Liviu Deleanu – mânuitor iscusit al cuvântului


Liviu Deleanu e poet liric prin excelență. Fire elegantă şi meditativă. Ceea ce a creat, rămâne durabil şi de valoare artistic certă pentru literatura noastră contemporană”.
Vasile Coroban

Destinul poetic al lui Liviu Deleanu a urmat un curs sinuos. Scriitorul, pe numele lui adevărat Lipa Cligman, s-a format în spaţiul cultural românesc interbelic (s-a născut la Iaşi în 1911), unde şi-a editat trei plachete de versuri Oglinzi fermecate (1927), Ceasul de veghe (1937) şi Glod alb (1940). Cu toate că debutează editorial la numai 16 ani, Liviu Deleanu se încadrează în contextul literar ca un poet de autentică sensibilitate. De menţionat că până la 1940 creaţia lui L. Deleanu a fost apreciată pozitiv pentru sensibilitatea imaginilor și pentru modernismul ei remarcabil. Poetul-adolescent avea tendinţa de a veni cu tehnici noi, de a explora zonele obscure ale conştiinţei, de a avea un stil propriu marcat de noutate.

„Poezii de senzaţii interioare, plastice ca nişte icoane, cine nu se teme să coboare în sine, să le citească”. – Demostene Botez

Deşi aflat la o vârstă fragedă, autorul este preocupat îndeosebi de tema morţii şi a veşniciei. Interpretările lui sunt, de regulă, metafizice, foarte nuanţate. Dovadă stau Culesul sufletelorCioclii visuluiTrecătoarea morţilorDemonii albiStrăjerii gropilorÎnviere din lut etc. De exemplu, în poezia Culesul sufletelor ciclul vieţii e văzut ca o înfruntare spectaculoasă dintre bine şi rău, lumină şi întuneric. Linia de demarcaţie dintre real şi imaginar adeseori se șterg, iar forţele benefice şi malefice deopotrivă populează universul poetic. Surprinzător cum lui L. Deleanu îi reuşeşte transpunerea unui mesaj profund în versuri simple şi cursive. Poeziile lui L. Deleanu scrise în perioada interbelică sunt dominate de o atmosferă apăsătoare. Unităţi tematice gen strigoi, morminte, boală, noapte, ore negre au o frecvenţă semnificativă şi „traduc” obsesiile poetului modern: spaima, impasul, prăbuşirea în faţa idealităţii râvnite ardent.

La începutul carierei sale artistice, L. Deleanu se afirmă ca un poet citadin, tratând teme, motive şi dispoziţii urbane. Contemplarea oraşului sumbru şi înceţoşat îl conduce pe autor la zugrăvirea unui spectacol al brutalităţiiEste redată atmosfera sufocantă a unui mediu unde domneşte vagabondajul, viciile, bolile. Ni se oferă imaginea unui târg cu uliţe înecate în noroi; cu „case-mbătrânite şi gheboase, / adormite cu fruntea trudită, / cu prispa suflecată / şi geamul descheiat, – / peretele cu cearcăn / şi-obraji mâncaţi de fard, / îşi leagănă fereastra / în dreptul unui pat”; cu ogrăzi „murdare şi închise”.

„Liviu Deleanu îşi strânge, într-un elegant volumaş, un pumn de poeme, reflexe ale sufletului său de adolescent tulburat de viziuni şi gânduri, imagini vrăjite în oglinda tulbure a creierului. ”

menţionează Enric Furtună („Lumea”, 25 mai 1930)

În primele trei plachete de versuri (Oglinzi fermecateCeasul de vegheGlod alb) L. Deleanu dă preferinţă limbajului modern, cu vădite accente simboliste. Lirica de până la 1940 a lui L. Deleanu surprinde prin mulţimea de cuvinte „urâte”, apoetice: ciumă, monstruos, noroi, gunoaie, pândari, puhoaie, putregai, slut, smârc, stârvuri, tâlhari, târfă, scuipat, hidos care formează fondul poetic modern, alimentat din categoriile „negative” ale vieţii. Or, ceea ce, conform normelor moralei, este „vulgar”, „urât” poate întemeia nu rareori în modernitate, prin limbaj, valori artistice incontestabile.

