Tom Sawyer detectiv și Tom Sawyer în străinătate de Mark Twain

Romanele Tom Sawyer detectiv și Tom Sawyer în străinătate vin în continuarea Aventurilor lui Huckleberry Finn, de-a dreptul celebre. În prefața ediției din 1876 a romanului Aventurile lui Tom Sawyer autorul intredeschidea tainele plăsmuirii operei în cauză, scriind:

„Cea mai mare parte a aventurilor, despre care se povestește în această carte, sunt luate din viață: una – două le-am trăit chiar eu personal, celelalte fiind ale baiețandrilor cu care învățam împreună la școală. Chiar dacă această carte a mea este destinată în mare parte să distreze baieți și fetițe, sper că ea nu va fi negijată nici de bărbații sau femeile care au ajuns la maturitate, deoarece planurile mele conțineau și dorința de a le aminti acestora cum au fost ei înșiși cândva, ce simțeau, ce gândeau, cum vorbeau și în ce fel de aventuri ciudate se implicau uneori.”

MARK TWAIN

Iată de ce aceste romane ale lui Mark Twain țin de aleasa categorie a operelor citite în copilarie și care, peste decenii, sunt recitite la maturitate. Pentru ca milioane de copii din țările lumii citesc aceste romane bucurându-se, delectându-se, regăsindu-se pe ei însăși în chipul și faptele unui sau altui personaj, iar parinții si bunicii lor pur și simplu își reintâlnesc propria vârstă de aur, cea a copilariei. Asfel ca fascinantele aventuri ale lui Tom și Huck nu lasă indiferent nicio generație.

Personajele lui Mark Twain sunt irepetabile, chiar dacă anumiți copii, încearcă să repete peripețiile aflate la lectură, iar în trasăturile proprii, regăsindu-le pe cele a lui Tom și Huck – isteți, luptători ai fanteziilor și neastâmpăratului, dorinței de afirmare și – de ce nu? – de distincție și chiar eroism.

Tom Sawyer poate fi asemănat unui june cavaler rătăcitor care face ordine acolo, unde relațiile dintre oameni se șubrezesc, dar fără a-și etala înadins meritele. Nicidecum nu-și pierde speranța că faima e pe urmele lor, i-ar placea cum zice, să ajungă „erou” și „personaj public”.

Huck ține să sublinieze: „Când ne-am întors din călătoria aia lungă, încununați de glorie, satul ne-a ieșit în întâmpinare cu discursuri și cu ovații, primindu-ne ca pe niște eroi, ceea ce Tom Sawyer își dorise totdeauna să fie”. Tom se plimba prin sat cu nasu-n sus prin târg de parc-ar fi fost moșia lui. Era întristat ca timpul trece de pomană „fără nici un război, iar el devine din ce în ce mai bătrân și n-are cum să-și facă un nume”. Așa că agerul băiețel pune la cale o cruciadă. Însă mai e de remarcat că, în ce privește gloria, Tom nu este egoist, ci se arată dispus să o împartă cu prietenii.

Ușoara laudă de sine a eroilor noștri, nu jenează deoarece autorul pigmentează narațiunea cu umor fin care ca un scurtcircuit al veseliei, scapără la ciocnirea dintre inteligență și școlirea destul de bună a lui Tom. Pentru cititor, naivitatea, neștiința lui Huck și Jim sunt de asemenea… forțe motorice ale narațiunii, ale desfășurării captivante – da și amuzante pe alocuri – a subiectului.


Sawyer le pare amicior săi tobă de carte, plin de cunoștințe și pilduri benefice. Huck îl consideră înzestrat cu o minte fără pereche, presupunând că lui Tom nu-i lipsește decât vârsta corespunzătoare, pentru ca să-și facă un nume egal cu cel al lui George Washington, fostul președinte celebru al SUA, atât de venerat de conaționalii de peste timpuri. Prietenii de drumeție au impresia că lui Sawyer prin vene i-ar curge însăși istoria, inteligența.

Oricum și orice ar fi fost să fie, călătoria cu un aproape atoateștiutor, ca Tom care, pe deasupra, mai era ghidat și de o intuiție deosebită, are o puternică și benefică latură afectiv-educativă, Huck Finn băgând de seamă că „ ăl mai singur mijloc de-a afla dacă iubești sau urăști un om cu adevărat este să călătorești cu el”.

Cu toate ale sale, Tom Sawyer reprezintă întruchiparea generalizatoare a adolescentului (american și nu numai) ce relevă implicit, dar și măiestos trăsăturile portretistice pe care le face autorul, pe parcursul unei serii de aventuri sau doar întâmplări hazlii, de cele mai multe ori, dar alteori, și triste până la dramatism, care scot în evidență inteligența, istețimea și inepuizabilele sale însuflețiri, buna dispoziție, franchețe.

Prin referițe concrete, dar reinterpretate în optica fantezistă, plină de umor a tinerilor săi protagoniști, Mark Twain îi oferă cititorului diverse aspecte ale vieții Americii din sec. XIX-lea. Sawyer este gata să săvârșească „fapte de eroism” zi de zi, non-stop, neavând timp să se plictisească, păstrându-și o stare de spirit independentă și, parcă, lipsită de griji împovărătoare. Deoarece dânsul e înzestrat cu calitatea de a vedea extraordinarul în ordinar, în ceea ce pentru altcineva nu e decât simplu de tot, chiar banal. Chiar și Huck spune că „Sawyer era totdeauna amator de mistere. Dacă puneai în față un mister și o plăcintă, nu trebuia să-ndemni s-alegem – alegerea venea de la sine: eu am alergat toată viața după plăcinte, Tom după mistere”. El este mereu predispus să încerce uimirea în fața lucrurilor ce s-ar părea obișnuite și să ofere oricâtor întâmplări și evenimente propria sa interpretare, ce le duce spre grandios, fascinant, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. Lumea în care trăiește Tom nu poate fi concepută în afara tainelor și aventurilor, fanteziei și romantismului.

Plus că scrierele lui Mark Twain nu sunt împovărate cu moralism obsesiv, ci ar pedala pe explicații și concluzii didactice care, de regulă, fac copii să caște de plictiselă, în esență înseși aceste opere fiind morale prin pledoriile lor de a trăi liber, simplu și vesel, dincolo de superstiții. Fără îndoială, și din acest motiv, Tom Sawyer rămâne eternul semn al copiilor, indiferent de naționalitatea acestora și de epoca în care trăiesc.

Leo BUTNARU
Sursa: Tom Sawyer detectiv; Tom Sawyer în străinătate