Lucreția Bârlădeanu – poeta care țese mistere…

Autori - Limba Română

Lucreția Bârlădeanu
– 65 ani de la naștere


„Prezenţă aparte în peisajul literelor basarabene, Lucreţia Bârlădeanu s-a distins întotdeauna prin eleganţă. Mot-clé, eleganţa îi defineşte atât felul de a fi, cât şi scriitura”

Adrian Ciubotaru

Prozatoarea, eseista şi poeta Lucreţia Bârlădeanu s-a născut la Tătărăuca Veche – Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” (1979). Conferenţiar universitar la Catedra de teatrologie şi literatură universală a Academiei de Arte din Chişinău (1988-1998).

Debutează în 1988 cu placheta „Rouă de cuvinte”, căreia i se alătură, pe parcursul anilor, volumele „Clipe cu păsări” (1996) şi „Capitalul din Para Sângelui” (1998). A beneficiat de mai multe burse de studii: Soros-Moldova, Alianţa Franceză şi Tempus la Paris, unde se stabileşte în 1998. După ce în 1996 îşi ia doctoratul cu teza „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu”, se preocupă de exilul literar românesc, cercetare încununată cu publicarea volumului „Dialoguri pariziene” (2005, 2014) şi a culegerii de eseuri „Secolul nomazilor” (2006).

Livresc şi estetic, – Omului îi trebuie un vis ca să poată suporta realitatea, spunea Freud. Lucreţia Bârlădeanu îngemănează cele două culturi în volumul de succes „Scrisori din Paris” (2011, trad. în franceză, 2015).

Lucreţia Bârlădeanu ţine să vadă cu un ochi calm, moderat. Are o înţelegere nuanţată a Europei şi a României, şi… nu se sfieşte să spună unor lucruri inconvenabile pe nume”.

Dan C. Mihăilescu

Actualmente este preşedinta Asociaţiei Culturale Synergie Franco-Moldave, cu sediul în Franţa. Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 a fost distinsă cu Medalia „Mihai Eminescu”.

Bârlădeanu, Lucreţia. Tunica Portocalie, Lucreţia Bârlădeanu. – Chișinău, Editura: Prut Internațional, 2016. – 150p.
Tunica portocalie” de Lucreţia Bârlădeanu – BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU”

Cartea „Tunica portocalie” este o culegere de povestiri, reprezentând proza scurtă, cam uitată în ultima perioadă în literatura contemporană. Vladimir Beşleagă a remarcat că Lucreția Bârlădeanu a reabilitat genul de proză scurtă, spunând: într-un volum mic sunt redate multe lucruri interesante. Pentru viaţa actuală, cu un ritm intens de trai, acest gen literar e foarte binevenit, foarte convenabil. Subiectele şi personajele povestirilor sunt foarte variate, în ele se conturează probleme ce frământă omenirea de mult timp.

Autoarea, spune, că titlul volumului „Tunica Portocalie” nu este ales întâmplător. Portocaliul este o culoare vibrantă, exuberantă, iar tunica – un element de vestimentație, o haină ușoară, care seamănă cu o pasăre, este purtată de călugării tibetieni, are semnificație de sacralitate, un simbol al graţiei și libertății. Mai este considerată şi haina creativității, cea care vine de la soare și spre soare urcă, care se topește, pentru ca autorul s-o recupereze din nou și s-o aducă cititorilor.

„Un scriitor lasă întotdeauna și cititorului său posibilitatea de a se regăsi în simboluri și de a le interpreta”.

Volumul „Tunica Portocalie” cuprinde o înșiruire de povestiri cu subiecte și personaje extrem de variate. Tocmai acest amalgam de istorii si destine, tratate cu diverse procedee artistice, fac din această carte o lucrare inedită, colorată. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. 

Bârlădeanu, Lucreţia. Scrisori din Paris, Lucreţia Bârlădeanu. – Chișinău. Editura: Arc, 2011. – 94p.

Volumul de faţă, Scrisori din Paris, se situează tocmai pe punctul de intersecţie a acestor linii: „Scris lejer, fără pretenţii, acest microroman epistolar se va lăsa citit cu aceeaşi plăcere şi dezinhibare cu care a fost scris”. Nimic de luat sau de adăugat.

afirmă Adrian Ciubotaru, într-un Cuvânt-înainte

Din cele 11 eseuri, majoritatea abordând şi subiecte pur literare, cele mai inspirate pagini ţin totuşi de spiritul de observaţie al autoarei. Iată cum se înfăţişează, bunăoară, conaționalele noastre proaspăt debarcate în Hexagon: „Ţi-i mai mare dragul să vezi cum stau moldovencele noastre țanțoșe pe scările bisericii ruse din Paris, (…) cu decolteu asortat, coafate cu zulufi, rumene şi în papuci de casă, de-ţi vine să crezi că tocmai au descălecat direct din vila Călăraşi, fără a face un popas cât de mic la Chişinău”. Sau acest adevărat portret-robot în doar jumătate de frază: „…ai noştri stau (chiar şi în Oraşul Luminilor) tot cu urechile ciulite la informaţiile difuzate de ruşi”.

