А.Блок – Трагический тенор эпохи

Oбзор жизни и творчества
«Трагический тенор эпохи»
– K 140 летию
со дня рождения А.Блока

Сочинения по произведениям Блока А.А.

В литературной эпохе конца XIX – начала XX вв современники считали, что есть две ключевые фигуры – это М. Горький и А. Блок. Именно А. Блок вырвался за пределы модернизма и сделал модернизм доступным не только эстетам и интеллектуалам, но и обычным читателям. Именно в творчестве Блока очень многие слышали тот самый дух современности и голос времени. Именно Блок (в 1918 году) нашел тот ритм и интонацию, которая выразила музыку революции.


Александр Блок в детстве

Произведения Блока трудны для восприятия. Всю лирику Блок собрал в три тома. Родился Блок в Петербурге в дворянской семье (Отец его, А.Л. Блок, был юристом, профессором Варшавского университета). Воспитывался в семье матери. Родители Блока разошлись еще до рождения сына.

Писать стихи Блок начал рано. В своей автобиографии поэт упоминал о том, что с раннего детства переживал постоянные приливы „лирических волн”. Юный Блок „издавал” в детские и отроческие годы рукописные журналы, где пробовал свои силы в самых разных жанрах – от путевых заметок и фельетонов до переводов, пародий и стихов. Однако „серьезное писание” началось лишь в семнадцать лет, после окончания Петербургской Введенской гимназии.

Александр Блок - биография, информация, личная жизнь

Первый период творчества (1898-1900 г.) был периодом накопления опыта и поэтического самоопределения поэта. В 1898 году Блок поступил на юридический факультет Петербургского университета. Он серьёзно увлёкся театром и даже готовился стать актером и некоторое время входил в состав труппы Петербургского драматического кружка.

В 1897 г. на немецком курорте Бад-Наухайм он познакомился с Ксенией Михайловной Садовской. Роман их длился несколько лет. Он отразился в страстно-сумбурных юношеских письмах к Садовской, а также во многих стихах: ранних и позднейших (цикл „Через двенадцать лет”, 1909). Летом 1898 года произошла встреча Блока с его будущей невестой и женой – Л.Д. Менделеевой (дочерью Д.И. Менделеева).

Ничто человеческое не чуждо: как воспитывали детей и любили своих жён  классики русской литературы | Noteru.com

Блок жил и творил на рубеже двух миров – в эпоху подготовки и осуществления октябрьской революции. Он был последним великим поэтом старой, дооктябрьской России, завершившим в своем творчестве поэтические искания всего XIX века. И вместе с тем его именем открывается первая, заглавная страница истории русской советской поэзии.

Хочу, всегда хочу смотреть в глаза людские,
И пить вино, и женщин целовать,
И яростью желаний полнить вечер,
Когда жара мешает днем мечтать
И песни петь! И слушать в мире ветер!

Aleksandr Blok – poetul meditației, visătorul solitar

– 140 de ani de la naștere

Aleksandr Blok – Russiapedia Literature Prominent Russians

Aleksandr Al. Blok (1880-1921)
poet şi teoretician simbolist rus, dramaturg, critic literar și eseist, a constituit în istoria literaturii o prezență incontestabilă și proemi-nentă. Stihia lirico-muzicală, civică și universal-umană se revarsă în lirica poetului.

