Nikolai Semionovici Leskov


– 190 de ani de la naștere

NIKOLAI SEMIONOVICI LESKOV (1831–1895), (în rusă Николай Семёнович Лесков, n. 4/16 februarie 1831, s-a născut în satul Gorohovo din gubernia Oriol. Tatăl său era judecător, iar mama sa provenea dintr-o familie de nobili. După terminarea Gimnaziului Gubernial Oriol, în urma pierderii tatălui și a unui incendiu care a distrus proprietatea familiei, în 1847 a intrat ca slujbaș la Curtea Penală din Oriol. Trecând apoi la direcția financiară din Kiev, a audiat în timpul său liber cursuri la universitate, a studiat limba polonă și a frecventat cercuri filozofico-religioase, interesat fiind în mod special de discuțiile cu pelerini, sectanți, disidenți religioși.

În 1857 a intrat în serviciul lui M. Scott, soțul englez al unei mătuși, iar activitatea la compania Scott & Wilkens i-a adus o largă experiență în multe domenii. Anul 1861 îl găsește la Sankt-Petersburg, unde colaborează la diferite ziare și reviste, precum Otecestvennîie zapiski, Russkaia reci și Severnaia pcela.

Cariera literară și-a început-o în 1862, odată cu publicarea nuvelei Pogasșee delo (O afacere stinsă), mai târziu apărută și sub titlul Zasuha (Seceta), semnată cu pseudonimul Strebnițki, pe care și l-a păstrat, pentru unele scrieri, până în 1869. Au urmat, în 1863, nuvele ca Jitie odnoi babî (Viața unei femei) și Ovțebîk (Boul moscat), iar în 1864 romanul Nekuda (N-ai încotro) și mai cunoscuta povestire Lady Macbeth Mțenskogo uezda (Lady Macbeth din județul Mțensk, după care Șostakovici a creat mai târziu opera cu același titlu). Printre scrierile sale mai importante se numără Voitelnița (Războinica, 1866), Soboriane (Clericii, 1872), Pelerinul vrăjit (Ocearovannîi strannik, 1873; Humanitas Fiction, 2019), Certogon (Izgonitorul diavolului, 1878), Levșa (Stângaciul, 1881).

Nikolai Leskov, deși mai puțin cunoscut în afara Rusiei, este considerat unul dintre marii autori ruși ai sec. al XIX-lea.

Imagini pentru Lady Macbeth Mtsensk Logo uezda

Povestirea Lady Macbeth Mțenskogo uezda (Lady Macbeth din județul Mțensk) îndrumă cititorii la tragedia lui Shakespeare „Lady Macbeth” – o femeie care semăna moartea. Fără îndoială, Katerina Lvovna a meritat pe bună dreptate această poreclă, faptele pe care le-a comis sunt teribile, în special uciderea lui Fedya. Fără a încerca să o justificăm, putem spune că există un motiv pentru toate, și ar fi frumos să căutăm acest motiv. Leskov arată spre ea la începutul lucrării: aceasta este poziția neputincioasă, adesea umilitoare a femeilor într-un mediu patriarhal, care este clasa comercianților. Katerina Lvovna, în calitate de reprezentantă a acestei societăți, servește ca un exemplu de ceea ce reproșurile și insultele constante pot aduce unei femei. Morala dură și crudă s-a suprapus peste caracterul înflăcărat și pasional al Izmailovei, ceea ce a dus la tragedii ulterioare. Esența este: o persoană condusă la disperare caută o ieșire și, după ce a găsit-o, nu acordă atenție fundamentelor morale și legilor statului. Are un singur scop: să se elibereze.

Se pare că nu întâmplător Leskov a acordat o mare atenție – vieții de zi cu zi a unei familii de negustori. El vrea să arate că este timpul să schimbăm bazele patriarhale și atunci vor exista mai puține tragedii, pentru că în spatele fiecărei crime se află o poveste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.