Cele mai frumoase citate din Micul prinț

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie.

Cartea ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print - [PDF Document]

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului.

Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru cei care nu au recitit demult această emoționantă poveste-parabolă, noi am selectat câteva citate despre iubire și prietenie, care te vor ajuta să privești lumea cu mai multă căldură.

1. Toți adulții au fost cândva copii, doar că puțini dintre ei își amintesc.
2. Oamenii se urcă în trenuri rapide, fără a a înțelege ce caută de fapt. De aceea, ei nu-și găsesc locul, mergând dintr-o parte în alta… Și totul în zadar.
3. Fericirea nu constă în obiecte pe care le adunăm în jurul nostru. Pentru a găsi fericirea tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii.
4. Maturii nu pot niciodată înțelege lucrurile de unii singuri, iar pentru copii e foarte extenuant de a le explica totul de fiecare dată.
5. Nu contează că nu ești aici fizic atât timp cât ești cu mine în inima mea.

6. Cuvintele doar ne încurcă să ne înțelegem.
7. Iubirea e atunci când nu-ți e rușine de nimic, nu-ți e frică de nimic, înțelegi? Atunci când nu te vor trăda, nu te vor dezamăgi. Atunci când au încredere.
8. Dragostea adevărată începe acolo unde nu se așteaptă nimic în schimb.
9. Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.
10. Nimeni nu e satisfăcut de locul unde se află.
11. E mult mai dificil să te judeci pe tine decât pe ceilalți. Dacă reușești să te judeci corect atunci ești cu adevărat un om înțelept.

12. Acolo unde trăiești, oamenii cresc cinci mii de trandafiri într-o grădină… și cu toate astea nu găsesc ce caută… însă ceea ce caută poate fi găsit chiar și într-un singur trandafir…
13. Sunt milioane de trandafiri în lume dar tu ești trandafirul meu, unicul meu trandafir. Timpul pe care l-ai petrecut împreună cu trandafirul tău îl face atât de important.
14. Dar omul trufaș nu a auzit ce i-a spus. Oamenii trufași nu aud niciodată pe nimeni decât lauda.
15. Oamenii nu mai au timp să cunoască ceva. Ei cumpără lucruri gata pregătite din magazine. Însă în aceste magazine nu se vând prieteni, din acest motiv oamenii nu-i mai au.

16. Și unde sunt oamenii? În pustiu mă simt atât de singuratic… – a spus Micul Prinț. Și printre oameni te poți simți singuratic.
17. Nimic nu dispare până când nu ne învață ce trebuia să învățăm.
18. Dacă mergi într-o linie dreaptă nu poți ajunge prea departe…
19. Când cineva roșește înseamnă “da”?
20. Bineînțeles că te iubesc. Este vina mea că nu ai știut asta până acum.
21. Câteodată nu e nimic rău în a amâna ceva ce ai de făcut pentru o altă zi.
22. O grămadă de pietre încetează să mai fie o grămadă de pietre imediat ce cineva o contemplă imaginându-și o catedrală…

23. Atunci când îi spui unui matur: „Am văzut o casă frumoasă din cărămidă roșie, cu flori la ferestre și cu porumbei pe acoperiș”, – ei nu-și pot imagina cât e de frumoasă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci.” Și atunci ei exclamează: „Ce frumusețe!”
24. Adulții iubesc tare mult cifrele. Atunci când le spui că ai un nou prieten, ei nu întreabă niciodată despre ce e cu adevărat important. Ei nu vor spune niciodată: „Cum este glasul lui? Ce jocuri îi place să joace? Îi plac oare fluturii?” Ei întreabă: „ Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme are? Cât câștigă tatăl lui?” Și după asta își închipuie că au cunoscut un om.
25. Ceea ce face deșertul frumos este că ascunde undeva o fântână…

Vulpea din Micul Prinț

Vulpea din Micul Prinț e unul dintre cele mai interesante personaje ale cărții, atât de înțeleaptă, atât de profundă în toate mesajele pe care le transmite prin fiecare propoziție rostită. E într-adevăr un personaj fascinant în modul în care filosofează atât de simplu dar înțelept despre singurătate, atașament, iubire, cum devenim speciali unii pentru ceilalți.