Viața și activitatea

Alexander Blok. Russian Poems In Translations


Aleksandr Aleksandrovici Blok s-a născut la 16 noiembrie 1880, la Sankt Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse.
• Tatăl său era profesor universitar de drept, iar mama translatoare. După ce părinții au divorțat, băiatul şi-a petrecut copilăria la moșia bunicului său, pe care a moștenit-o în 1902.
La Universitatea din Sankt Petersburg, Blok a studiat fără succes dreptul. A urmat apoi Facultatea de Filologie și și-a luat licența în 1906.
Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei literare, Blok a fost influențat în mare măsură de eternul feminin și înțelepciunii divine.
Debutează editorial la vârsta de 24 de ani cu volumul de lirică de dragoste Versuri despre Preafrumoasa Doamnă. Poeziile reflectau experiența mistică prin care trecuse și relația sa cu Liubov’ Dimitrievna Mendeleeva, fiica marelui chimist Dmitri Mendeleev. Liubov’ a fost sursa de inspirație a poeziilor lui Blok, fiind pentru el întruchiparea unei ființe divine. Liubov’ și Aleksandr s-au căsătorit în 1903.
• Mariajul a fost unul nefericit, iar Versurile despre Preafrumoasa Doamnă au marcat sfârşitul admirației simboliste a lui Blok pentru frumusețea spirituală. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au făcut loc ironiei şi pesimismulul.
Na pole Kulikovom (1908) este consacrată bătăliei de pe câmpia Kulikovo și celebrei victorii rusești asupra mongolilor din 1380. Imaginea Eternului Feminin este acum înlocuită de pământul natal al lui Blok, încântător şi dumnezeiesc.
Balagancik (Spectacolul păpuşilor), o satiră a simbolismului, a fost pusă in scenă in 1906.
Sărăcia, băutura și deziluziile, alături de dragostea pentru Rusia, au influentat temele amare ale protestului social care marchează lucrările mai tarzii ale lui Blok. Din 1908 până în 1918, Blok reia în discuție diferența dintre conceptul sau idealizat despre Rusia și realitatea contrastantă: birocrația funcționarilor publici, moartea spirituală a negustorilor și conservatismul burgheziei.
Zemlea v snegu (Pământ în zăpadă, 1908), a patra sa carte de poezie, s-a
bucurat de popularitate.
• Călătoriile lui Blok spre Italia, în 1909, și Franța, doi ani mai târziu, i-au inspirat câteva dintre cele mai bune lucrări, printre care ultima sa piesă majoră – Roza i krest (Trandafirul și crucea), bazată pe o legendă medievală franceză.
• Odată cu apariția bolşevismului, Blok s-a asociat Partidului Comunist. Alături de mulți alți scriitori, el a sprijinit revoluția din 1917 ca pe îndeplinirea unui vis. S-a alăturat armatei în 1916 şi a luptat în spatele liniilor de atac în apărarea civilă, lângă Minsk.
• După 1918 Blok şi-a petrecut majoritatea timpului lucrând pentru editoriale guvernamentale și comisii de teatru. In 1919 a fost arestat şi a riscat să fie executat pentru presupusele activități contrarevoluționare. • Din 1918 până în 1921 a tradus cărți pentru editura lui M. Gorki, Vsemirnaia Literatura.
• Între 1919 și 1921 Blok a fost președintele Teatrului Mare și conducătorul reprezentanței de la Petrograd a Uniunii Poeților (1920-1921).
• Sănătatea fizică și psihică a lui Blok a început să degradeze. El şi-a pierdut credința în Revoluție și a încetat să scrie poezie.
„Mă sufoc, sufoc, sufoc!”
„Noi ne sufocăm, toți ne vom sufoca”

– i se plângea Blok artistului de avangardă Iuri Annenkov.
Lenin, care a citit poeziile lui Blok, a refuzat să-i dea permisiunea să părăsească țara.
• La Festivalul Puşkin, în februarie 1921, Blok şi-a prezentat o ultimi apărare a „libertății creației”, pentru care a luptat întreaga-i viață, spunând despre sine:

„Era întru totul devotat libertății, / era întru totul devotat luminii!” (1914).


În afară de poezii și piese, Blok a scris eseuri și critică de teatru. Majoritatea eseurilor sale aveau un stil liric, impresionist cu rafinamente emotive. Blok se privea ca pe un martor al unei revoluții istorice. Bolşevicii au fost deranjați de gândirea sa liberă și caracterul vag, simbolic al scrierilor sale. Ultimele eseuri ale lui Blok au ajuns la un public extrem de mic.
• Se stinge din viață la 7 august 1921, la Petrograd, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție. Moartea timpurie (la 40 de ani) a poetului a curmat geniul artistic promițător.


