„Un strigăt pe Nistru”, autor Gheorghe Budeanu – impresii…


  Însuși titlul acestei cărți, pentru unii inconștient, redă mesajul de durere, perceput prin strigăt. Apele acestui râu se dovedesc a fi o înaintare dintr-o lume prea cunoscută (Transnistria și războiul din anii ’92) spre necunoscutul unei lumi (Mănăstirea Noul Neamț), precum și ultimul drum parcurs de cadavre care cândva au fost oameni luptători în războiul bizar. Datele istorice expuse în acest roman (destul de multe de altfel, despre diverse localități, întâmplări, conflicte, oameni politici și acțiunile acestora etc.) sunt componente ale unui adevăr prea dur pentru a fi reamintit de unii și recunoscut de alții.

Prin acțiunile sale, eroul respectivului roman deține imaginea unui intermediu de expunere a diferenței exagerate ce poate fi în viața aceleiași persoane — de la soldatul Radu Păduraru până la fratele Dragomir, omul care pe apele aceluiași Nistru, plutind muribund pe o cruce, se desparte de mârșăvia unei lupte și a unor oameni și pătrunde în sublimul izolării de aceștea. Fiindu-i salvată viața de către moș Petruț și începându-și noviciatul în călugărie la Mănăstirea Noul Neamț, singurătatea devine pentru fratele Dragomir o parte din sine și legătura dintre credință și eul său, însuși Emil Cioran afirmând că „religia-i o revelație atenuată a tăcerii”.

Această retragere într-o lume a credinței echivalează cu izolarea de lumea aflată dincolo de Nistru, însă nu și de „îngerul blond” (Ecaterina, Catea, Catinca — același personaj). Acesta, odată pătruns în sufletul lui Radu/fratele Dragomir, devine legătura dintre lumile aflate pe cele două maluri ale Nistrului — Transnistria și Mănăstirea Noul Neamț, lumi prea diferite pentru a fi comparate, dar existente în sufletul aceluiași om. Timp de 22 de ani fratele Dragomir execută același noviciat în călugărie, însă nu se simte capabil de a deveni călugăr din cauza celeilalte lumi — aflarea a cât mai multor lucruri și dorința de răzbunare pe o persoană care și ea își schimbă imaginea : de la fostul coleg în serviciul militar până la actualul dușman în războiul transnistrean (cazacul Krasarm Kalinin). Odată capabil de a-și bate joc de îndrăgostiții Radu și Ecaterina, aruncându-i pe aceleași ape ale Nistrului, cazacul devine o energie pentru eroul nostru în parcurgerea multiplelor drumuri din diverse țări (Republica Moldova, România, Ucraina) în căutarea acestuia. Înaintând spre Mănăstirea Neamț din Carpați pentru a se călugări, are loc materializarea răzbunării, nu prin acțiunea corpului, ci prin existența ideii, realizându-se atingerea obiectivului. Aici, singurătatea dominantă în lumea de dincolo, se dovedește a fi incapabilă în atingerea acestui țel, cel din urmă datorându-ți existența prin faptul că eroul nostru era sigur de moartea „îngerului blond”, pe când viața a iubit prea mult acest înger pentru a-l părăsi.

Astfel, în fața cititorului revine acel Radu din trecut, fratele Dragomir fiind doar o aparență. Lumea de aici reprezintă comunicare, schimb de informație, ajutor reciproc prin acțiune, dragostea dintre bărbat și femeie, crearea viitorului prin dăruirea unei vieți urmașilor, dar și mârșăvia, care nu ar exista odată cu inexistența omului. Îmi pare bine că dragostea este redată de către autor ca fiind rezistentă în fața timpului, strigătul prea puternic (Catinca!) de pe malul râului fiind o dovadă a faptului, cu toate că nu se știe ce urmează a fi… Însă nu este ignorată nici incapacitatea oamenilor îndrăgostiți de a se recunoaște reciproc odată cu trecerea anilor, aici timpul fiind învingător prin modificarea fizică a omului. Vizibilă și sesizabilă este însă puterea dragostei fața de țara și limba maternă, multitudinea datelor și acțiunilor istorice expuse garantând certitudinea acestui fapt. În cazul dat eroul romanului îl reprezintă pe însuși autorul acestuia. În comparație cu lumea fratelui Dragomir, care ascultă tăcerea și se află în compania singurătății și care doar prin credință și rugăciune își redă interiorul unei părți a eului, lumea lui Radu reprezintă aspectele diferitor componente ale realității, diversitatea acestora fiind maximă din toate punctele de vedere, inclusiv ale laturilor în care sunt redate și analizate atât în stil obiectiv, cât și subiectiv. E apreciabil faptul că mai există oameni cărora nu le sunt indiferente trecutul, prezentul și viitorul acestei țări și națiuni și care prin creații istorico-literare apelează la cei care au mai rămas în Basarabia de astăzi pentru a fi parte din ea prin luptă și dragoste sau cel puțin pentru a nu ironiza trecutul și prezentul destul de amare, viitorul putând fi calificat ca un gol. Nu toți putem avea aceiași ideologie, mentalitate, idee, principiu, obiectiv etc. Unanimitate aici nu există și nici nu trebuie, dar laturi comune, independente de aspectul obiectivului (pozitiv desigur), pot fi. Lipsește doar dorința, dependentă de sentiment…

Vă invitim la biblioteca A.Donici pentru a lectura și a face cunoștiință cu eroii cărții Gheorghe Budeanu Un strigăt pe Nistru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.