Vulpea e de obicei portretizată în literatură ca un personaj viclean, care încearcă să înșele pe toată lumea, demnă de a fi disprețuită. Aici, în Micul Prinț, e un personaj depozitar al înțelepciunii umane, atât de autentică în ceea ce spune și lipsită de ascunzișuri, încât citatele vulpii din Micul Prinț sunt adevăruri la care mulți dintre noi ajungem după mulți ani de viață adultă.

Sperăm să  găsiți mai jos citatele Vulpii din Micul Prinț în căutarea cărora vă aflați.

  • Mai bine vino întotdeauna la aceeași oră, – l-a rugat Vulpoiul. Iată, de exemplu, dacă vei veni la ora 16.00, eu de la 15.00 deja voi fi fericit. Și cu cât va fi mai aproape momentul, cu atât mai fericit voi fi. Iar dacă vei veni de fiecare dată la ore diferite, eu nu voi ști când să-mi pregătesc inima… Trebuie să respectăm ritualurile.
  • Pentru că ai irosit așa de mult timp cu mine, m-ai făcut să mă simt foarte importantă.
  • Bineînțeles că te voi răni. Bineînțeles că mă vei răni. Bineînțeles că ne vom răni reciproc. Dar asta e însăși condiția existenței. Pentru a deveni primăvară trebuie să accepți riscul de a trece prin iarnă. Pentru prezență trebuie să accepți riscul absenței.
  • Și când vei fi găsit alinare (timpul alină toate tristețile), te vei bucura că m-ai cunoscut. Vei fi pentru totdeauna prietenul meu.
  • Ești frumos, dar gol, nimeni nu ar putea muri pentru tine.
  • Trebuie să te înarmezi cu răbdare. Pentru început, așază-te mai departe, pe iarbă. Iată așa. Eu te voi privi așa dintr-o parte, iar tu nu spune nimic. Însă în fiecare zi așază-te tot mai aproape de mine… – a răspunsul Vulpoiul.
  • Oamenii au uitat adevărul – spuse vulpea, dar tu nu trebuie să îl uiți. Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai îmblânzit. Ești responsabil pentru trandafirul tău.

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery e cu adevărat una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată. Atât de simplă, atât de scurtă, dar care rămâne în sufletul nostru pentru totdeauna, deși nu ne-a luat mai mult de o oră să o parcurgem. Dacă nu v-ați făcut timp până acum să o citiți, vă încurajăm din tot sufletul să o faceți, mai ales după ce ați citit aceste citate din Micul Prinț și v-ați făcut cât de cât o idee despre ce este vorba.

Cartea poetului și aviatorului Antoine de Saint-Exupery este iubită în întreaga lume. Dacă nu ați apucat să citiți până acum cărțulia lui Antoine de Saint-Exupery, vă încurajăm să o faceți pentru că este o carte extraordinar de scurtă, care oferă atât de mult în atât de puține pagini.

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery

Antoine de Saint-Exupery s-a născut la Lyon în anul 1900. După ce își face stagiul militar la aviație, se angajează ca pilot civil, asigurând inițial legăturile poștale între Franța și Africa, iar apoi inaugurează chiar linia de transporturi aeriene între Franța și Argentina.

Începând cu anul 1928, când debutează cu volumul „Curierul de Sud” și până în anul 1944, când va dispărea cu prilejul unei misiuni de război împotriva aviației naziste, Antoine de Saint-Exupery a scris numeroase cărți: „Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”, „Pilot de război”, „Citadela”, precum și celebra sa creație alegorică pentru copii „Micul Prinț”, operă care pune în lumină posibilitățile nelimitate ale omului de a atinge, prin sacrificii eroice, un ideal mobil, trezind sentimente de o puritate, pe care o cunoaște doar nealterata lume a copilăriei noastre.

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie. Ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.

Cartea se adresează atât copiilor cât și
adulților cu inima de copil.

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului. Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru a caracteriza personajul Micul Prinț trebuie semnalat faptul că acestă se află într-o călătorie inițiatică care are ca scop descoperirea de sine. În călătoria sa palpitantă, personajul întâlnește tot felul de planete și personaje care i se par „în mod clar bizare” dar care reprezintă diferite caractere și îl ajuta în drumul sau spre cunoaștere și înțelegerea universului.

