Lucreția Bârlădeanu – poeta care țese mistere…


Autori - Limba Română

Lucreția Bârlădeanu
– 65 ani de la naștere


„Prezenţă aparte în peisajul literelor basarabene, Lucreţia Bârlădeanu s-a distins întotdeauna prin eleganţă. Mot-clé, eleganţa îi defineşte atât felul de a fi, cât şi scriitura”

Adrian Ciubotaru

Prozatoarea, eseista şi poeta Lucreţia Bârlădeanu s-a născut la Tătărăuca Veche – Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” (1979). Conferenţiar universitar la Catedra de teatrologie şi literatură universală a Academiei de Arte din Chişinău (1988-1998).

Debutează în 1988 cu placheta „Rouă de cuvinte”, căreia i se alătură, pe parcursul anilor, volumele „Clipe cu păsări” (1996) şi „Capitalul din Para Sângelui” (1998). A beneficiat de mai multe burse de studii: Soros-Moldova, Alianţa Franceză şi Tempus la Paris, unde se stabileşte în 1998. După ce în 1996 îşi ia doctoratul cu teza „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu”, se preocupă de exilul literar românesc, cercetare încununată cu publicarea volumului „Dialoguri pariziene” (2005, 2014) şi a culegerii de eseuri „Secolul nomazilor” (2006).

Livresc şi estetic, – Omului îi trebuie un vis ca să poată suporta realitatea, spunea Freud. Lucreţia Bârlădeanu îngemănează cele două culturi în volumul de succes „Scrisori din Paris” (2011, trad. în franceză, 2015).

Lucreţia Bârlădeanu ţine să vadă cu un ochi calm, moderat. Are o înţelegere nuanţată a Europei şi a României, şi… nu se sfieşte să spună unor lucruri inconvenabile pe nume”.

Dan C. Mihăilescu

Actualmente este preşedinta Asociaţiei Culturale Synergie Franco-Moldave, cu sediul în Franţa. Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 a fost distinsă cu Medalia „Mihai Eminescu”.

Bârlădeanu, Lucreţia. Tunica Portocalie, Lucreţia Bârlădeanu. – Chișinău, Editura: Prut Internațional, 2016. – 150p.
Tunica portocalie” de Lucreţia Bârlădeanu – BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU”

Cartea „Tunica portocalie” este o culegere de povestiri, reprezentând proza scurtă, cam uitată în ultima perioadă în literatura contemporană. Vladimir Beşleagă a remarcat că Lucreția Bârlădeanu a reabilitat genul de proză scurtă, spunând: într-un volum mic sunt redate multe lucruri interesante. Pentru viaţa actuală, cu un ritm intens de trai, acest gen literar e foarte binevenit, foarte convenabil. Subiectele şi personajele povestirilor sunt foarte variate, în ele se conturează probleme ce frământă omenirea de mult timp.

Autoarea, spune, că titlul volumului „Tunica Portocalie” nu este ales întâmplător. Portocaliul este o culoare vibrantă, exuberantă, iar tunica – un element de vestimentație, o haină ușoară, care seamănă cu o pasăre, este purtată de călugării tibetieni, are semnificație de sacralitate, un simbol al graţiei și libertății. Mai este considerată şi haina creativității, cea care vine de la soare și spre soare urcă, care se topește, pentru ca autorul s-o recupereze din nou și s-o aducă cititorilor.

„Un scriitor lasă întotdeauna și cititorului său posibilitatea de a se regăsi în simboluri și de a le interpreta”.

Volumul „Tunica Portocalie” cuprinde o înșiruire de povestiri cu subiecte și personaje extrem de variate. Tocmai acest amalgam de istorii si destine, tratate cu diverse procedee artistice, fac din această carte o lucrare inedită, colorată. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. 

Bârlădeanu, Lucreţia. Scrisori din Paris, Lucreţia Bârlădeanu. – Chișinău. Editura: Arc, 2011. – 94p.

Volumul de faţă, Scrisori din Paris, se situează tocmai pe punctul de intersecţie a acestor linii: „Scris lejer, fără pretenţii, acest microroman epistolar se va lăsa citit cu aceeaşi plăcere şi dezinhibare cu care a fost scris”. Nimic de luat sau de adăugat.

afirmă Adrian Ciubotaru, într-un Cuvânt-înainte

Din cele 11 eseuri, majoritatea abordând şi subiecte pur literare, cele mai inspirate pagini ţin totuşi de spiritul de observaţie al autoarei. Iată cum se înfăţişează, bunăoară, conaționalele noastre proaspăt debarcate în Hexagon: „Ţi-i mai mare dragul să vezi cum stau moldovencele noastre țanțoșe pe scările bisericii ruse din Paris, (…) cu decolteu asortat, coafate cu zulufi, rumene şi în papuci de casă, de-ţi vine să crezi că tocmai au descălecat direct din vila Călăraşi, fără a face un popas cât de mic la Chişinău”. Sau acest adevărat portret-robot în doar jumătate de frază: „…ai noştri stau (chiar şi în Oraşul Luminilor) tot cu urechile ciulite la informaţiile difuzate de ruşi”.

Fragmente din carte

„Ochii lor limpezi, indiferent de culoarea ce-o revărsau în afară, figurile elegante, străine de formele pline şi ostentative ale silicoanelor, obrazul luminos, cioplit cu multă fineţe şi iscusinţă, părând să arate adevărata faţă spre care ar trebui să aspire omenirea, m-au impresionat profund. – Uite-te la oamenii aceştia, i-am zis poetului, parcă sunt şlefuiţi prin interior cu piatră de diamant!”

Volumul de față, Scrisori din Paris, se studiază tocmai pe punctul de intersecție a acestor linii. Sau mai bine zis, în locul în care această intersecție se vede cel mai bine – în capitala tuturor moravurilor lumii, unde totul este acceptat și înțeles.

(Henry James)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.