Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor

La 2 august este marcată Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, pentru omagierea celor 500.000 de romi, însemnând cel puţin un sfert din numărul total al populaţiei rome de la acel moment, care au fost ucişi în Europa de regimul nazist.

Romii constituie minoritatea cea mai numeroasă din Europa. Ei s-au confruntat pentru o perioadă lungă de timp cu inegalități, excluziune socială, discriminare şi marginalizare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 500.000 de romi au fost exterminaţi. În România 25.000 de romi au fost deportaţi în vederea exterminării în Transnistria. În lagărul Auschwitz – Birkenau au fost ucişi 23.000 de romi. Într-o singură noapte, în noaptea de 2 august 1944, au fost ucişi 2.897 de romi, în majoritate femei, bătrâni şi copii.

Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Holocaustului Împotriva Romilor |  Muzeul National al Taranului Roman

Evreii nu au fost singurele victime ale deportării. Condus de prejudecăţi sociale şi rasiale, Antonescu a adoptat o politică similară faţă de 208.700 de romi. Mai mult de 25.000 de romi, ceea ce înseamnă aproximativ 12%, au fost deportaţi. Când Antonescu a luat decizia de a-i deporta pe romi, în mai 1942, nu au fost vizaţi toţi. Pe 22 mai 1942, la Ministerul Afacerilor Interne au fost comunicate ordinele Mareşalului de a-i deporta pe romii consideraţi a fi „o problemă”. Trei zile mai târziu, poliţia şi jandarmeria au organizat un recensământ pentru a determina care dintre romi trebuie incluşi în această categorie.

Au fost selecţionaţi romii nomazi şi familiile lor, iar dintre romii sedentari, cei care săvârşiseră infracţiuni şi cei care nu munceau, astfel au fost înregistraţi 40.909 romi. Cu câteva excepţii, cei aproximativ 25.000 de romi care au fost deportaţi în Transnistria figurau pe aceste liste.

Primul grup avut în vedere pentru deportare a fost cel al romilor consideraţi „periculoşi şi indezirabili” împreună cu familiile lor, în total 12.497 de persoane; restul de 18.941 urmau să fie mutaţi mai târziu

Odată ajunşi în Transnistria, romii au fost aşezaţi în sate. Unii locuiau în colibe săpate în pământ, acoperite cu tulpine de stuf sau porumb (bordeie); alţii mai norocoşi au primit case. Aceste sate, numite „colonii” de autorităţile transnistrene, numărau câteva sute de persoane. Nu erau nici lagăre, nici ghetouri – ca în cazul evreilor – chiar dacă documentele române folosesc aceiaşi termeni, ci teritorii rezervate romilor în centrul sau la periferia satului. Deportaţii erau păziţi de jandarmi, dar puteau să se mişte în interiorul satului sau al comunei pentru a-şi câştiga existenţa.

Mulţi deportaţi romi au murit în Transnistria de foamete sau boli. Spre deosebire de situaţia evreilor, nu au avut loc execuţii ale romilor de către autorităţile române, dar au existat cazuri de romi împuşcaţi de jandarmi. Nu se cunoaşte numărul total al romilor morţi în Transnistria. O evaluare a jandarmeriei, datând din mai 1944, a numărului celor care s-au întors în România după abandonarea teritoriului, menţionează 6.000 de persoane, dar acest recensământ a fost desfăşurat de-a lungul unei perioade dificile. Se poate ca unii dintre cei care locuiau în condiţii acceptabile să fi rămas în Transnistria. Este puţin probabil să fi murit 19.000 din cei 25.000 de romi deportaţi în Transnistria, dar cu siguranţă că au pierit mai mult de jumătate.

Evenimentele de comemorare dedicate acestei zile au rolul de a reaminti suferinţele îndurate, de efectele devastatoare ale urii rasiale şi de pericolul ideologiilor extremiste. Instituţiile europene şi fiecare ţară din Uniunea Europeană au responsabilitatea comună de a lupta împotriva discriminării şi a atitudinii rasiste faţă de romi şi de a îmbunătăţi integrarea acestora.

Mulţi dintre cei 10-12 milioane de romi din Europa încă suferă de sărăcie şi excluziune. Existenţa formei de rasism împotriva romilor agravează privarea economică şi socială a acestora. Aceste inegalităţi persistă în ciuda eforturilor depuse la nivel naţional, european şi internaţional de abordare a prejudecăţii, discriminărilor şi crimelor împotriva romilor. Trebuie depuse eforturi mai mari în prezent pentru a asigura că romii sunt incluşi în societate şi că au acces egal la necesităţile de bază.