Fragmente din carte

„Ochii lor limpezi, indiferent de culoarea ce-o revărsau în afară, figurile elegante, străine de formele pline şi ostentative ale silicoanelor, obrazul luminos, cioplit cu multă fineţe şi iscusinţă, părând să arate adevărata faţă spre care ar trebui să aspire omenirea, m-au impresionat profund. – Uite-te la oamenii aceştia, i-am zis poetului, parcă sunt şlefuiţi prin interior cu piatră de diamant!”

Volumul de față, Scrisori din Paris, se studiază tocmai pe punctul de intersecție a acestor linii. Sau mai bine zis, în locul în care această intersecție se vede cel mai bine – în capitala tuturor moravurilor lumii, unde totul este acceptat și înțeles.

(Henry James)

Teo Chiriac – templierul poeziei române din Basarabia

Teo Chiriac
– 65 de ani de la naștere

Sa născut la 29 mai 1956, Florești. Absolvent al Universității de Stat din Chișinău, facultatea de filologie, secția jurnalism. Redactor de programe la radioul național (1985-1997), redactor șef al editurii Hyperion din Chișinău, 1985-1993. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și Uniunii Scriitorilor din România, 1995-1997. Vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2010). Redactor-șef al publicației Revista literară.

Teo Chiriac: Primul scriitor pe care l-am întâlnit în carne și oase (mai mult oase decât carne, va preciza chiar el, zâmbind ironic; în realitate, dovedindu-se a fi mai mult suflet decât carne și oase!), a fost Grigore Vieru. Student în anul trei al Universității de Stat din Chişinău (1974-1979), i-am sugerat profesorului Mihail Grinberg, șef de grupă, să-l invite pe poet la primul nostru dialog cultural, intitulat „Poeți printre studenți”. Astfel că, într-o bună zi, după un sfios ,,bun găsit” al oaspetelui și un ,,bun venit”, la fel de sfios, al tinerelor gazde, a urmat dialogul propriu-zis. Iar aproape de finalul acestuia, Grigore Vieru a citit versuri din Numele tău, un volum de format mic, având în cuprins mai multe poeme de zile mari. Volum în care, pentru prima dată în literatura din RSSM, figurau nume de poeți români, clasici și contemporani, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu. Iar un poem se intitula chiar așa: Brâncuși. Acest volum mi se pare a fi produsul unui efort mai apăsat de reflecție asupra lumii și, în același timp, asupra propriei poezii.

Chiriac, Teo. Salonul 33, Teo Chiriac. – Chișinău; Literatura Artistică, 1989. – 84 p.
Biblioteca ”Onisifor Ghibu” Filiala Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu” : Teo  Chiriac – poetul ce doreşte să trezească viaţa şi să adoarmă moartea... (60  de ani de la naştere)

„Oricât de nou, de original ar fi un debutant, el nu va izbuti să înfrunte „vânturile, valurile” decât în cadrul unei generații, al unui grup literar puternic.” Urmează câteva semnificații numerologice: titlul cărţii – Salonul 33, editată când împlineam vârsta de 33 de ani, şi poemul cu același titlu, dedicat lui Grigore Vieru, după mai multe vizite în salonul 33, Secția cardiologie a Spitalului Clinic Republican, unde era internat adesea pentru îngrijiri medicale. Grigore Vieru a fost unicul scriitor de la Chișinău care, în 1996, alături de câţiva poeţi bucureşteni, a participat la prezentarea volumului Critica iraţiunii pure, eveniment organizat de librăria Editurii Cartea Românească, în cadrul căreia a vorbit elogios despre poezia „optzecistă” din Basarabia și despre necesitatea reunificării literaturii române de pe ambele maluri ale Prutului. Apoi desele noastre întâlniri şi discuţii, aici şi în Ţară, despre cultură, artă și literatură, despre neam, credință și onoare, despre viață și moarte, despre totul, uneori, și despre nimic, alteori… Tema principală a poemelor din această carte este destinul omului în timp și spațiu, adevărul și minciuna, pacea, dragostea.

Chiriac, Teo. Monstrul sacru, Teo Chiriac. – Chișinău: Arc, 2009. – 94p.

Poemele lui Teo Chiriac sunt pe jumătate cerebrale, pe jumătate senzoriale, în ultimă instanţă, el fiind un poet cu „vână teoretică”.

Biblioteca ”Onisifor Ghibu” Filiala Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu” : Teo  Chiriac – poetul ce doreşte să trezească viaţa şi să adoarmă moartea... (60  de ani de la naştere)

Penultimului meu volum, Monstru Sacru (Scările lui Teo), apărut în anul dispariției sale. Toate acestea constituind doar câteva repere, câteva borne spirituale de pe traseul terestru al poetului, traseu care s-a intersectat atât de firesc și de emoționant cu al meu, care, deocamdată, continuă… Şi „Scările lui Teo”, ca să fie înţelese, trebuie citite cu ochiul, cu inima, dar şi cu întreaga fiinţă. „Sunt Monstrul Sacru/ Sunt realul simulacru/ Jumătate sunt cuvânt/ Altă jumătate – vânt/ Jumătate sunt luceafăr/ Jumătate – lucifer/ Sunt nebunul cel mai teafăr/ Sunt căzutul – brusc – în cer”, scrie el în poemul „Monolog în cer”.