Ajuns pe Pământ, Micul Prinț își caută prieteni dar nu găsește nici unul. Întâlnește, în schimb, un șarpe, o floare și mai apoi o vulpe. Întâlnirea cu șarpele este plină de învățăminte, personajul nostru aflând ca oamenii pot fi singuri chiar și în mulțime. Din discuțiile cu vulpea, înțelege că are o responsabilitate față de floarea mândră și capricioasă pe care a lăsat-o acasă și din cauza căreia a început să se îndoiască de propria sa valoare. Își dă astfel seama că floarea lăsată pe planeta sa este unica, realizează că ea are nevoie de el, la fel de mult cum el are nevoie de ea, ca iubirea conferă sens existenței și ca, pentru a fi fericit, „ajunge sa te gândești ca undeva, printre milioanele de stele, există persoana iubită.

Personajele întâlnite și probele la care este supus în această călătorie îl ajuta pe Micul Prinț să recupereze ceea ce îi lipsea la început: înțelegerea propriei persoane și a celor din jur. Între povestitor și prinț se leagă o frumoasă prietenie care nu  va putea fi rupta nici de faptul ca copilul trebuie să se întoarcă acasă. Aviatorul este singurul adult capabil să comunice cu copilul.

Pe tot parcursul operei, imaginea Micului Prinț este zugrăvită prin opoziția cu „oamenii mari”. Astfel copilul are acces la esența lucrurilor spre deosebire de adulți care judeca după aparențe. Aceștia nu pot înțelege că „esențialul este invizibil pentru ochi“. Prăpastia existentă între lumea copilului și cea a adultului face imposibilă comunicarea între cei doi, de aceea adultul nu poate înțelege desenele făcute de copil.

Descoperim în acest personaj un alter ego al autorului, singurul dintre adulți care îl poate înțelege. Poate de aceea prințul și pilotul pot fi caracterizați împreună. Când pilotul îl întâlnește pe Micul Prinț el simte că poate fi, încă o data, copil.

Micul prinț e ferm convins că:
„Ochii nu văd adânc. Trebuie să cauți cu inima.”

Micul Prinț încarnează neobosita căutare a copilăriei. Alegoriile sunt numeroase și evidente. Folosind cuvinte simple ce ne transpun în lumea basmului, autorul contopește în această capodoperă farmecul poeziei cu simbolul și magia verbală pentru a evoca cu umor și ironie, dulceața și prospețime, imagini și tablouri pitorești care ascund un umanism profund izvorât din valorile eterne ale omului: poezia, dragostea și prietenia.

Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, ilustratii Fekete Szabolcs

Micul Prinț este un personaj extraordinar, curios și avid de cunoaștere, naiv și pur ca un copil, care poate vedea esența lucrurilor. „Micul Prinț” rămâne în literatura franceză imaginea copilului universal, a naivității, purității și inocenței.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă pentru a lectura această poveste minunată despre un copil năzdrăvan, călător prin spații astrale, un simbol luminos al prieteniei și dragostei autentice.

Francis Scott Fitzgerald – 125 de ani de la naștere

Francis Scott Fitzgerald

24 septembrie 1896 – 21 decembrie 1940

scriitor american de ficțiune

Francis Scott Key Fitzgerald născut la 24 septembrie 1896 decedat la 21 decembrie 1940 a fost un romancier, eseist, nuvelă și scenarist american. El a fost cunoscut mai ales pentru romanele sale care descriu flamboyance și excesul epocii jazzului – termen pe care l-a popularizat. În timpul vieții sale, a publicat patru romane, patru colecții de nuvele cu 164 de nuvele.

Deși a obținut succese și averi populare temporare în anii 1920, Fitzgerald a primit aprecieri critice abia după moartea sa și este acum considerat pe scară largă ca unul dintre cei mai mari scriitori americani ai secolului XX.

Fitzgerald a făcut parte din așa-zisa „generație pierdută” a americanilor născuți în anii 1890 și maturizați în perioada Primului război mondial.

