Romane pline de aventuri și de pasiuni

Cheianu, Constantin. Dependența : roman / Constantin Cheianu. – Chișinău : Cartier, 2020. -152 p.

Există în romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Mătăsaru: unul e ziaristul curajos, amenințat cu moartea de politicienii corupți care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu poate uita traumele copilăriei din Basarabia sovietică, marcată de tatăl bețiv și mama autoritară. Tot ce a urmat e o evadare nereușită din acea copilărie brutală. Numai că smulgerea definitivă nu e posibilă. Între ipostaza infantilă și aceea matură se înșiră câteva experiențe erotice cu rol formator. E nevoie de multe stângăcii, nereușite, dar și confirmări de sine descoperite de-a lungul câtorva întâmplări afective și senzuale, pentru a putea suplini iubirea atât de dură a mamei. La finalul drumului, în culmea gloriei, protagonistul descoperă că e același ca la șase-șapte ani, ca un ceas rămas neîntors jumătate de veac, și caută o împăcare cu trecutul. Dependența e un roman social, politic, erotic, dar mai ales un bildungsroman scris dezinhibat, cu ruperi de ritm tematice și stilistice, care se citește pe nerăsuflate (Bogdan Crețu).

 Esinencu, Nicolae. Evreii : roman / Nicolae Esinencu. –  Chișinău : Prut Internațional, 2020. – 136 p.

Motto: La moartea mea, pe pernuțe, în loc de distincțiile pe care le-aș fi putut avea, aș zice să-mi fie purtate cărțile mele pe care le-am scris și cu care mi-am împărțit viața.

Nicolae ESINENCU

Nicolae Esinencu face o figură singulară în peisajul literar postbelic. Fire înzestrată din plin, a practicat cu metodă în arta scrierii un fel de îndărătnicie moromețian-cărăbușiană, costumată, de cele mai multe ori, în veșminte de arlechin. Romanul Evreii e o demonstrație polemică (și acidică pe alocuri) a unor lucruri temerare, p imagine simptomatică a pulsiunilor lumii interriverane sub comunism, pânză epică ce configurează dimensiuhnea înzestrării deosebite a acestui scriitor cu identitate. Finalul romanului e unul simbolic.

Istrati, Panait. Chira Chiralina / Panait Istrati.  – Chişinău : Cartier, 2008. – 144 p.

Chira Chiralina este o nuvelă scrisă de Panait Istrati în limba franceză și tradusă în limba română în 1924 de Eugen Barbu și apoi și în alte limbi. Povestirea a fost publicată în 1923. Chira Chiralina este una dintre cele mai tulburătoare scrieri din literatura română și o neobosită pledoarie pentru libertate. Povestirea este tragică, romantică, exotică, fermecătoare, plină de aventuri și de pasiuni interzise, impletând viciul și virtutea, abjecția și noblețea.

Busuioc, Aureliu. Unchiul din Paris : romane / Aureliu Busuioc. – Chişinău : Cartier, 2019. – 184 p.

Romanul Unchiul din Paris este o povestire agreabilă în genul unui realism cotidian eliberat de convenţionalisme. În paralel cu drama unchiului, se desfăşoară povestea de dragoste a nepotului cu o colegă de la medicină, ca un fel de contrapunct tematic.

„Unchiului din Paris”, roman publicat în 2013 la Editura Cartier, unde  Busuioc a întrupat într-un singur personaj drama basarabeanului alungat în lume, direct sau indirect, de către regimul comunist. Unchiul vine din Franța în căutarea unui trecut tulburător, iar cu ajutorul nepotului său Ricky (Andrei, de fapt, poreclit astfel spre marea lui exasperare), vom fi parte a unei călătorii pline de amintiri, surprize și lecții din trecut. Romanul este construit pe două axe în jurul celor două personaje principale – Ricky și Alexandru Stanca (unchiul). Ricky este student la medicină, orășean convins și fiul unui regizor influent din Chișinău. Este îndrăgostit de Aura – o tinerică mofturoasă, dar plină de farmec, care îl însoțește, de-a lungul romanului, pe Ricky în călătoria sa alături de unchiul proaspăt sosit din Franța. Romanul este scris la persoana I, unde Ricky povestește ironic întâlnirea cu un unchi pe care nu l-a cunoscut niciodată și alături de care va fi nevoit să petreacă următoarea săptămână într-o călătorie cu mașina prin țară. Atitudinea lui, însă, se va schimba pe măsură ce înaintează în detaliile vieții tumultoase duse de unchiul proaspăt cunoscut.

Oameni noi și vechi, locuri, întâmplări și amintiri – elemente care fac din romanul „Unchiul din Paris” povestea veșnicei reîntoarceri acasă a atâtor basarabeni de-a lungul secolului XX. O scriitură delicioasă, rafinată și ironică, care ascunde, pentru cei care sunt gata sa caute dincolo de cuvinte – o mare dramă, care poate fi extinsă la nivel de trăire a unui întreg popor.

Avem aici romanul despărţirii de obsedantul deceniu. În paralel cu drama unchiului, se desfăşoară povestea de dragoste a nepotului cu o colegă de la medicină, ca un fel de contrapunct tematic. E o povestire agreabilă în genul unui realism cotidian eliberat de convenţionalisme, un realism relaxat şi în bună măsură dezideologizat, dar numai pe partea poveştii de dragoste a medicinistului simpatic ca tânăr din lumea nouă, indiferent la trecut. Pe măsură ce unchiul înţelege ce s-a întâmplat în Basarabia după plecarea lui, descoperă şi nepotul rănile trecutului.”Ion Simuț

Dragi utilizatori vă recomandăm o serie de povesti și romane tragice, romantice, exotice, fermecătoare, pline de aventuri pentru a te îmbogăți sufletește…