Ion Creangă – emblemă a literaturii române


Marele narator Ion Creangă a fost alături de noi încă din școala primară. Autobiografia sa, „Amintiri din copilărie” este una dintre cele mai populare lucrări ale sale, și totodată opera cu care au crescut generații la rând. Povestirile sale pline de haz ne amuzau pe cinste. Pe lângă înnodarea firului narativ, Ion Creangă mai avea și talentul de a împleti lecții prețioase.

Consultând cartea lui Carmen Dobre „În lumea poveştilor lui Creangă – Dezvoltarea personalităţii copiilor preşcolari prin receptarea poveştilor lui Ion Creangă” ajungem la concluzia că marele scriitor este potrivit și pentru programa de grădiniță. Dat fiind că operele sale s-au născut efectiv în urma contactului cu preșcolarii, pe când acesta era învățător la Humulești, el a studiat modul în care gândește copilul preșcolar și a încercat să îi atragă atenția prin povești frumoase. Asta nu îl face mai puțin deosebit pe Ion Creangă, ba dimpotrivă, îl face un scriitor de excepție, dat fiind că acesta este capabil să capteze atenția, atât a adulților, cât și a copiilor prin pura relatare a unor întâmplări.

Luând pe fiecare în parte, atât adulții, cât și copiii, putem preciza că adulții care inițial vor să evadeze din realitate citind o carte, ajung să se reîntoarcă în realitate în timpul lecturii, asta datorită darului prozatorului de a te determina să te identifici cu anumite situații sau personaje. Asta nu întrerupe lectura, ci o menține plăcută, fiind astfel ușor de asimilat. Aici intervine și cea de-a doua situație: fiind ușor de asimilat, copiii participă pe plan afectiv și conștient. Ei își dezvoltă imaginația, trăsăturile de voinţă şi caracter și astfel, Ion Creangă poate fi numit cu ușurință un scriitor care oferă o educație atât morală, cât și estetică.

Operele sale sunt epice, atât la propriu cât și la figurat, și sunt privite precum canoane de lecții de viață. Există evenimente istorice care au însoțit activitatea lui Creangă, aspect ce accentuează originea sa țărănească și deopotrivă naționalismul său convins. Atunci când se duce la școală pentru a-și continua studiile, scriitorul se trezește într-un lux total în comparație cu viața pe care o dusese până atunci. Din dorința de a studia, dar și datorită faptului că își căuta venituri suplimentare, Ion Creangă s-a înscris la Institutul pedagogic de la Trifetite din Iași, astfel pregătindu-se pentru cariera sa dăscălească. Datorită realizărilor sale, el devine în această epocă un om conștient de valoarea sa, fără astâmpăr și plin de energie. Lăsând deoparte perioada în care Ion Creangă începe să facă remarci politice în tabăra așa ziselor „fracțiuni libere și independente”, revenim la Ion Creangă cel care scrie povești nevinovate și pline de magie. Lumea lui Creangă s-a clădit pe baza relațiilor pe care acesta le construiește între personaje, astfel încât nu derularea acțiunii este întotdeauna cea importantă, ci mai degrabă zugrăvirea personajelor în sine și reacțiile acestora la întâmplările prin care trec.

Operele lui Creangă sunt printre cele mai dificile ale literaturii române, fapt ce se contrazice cu simplitatea modului în care sunt relatate. Cititorii români au rămas cu imaginea unor povești minunate, spre exemplu „Capra cu trei iezi”, iar acest lucru estompează efectul artistic pe care îl are opera în sine. După cum am menționat anterior, mulți copii au crescut avându-l pe Creangă drept model intelectual, construindu-se personalitățile pe baza povețelor din poveștile sale. La nivel imaginativ, Creangă este de o inteligență pură, ce nu poate fi contestată. Cu toate că are originalitate artistică și este un umorist desăvârșit, el este uneori perceput drept un culegător de folclor, ceea ce este neadevărat și nedrept, dar la fel s-a întâmplat și cu alți scriitori de satiră. Publicul poate fi indus în eroare de faptul că el introduce multe superstiții în operele sale, însă tocmai cu rolul de a satiriza națiunea și obiceiul românului de a fi superstițios. Operele sale s-au bucurat de o înțelegere superficială în rândul cititorilor de la vremea aceea, iar cu atât mai neobișnuit este faptul că Ion Creangă a murit fără să apuce să își vadă operele strânse într-un volum.

Ion Creangă este emblematic pentru poporul roman și știe să creeze o bună dispoziție molipsitoare.

George Călinescu a spus despre narațiunea lui Creangă că se clădește pe două principii concentrice: mai întâi cea a povestitorului care stârnește interesul prin prezența sa, asemenea unui actor, iar mai apoi pe aceea a lumii din narațiune. Găsesc această afirmație foarte adevărată deoarece denotă talentul înnăscut al naratorului, talent cu care a fost în definitiv înzestrat de la natură, dar pe care și l-a exploatat cu înțelepciune și răbdare, permițând multor generații să se bucure de momente de liniște și pură fericire parcurgându-i scrierile.

Un comentariu la „Ion Creangă – emblemă a literaturii române

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.