Romane și povestiri din literatura română din Republica Moldova

Spătaru, Nicolae. Apusul unei biciclete / Nicolae Spătaru. – Chișinău : Arc, 2020. – 167 p.

Cartea Apusul unei biciclete conține 9 povestiri cu un discurs narativ de forță, plin de originalitate, implicit de prospețime tematică:

  1. Jurnalul cu file albe
  2. Cimitirul ”Descoperă nemurirea”
  3. Apusul unei biciclete
  4. Dans albastru
  5. Omul izgonit de ceasuri
  6. Timpuri cu șerpi și ”șerpoaice”
  7. Cafeneaua de Podul Înalt
  8. Ce tip mișto am fost…
  9. Îngerașul purta fustă mini.


Povestirile lui Nicolae Spătaru sunt proză în toată puterea cuvântului, ingenioase, cu o doză cântărită de fantastic și cu dialoguri credibile. – Horia Gârbea

Negrescu, Nicoleta. Prin nori de lapte și venin / Nicoleta Negrescu. – Chișinău : Arc, 2020. – 96 p.

Cartea nu este o ficțiune, ci cuprinde relatarea unei întâmplări adevărate. Autoarea textului, Nicoleta Negrescu, este o adolescentă, aproape un copil, care povestește cum a luptat cu cea nai temută maladie a secolului nostru – cancerul. Tânăra consemnează pas cu pas cum și când au apărut simptomele, care au fost efectele bolii, descrie în detalii suferințele cauzate de durerile insuportabile, fizice și psihologice, în confruntarea permanentă cu pericolul morții. Nimic nu este inventat în această dramatică istorie, totul e expus în amănunte, cartea cutremurând prin reconstituirea unui infern prin care trec și azi mulți semeni de-ai noștri. Confesiunile fetei care a învins cancerul, cum a fost supranumită Nicoleta, merită a fi cunoscute, cartea inspirând optimism și speranță de viață.

Cancerul îți schimbă radical existența. Te face să înțelegi că viața nu e deloc roză, așa cum ți-o imaginezi, ci mult mai dură. Cancerul te obligă să te trezești la realitate și îți inspiră un alt mod de a gândi.

Postolache, Ghenadie. Canon : roman / Ghenadie Postolache. – Chișinău : Cartier, 2020. -112 p.

În noul său roman, scriitorul Ghenadie Postolache spune povestea unei tinere femei. Rătăcirea identității feminine constituie trama cărții. Gabi, medicul legist de o frumusețe fizică rară și de o inteligență sclipitoare, îi oferă posibilitatea să exploreze lumea femeii în toate zonele discrete ale minții și inimii ei, în angoasantele jocuri dintre conștient și subconștient, dintre realitate și vis, joc de introspecții și retrospecții. În romanele sale, prozatorul a cultivat un interes aparte față de personajele feminine, dar, începând cu Pastorala (2017), recurge la reconceptualizarea structurii narative: locul protagoniștilor este luat de protagoniste.

Menținut în formatul consacrat al scriiturii lui Ghenadie Postolache – proză psihologică, intelectualistă, cu substrat livresc-biblic dens, din care nu lipsesc discretele accente mistice, romanul Canon este replica feminină la parabola despre întoarcerea fiului risipitor. Gabi, fiica plecată în lume, nesocotind dorința tatălui său de a o vedea muzicantă, se întoarce, spre a-și împlini canonul jertfei. Regăsindu-se pe sine, îl găsește pe cel pe care îl căuta vreme îndelungată, pe Alexandru, genialul flautist, discipolul părintelui său.

„În romanul Canon sensurile cotidianului capătă semnificații arhetipal-mitice, infuzate de scriitor cu măsură în destinele personajelor sale.” – Maria Șleahtițchi

Bârlădeanu, Lucreţia. Misterul de Est / Lucreția Bârlădeanu. – Chișinău : Arc, 2020. – 173 p.

Prin formula adoptată de autoare – secvențe scurte, cu evidentă substanță poetică, dar și pronunțat spirit analitic! – prin cuprinderea tematică, în timp – un secol și jumătate de istorie și cultură europeană –, prin conciziunea stilului și expresiei, prin viziunea absolut insolită a vieții unui cuplu, prezentat în cheie, după mine, mistică, romanul Misterul de Est este un eveniment cu adevărat remarcabil. – Vladimir Beșleagă

Bogatu, Ion. Dosariada : roman / Ion Bogatu. – Chișinău : Lumina, 2020. – 284 p.

Astfel că, în această carte, îndemnat de niște înșelătoare iluzii, încerc, în măsura modestelor mele posibilități, să descifrez cauza tristului fenomen împreună cu protagonistul romanului, pentru care pierderea alegorică, la un moment dat, a propriei sale umbre de asemenea devine obiectul unei drame existențiale. – Ion Bogatu