„Talentul sau era la fel de natural ca desenele imprimate de pulbere pe aripile unui fluture. Într-o vreme, nu-și dădea seama de acest lucru mai mult decât fluturele și n-a prins de veste când desenul a fost șters ori distrus. Mai târziu, a devenit conștient de aripile-i rănite și de alcătuirea lor; atunci a învățat sa gândească, dar n-a mai putut zbura, fiindcă pierduse pasiunea pentru zbor și nu-i mai rămăsese decât amintirea vremurilor când zbura fără efort.“
– Ernest Hemingway

Recomandăm spre lectură cărțile scriitorului american,
Francis Scott Fitzgerald:

Fitzgerald, Franci Scot. Marele Gatsby/ Francis Scott Fitzgerald. București: Litera, 2018 -237 p.
Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald

Scriitor talentat, a descris cu măiestrie și într-un stil artistic deosebit societatea vremurilor în care a trăit. Romanul „Marele Gatsby” scris în 1925 ne prezintă, aparent, povestea de dragoste dintre Jay Gatsby și Daisy, o tânără dintr-o familie înstărită. În fapt el zugrăvește întreaga societate americană a anilor 1925. Personajele ce apar rând pe rând în roman ne dezvăluie cum se vede dintr-un anumit loc, social, educațional și moral societatea americană. Personajele centrale J. Gatsby și Daisy s-au întâlnit în urmă cu cinci ani și s-au îndrăgostit. Continuarea acestei idile și împlinirea ei prin căsătorie este imposibilă datorită diferențelor sociale.

Tânărul Gatsby nu-i poate oferi încântătoarei și diafanei Daisy confortul din casa părinților săi. Dar el nu o uită pe frumoasa fiică a familiei Carraway. Își propune și reușește să ajungă atât de bogat încât nu numai că își poate permite căsătoria dorită, ci chiar să se facă dorit, să impresioneze prin lux și opulență. Însă frumoasa Daisy nu-l așteaptă, se mărită cu Tom Buchanan, fiul unei familii bogate, căsătorie din care a rezultat un copil, o fetiță. Naratorul romanului, Nick Carraway, văr de-al doilea cu Daisy îl întâlnește pe Gatsby și prin intermediul lui cei doi se reîntâlnesc. Începând cu evenimentele petrecute înainte de povestea propriu-zisă desfășurarea intrigii oscilează de la trecut la prezent.

Acum Jay Gatsby este Marele Gatsby. Un personaj bogat și excentric. Are o reședință somptuoasă, unde petrecerile se țin lanț și șampania curge din abundență. Gazda apare la apogeul petrecerii, își trece privirea peste cei prezenți așteptând parcă sunetul trompetei și al saxofonului, din ritmul jazz-ului pentru a-i confirma reușita. Contrar așteptărilor cititorului el apare în mod discret și voalat. O aștepta pe ea.

Marele Gatsby este un personaj enigmatic despre care se fac tot felul de presupuneri, zvonuri și bârfe cum că ar fi spion, a omorât un om, a studiat la Universitatea Oxford, etc. Fapte care totuși nu-i descumpănește pe petrecăreți.

Ce inspiră "Marele Gatsby"?

Luxul și opulența adoarme conștiința și impresionează. Pe Gatsby îl cunoaștem mai bine prin intermediul grupului ce se formează în jurul lui odată cu reîntâlnirea lui cu Daisy, de acum doamna Buchanan. Acest roman este expresia Visului American. Un vis despre libertate și realizare de sine, care cu timpul a devenit doar un vis despre succes.

Valori, sentimente, dorințe intense, orgolii și acțiune. Toate povestesc despre lumea anilor 1925, epoca Jazz-ului.

Fitzgerald, Francis Scott. Visuri de iarnă și alte povestiri / Francis Scott Fitzgerald. – Chișinău: Cartier, 2015. -228p.
Visuri de Iarna si alte povestiri

Visuri de iarnă datorează mult poveștii de dragoste avute cu Ginevra King, dar ceea ce dă valoare prozei lui Scott Fitzgerald nu sunt detaliile vieții reale, ci adevărul esențial, fundamental, evocat de reformularea acestei experiențe, valoare pe care o extrage din fiecare moment trecător al existenței.

Poveștile nu sunt doar sentimentale sau nostalgice, din cauză că autorul nu se mulțumește doar cu recrearea unui trecut static. El ține foarte mult ca trecutul să-i invadeze prezentul, în care să fie absorbit viitorul.