Pe fundalul acestor vremuri noi cu iz de catastrofă veche, când se scrie şi se vorbeşte mult, dar se gândeşte şi se ascultă puţin, în această margine de lume născută din refuzul unităţii în întreg, aici, unde relaţia limbă-om-fiinţă este substituită prin raportul teamă-fals-ipocrizie, iar „cuvântul tăcut” al fiinţei poartă stigmatul crimei sau parafa secretului de stat, aici, în dulcea provincie sinucigaşă, alături de gânditor, omul „atins de ciumă” e poetul.

Teo Chiriac îşi aşteaptă cititorul să urce pe cele nouă scări ale sale, pentru a ajunge în… al nouălea cer.   

Chiriac, Teo. Sufletul meu de până la BIG BANG: Poeme, Teo Chiriac. – Chișinău: Arc, 2009. – 94p.   

„Cartea are o logică aproape matematică”, susține A. Suceveanu.

Cum mai rupem azi o inimă de cititor

Acest volum este foarte frumos editat. Teo Chiriac s-a situat în primul pluton care a impus în contextul nostru o nouă fațetă poeziei din Basarabia. Eugen Lungu a afirmat că poeziile scrise de Teo Chiriac sunt complicate, din simplul motiv că nu se deschid la prima citire, dar necesită citire repetată, pentru a înţelege bine care sunt relaţiile descrise în poezie, fie că sunt relaţii cu natura, sau relaţii cu semenii, etc. În opinia lui Eugen Lungu, acest volum este unul dintre cele mai reuşit, deoarece e nou şi nu e o antologie.

Teo Chiriac este pentru mine un poet liric, un poet romantic, un poet adevărat. Îmi place poezia lui, fiindcă însăşi poezia emoţionează şi transmite sentimente: amare, ale zbuciumului, trecerii timpului, ale consumării, de dinaintea sufletului intrat în mişcare…” , declară Maria Şleahtiţchi, critic şi istoric literar.

„Poezia lui Teo Chiriac este una ceremonioasă, modernă, uşor autocompătimitoare”.

Poezia este una delicată, chiar dacă pare a se ridica spre culmi… Poezia lui Teo Chiriac este curioasă, inedită, interculturală şi care necesită mai mult decât un sentiment”.

Teo este templierul poeziei române din Basarabia.

ReVino la biblioteca ta

TARABA SERVICIILOR FILIALEI PENTRU COPII „ALEXANDRU DONICI”

Astăzi filiala „Al. Donici” și-a deschis larg ușile în fața utilizatorilor pentru a-i informa despre activitatea serviciilor, care se desfășoară în incinta bibliotecii. Am avut o deosebită plăcere să fim onorați cu prezența fizică a unor utilizatori, astfel încât să stabilim acea relație tradițională de predare/oferire de servicii față în față. Iar cei care încă nu reușesc să ne pășească pragul, continuăm să le oferim serviciile noastre prin intermediul platformei ZOOM.

Serviciile prestate de colaboratorii filialei Al. Donici oferă utilizatorilor bibliotecii informații, redescoperă lecturi, îi ghidează în tehnologiile moderne, precum și la cunoașterea unor noi orizonturi de cultură generală.

Serviciul de creație plastică și tehnologică
„Pălăria curcubeului”

Serviciul de creație plastică și tehnologică „Pălăria curcubeului” se redeschide din nou pentru toți cei cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani, care doresc să vină în fiecare zi de miercuri, la ora 15.30, pentru a-și dezvolta motricitatea fină, gândirea, perseverența și imaginația, creativitatea, fantezia, atenția, dar și formarea abilităților de comunicare, precum și un bun stimul de muncă în echipă.

În cadrul atelierelor de artă plastică și tehnologică veți însuși diverse tehnici de lucru cu hârtia: origami, kirigami, quiling, modelare din plastilină și materiale din natură, lucrări din materiale reciclabile, etc.

Ora Poveștilor

Unul din factorii primordiali, care contribuie la dezvoltarea personalității în creștere este literatura artistică, care posedă posibilități vaste de educație și instruire a copiilor. Textul literar contribuie la formarea concepției copiilor despre lume, despre valorile umane.

Prin intermediul serviciului „Ora poveștilor”, vom familiariza utilizatorii preșcolari și școlarii mici, cu texte valoroase prin conținutul lor. Dar ele vor putea sensibiliza inima și sufletul copilului prin intermediul pedagogului, bibliotecarului, care posedă darul tălmăcirii textului literar.

Serviciul “Ora poveștilor” își așteaptă doritorii cu vârsta de la 5 la 12ani, în fiecare zi de vineri la ora 16.00, astfel putem contribui la formarea culturii spirituale și dezvoltarea gândirii copilului.