentul său, Alexandru Piru, este înconjurat de onoruri, e premiat și omagiat.


Călinescu, G. Cartea nunții/ G. Călinescu; – București: Litera, 2017. – 248 p.

“Cartea NUNȚII” este un roman de dragoste,cu un oarecare lirism,tratat însă printr-o formă cu desăvârșire epică. Romanul tratează teme despre dragoste și moarte, în două, unul idil și celălalt sumbru.

Cartea nunții, primul roman al lui G. Călinescu, este. așa cum îl numea Nicolae Manolescu, un roman „al educației sentimentale”, având ca temă centrală iubirea dintre proaspătul doctor în litere Jim Marinescu și tânăra absolventă de liceu Vera Policrat, iubire care se împlinește prin căsătorie. Însă Cartea nunții nu e doar un roman de dragoste, ci și o radiografie a școlii românești în perioada interbelică, în care accentul cade pe relația profesor-elev. Nu în ultimul rând, cartea reliefează, prin contrast, societatea modernă, în plin proces de civilizare și de înnoire în plan social, economic și tehnologic, care învinge definitiv familia ciudată, tributară unor dogme nefericite a personajului principal, o colecție de babe decrepite și de fete bătrâne sterile care populează „casa cu molii” în care protagonistul locuiește alături de mătușile sale.

Nu urî femeia pe care ai iubit-o ieri. De altfel, cine urăşte nu s-a vindecat de dragoste.

Acțiunea romanului, începe într-un tren în care tânărul Jim (personajul principal al romanului) se întorcea acasă de la studii din străinătate. El admiră cu plăcere și cu uimire în același timp priveliștea dar ajunge sa studieze în final și persoanele care erau cu el în compartiment cu el. O atenție deosebită însă îi acordă unei tinere domnișoare, pe care o analizează foarte atent. După un timp domnișoara încearcă să deschidă geamul dar fiindu-I însă cu neputință o ajută Jim. La închiderea geamului același lucru numai că rămași singuri în compartiment împins de o dorință lăuntrică, Jim o sărută pe tânăra domnișoară.


Călinescu, G. Enigma Otiliei/ G. Călinescu; – București: Litera, 2017. – 488 p.

 Opera literară „Enigma Otiliei” este un roman realist de tip balzacian prin tema moștenirea, prin folosirea tehnicii detaliului, fiecare amănunt fiind analizat. Descrierea personajelor, a felului în care se îmbracă, a camerei în care locuiesc este realizată cu minuțiozitate. Descrierea pornește ca la Balzac, de la exterior spre interior, adesea fizicul dezvăluind trăsăturile morale. Tot de balzacianism ține și tipologia personajelor. Portretele morale sunt întemeiate pe o trăsătură dominant care le proiectează într-o anumită tipologie umană. Sunt caractere deplin formate și definitive conturate:

  • Avarul – moș Costache
  • Arivistul – Stănică Rațiu
  • Baba absolută – Aglae Tulea
  • Retardatul – Titi
  • Senilul – Simion
  • Fata bătrână – Aurica

Roman citadin de tip clasic și balzacian, Enigma Otiliei este, dincolo de povestea de dragoste a celor doi tineri protagoniști, o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX. aparținând unuia dintre cei mai mari critici și istorici ai literaturii române.

„UNDE EXISTĂ BANI LA MIJLOC, NU EXISTĂ NOBLEŢE!”

Felix Sima, un tânăr de optsprezece ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de Medicină. Aici îi cunoaște pe membrii familiei și pe un prieten al acestora, Leonida Pascalopol, fiind în mod special atras de Otilia, fiica vitregă a bătrânului. În timp ce Felix este prins între dragostea pentru Otilia și aplecarea către studiu, Otilia, la rândul ei, oscilează între afecțiunea pentru prosperul și galantul Pascalopol și atracția pentru tânărul, dar neexperimentatul Felix.

Femeia e o fiinţă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească şi să-i împrumute personalitatea lui. „


Vă așteptăm cu drag la biblioteca Alexandru Donici să savurați noile colecții de romane de dragoste!