Legenda Mărțișorului


Frumoasa sărbătoare ce marchează începutul primăverii, își are originea, în funcție de zonă, în tot felul de legende care mai de care mai interesante. Sărbătoarea mărțișorului, simbolul începerii primăverii, nu este lipsită de legende de la care se revendică originea sărbătorii. Noi o să ilustrăm doar două dintre ele, cele mai interesante.

O legendă a mărțișorului, originară din Moldova, povestește despre o vrăjitoare a iernii ce se înverșunase să nu lase primăvara să se așterne peste pământ. Zâna primăvară dacă a văzut că nu o scoate la capăt cu vrăjitoarea, a recurs in cele din urmă la un gest extrem. Si-a tăiat un deget, iar sângele scurs din rană a căzut peste zăpadă. În momentul când picăturile calde de sânge au căzut din rană în zăpada albă, acestea au topit pe loc toată zăpada. În acest fel, iarna a fost alungată, iar întrepătrunderea dintre albul zăpezii și roșul sângelui a inspirat șnurul mărțișorului, simbolizând ziua de 1 martie, odată cu care, cel puțin din punct de vedere calendaristic, primăvara își reintra în drepturi.

Într-o altă legendă a mărțișorului, se spune că soarele se preschimbă adesea într-un frumos flăcău pentru a veni pe pământ și a dănțui în horele de prin sate. Aflând despre acest obicei al soarelui, un balaur fioros i-a luat urma pe pământ și l-a răpit, închizându-l într-o temniță a castelului său. Întrucât astrul solar nu s-a mai arătat pe cer, pasările și-au oprit cântecele, iar copii și-au pierdut harul râsului. S-a ivit atunci un tânăr temerar, hotărât sa elibereze soarele din robie. Mulți oameni au mers alături de viteazul fecior până la castelul balaurului, dăruindu-i puterile lor, în așa fel încât sa poată ieși învingător în lupta cu maleficul monstru.Tânărul a făcut drum lung până la castel. A mers încontinuu vara, apoi toamna, și tot mergând s-a făcut și iarna. Când tocmai se termina iarna, a ajuns la castelul balaurului.

După o luptă pe viață și pe moarte, de-a lungul căreia a fost grav vătămat, feciorul a reușit să înfrângă balaurul și să izbăvească din temniță soarele. Sângele izvorât din rănile sale adânci s-a scurs peste imaculata zăpada, și, înainte ca primăvara sa se facă simțită, tânărul și-a dat duhul. Pomii au înverzit și au înflorit, păsările și-au trimis cântecele fericite către ceruri, iar copii și-au adus aminte a râde in hohote. Oamenii nu au uitat însa vitejia și dăruirea viteazului ce eliberase soarele, și, la începutul fiecărei primăveri, au început a împleti șnurul mărțișorului (un nume de alint al lunii martie) dintr-un ciucur roșu, aducând aminte de sângele vărsat de fecior, și un ciucur alb, culoarea neîntinată a zăpezii.

Originile sărbătorii mărțișorului totuși nu sunt cunoscute exact, dar prezența acestei sărbători atât la romani cât și la bulgari (sub numele de Martenita) este considerată ca fiind in strânsă legătură cu substratul comun daco-tracic, anterior romanizării dacilor și slavizării tracilor de pe teritoriul bulgar.

Astăzi, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta aduce belșug în casele oamenilor. Se zice ca dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei pomii sunt împodobiți de mărțișoare.                         

4 comentarii la „Legenda Mărțișorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.