Explorator entuziast al cuvântului se autodefineşte în adresarea sa Către cititori din primul număr al revistei „Vitrina literară”. Din 1928 începe o nouă etapă în viaţa şi activitatea literară a lui L. Deleanu – cea bucureşteană. Ceasul de veghe, apărut în 1937 la Editura Şantier, denotă o modificare substanţială a tematicii, a viziunii poetice. Poetul părăseşte meleagul viselor vechi şi deşarte, pentru a împărtăşi soarta poporului

Întoarcere din vid, piesa lirică ce deschide volumul, rezumă reflecţii despre rostul poetului în societate, despre gradul său de implicare în viaţa socială. L. Deleanu îşi exprimă crezul civic şi poetic într-o anchetă literară, la întrebarea: „De ce scrieţi?” răspunde (în nr. 1362 din 15 august 1935): „Am scris – şi mai scriu – fiindcă mi-e foame, fiindcă mă secătuieşte o cumplită şi arzătoare sete. Mi-e foame de pâine, de dragoste, de omenie, de dreptate”.

Cea de-a treia carte, Glod alb are la fel un pronunţat caracter social, protestatar, combatant chiar. Fiind la etapa definirii identităţii sale poetice, scriitorul aplică mai multe stiluri, maniere, metode. Poezia sa se diferenţiază de la un volum la altul. Viziunile din Oglinzile fermecate se preschimbă în imagini dure cu ascuţiş social la vârsta Glodului alb. Tonul liric, reflexiv este substituit de unul aspru, vehement. Poezia lui L. Deleanu de până la 1940 e o mărturie a zbuciumului său interior, a căutărilor de adevăruri şi certitudini. Anul 1940 înseamnă pentru L. Deleanu, în afară de faptul că îi apare al treilea volum de versuri, un eveniment care îi va marca destinul literar din continuare. Ca urmare a unor circumstanţe de ordin politic, neelucidate pe deplin nici astăzi, poetul s-a refugiat în Basarabia. Transferul într-un alt regim l-a determinat să renunţe la formula modernă pe care a cultivat-o până la 1940. 

După  război   trece   cu  traiul  la   Chişinău,  unde  publică  mai  multe   cărţi,  printe care Vremuri noiPoezii şi poeme, Tinereţe fără moarte, FreamătDragostea noastră cea de toate zilele, 100 poezii de dragoste şi dor, şi alte publicaţii. Este cunoscut şi ca autor de texte pentru cântece, unele devenite şlagăre: Sanie cu zurgălăi. Sunt memorabile sonetele sale dedicate clasicilor literaturii române Vasile Alexandri, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Tudor Arghezi. A tradus din A. Puşkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, K. Ciukovski, A. Tvardovski, S. Esenin  s. a. 

E-o muncă deşartă
Să-nşirui pripit…
Cuvântul nu iartă
De-l laşi necioplit.

Liviu Deleanu

Sanie cu zurgălăi,
Frumoși sunt căluții tăi,
Dar mai frumoși sunt ai mei,
Că le dau apă cu mei
Și zboară ca niște zmei,
Mai frumoasă-i mândra mea,
Diseară mă duc la ea,
Sanie cu zurgălăi.

Săniuță, du-mă iară
Unde-am fost și-alaltăseară,
Sanie cu zurgălăi,
Du-mă la mândruța mea
Să-i mai sărut gurița,
Sanie cu zurgălăi.

Cărți care le puteți lectura la bibliotecă:

  1. Deleanu, Liviu. Epigrame cu adresă / Liviu Deleanu. – Ch., 1999. – 78 p.
  2. Deleanu, Liviu. Vreme-n alte vremi topită / Liviu Deleanu. – Iași., 2005. – 142 p.
  3. Deleanu, Liviu. 100  poezii de dragoste și dor / Liviu Deleanu. – Ch., 1996. – 104 p.
  4. Deleanu, Liviu. Poezii / Liviu Deleanu. – Ch., 1991. – 320 p.
  5. Deleanu, Liviu. Un vagon pentru copii / Liviu Deleanu. – Ch., 1999. – 12 p.
  6. Deleanu, Liviu. Buzduganul fermecat / Liviu Deleanu. – Ch., 2006. – 96 p.
  7. Deleanu, Liviu. Ciocârlii printre copii/ Liviu Deleanu. – Ch., 2000. – 42 p.

Referinţe bibliografice

  1. Sorin Alexandrescu, Simbol şi simbolizare. Observaţii asupra unor procedee argheziene // Studii de poetică şi stilistică, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966, p. 318-369.
  2. Hugo Friedrich, Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea / Traducere de Dieter Fuhrmann, prefaţă de Mircea Martin, Bucureşti, Editura Univers, 1998, 337 pag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.