Opera

Poetul rus a fost şi dramaturg, eseist, conducător al simboliștilor ruşi de la început de secol. Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin.

Lirica lui Blok, erotică ori etică, este străpunsă de meditații filozofice asupra vieții și a etemelor întrebări puse de om. Fiecare poezie este o fereastră în lumea sentimentelor nobile și a gândurilor sublime.
Prima carte Versuri despre Preafrumoasa Doamnă reprezintă o confesiune tinerească de dragoste, o elogiere a acestui sentiment fundamental în viață. Idealizarea dragostei și a femeii este înveşmântată în
versuri de o muzicalitate aparte. Atmosfera naturii satului în care a copilărit se resimte în acest volum, pentru a se schimba radical, sub influența cataclismelor social-politice, în culegerea ulterioară – Neciainnaia Radosti (Bucuria întâmplătoare). Mitingurile, baricadele, luptele stradale aduc în lirica lui Blok sentimentul istoriei, poetul luând o poziție civică și uneori profetică:

„Deschide-mi cărțile, / în ele se spune tot ce se va întâmpla”.

Simbolismul este înlăturat în calea căutărilor unei căi proprii în artă, ale unei expresii originale, deosebit de reuşite în cel de-al treilea volum poetic. Nu mai este tânărul poet intimist, este poetul popular care suferă pentru soarta Rusiei. Poemele Vozmezdie (Răzbunarea), Dvenadțati (Cei doisprezece), Skifî (Sciții) denotă maturitate istorică, dar și măiestrie artistică.
• Poemul cel mai important al lui Blok, Dvenadțati (1918), aici Blok asociază eroii Revoluției cu chipul legendar al lui Hristos, acesta situându-se în fruntea unut grup din 12 comisari roşii, apostolii distrugerii vechiului sistem. Deşi controversat, poemul s-a bucurat de o mare popularitate, fiind vândute 2 milioane de exemplare în 3 ani.
Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciata pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitate, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufleteşti. Poetul considera că rolul artistului este de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.
Autor al unor drame istorico-lirice, cu accente ironice, sarcastice (Trandafirul și crucea, Baraca saltimbancilor), eseuri, critică literară (Despre însemnătatea poetului), traduceri, Blok rămâne maestrul expresiei poetice de mare forță. Teoretician al simbolismului, Al. Blok este autorul eseurilor Situația actuală a simbolismului rus, Despre lirică, Despre romantism.

În necrolog, V. Maiakovski îl numea pe Blok „maestrul simbolist”.

Operele complete ale scriitorului au fost editate în nouă volume.
Volume publicate:

  • Stühi o Prekrasnoi Dame (Versuri despre Preafrumoasa Doamnă), 1904
  • Neciaiannaia Radosti (Bucuria întâmplătoare), 1905
  • Snejnaja maska (Masca de zăpadā), 1907
  • Liriceskie dramî (Drame lirice), 1908
  • Zemlea v snegu (Pământ în zăpadă), 1908
  • Straşnâi mir, 1909-1916
  • Vozmezdie (Răzbunarea), 1910-1921
  • Sobranie stihotvorenii (Culegere de poezii), 1911-1912 (3 vol.)
  • Pleaska smerti (Dansul morții), 1912-1914
  • Roza i krest (Trandafirul şi crucea), 1912
  • Skazki (Poveşti), 1913
  • Stihi o Rossii (Poezii despre Rusia), 1916
  • Kniga pervaia (Cartea întâi), 1898-1904, 1916
  • Kniga vtoraia (Cartea a doua), 1904-1907, 1916
  • Solovinâi sad (Grădina cu privighetori), 1918
  • Stihotvoreniia (Poezii), 1921
  • Kniga tret’ia (Cartea a treia), 1907-1916, 1921
  • Sobranie socinenii (Opere), 1923 (7 vol.)
  • Dnevnik Al. Bloka (Jurnalul lui AI. Blok), 1911-1913, 1917-1921, 1928 (2 vol.)