Pescărușul de Anton Cehov

125 ani de la publicare

Anton Cehov

17/29 ianuarie 1860 – 15 iulie 1904

(44 de ani)

Autor: Anton Cehov
Titlul: Pescărușul
Publicată inițial: 17 octombrie 1896


Gen: comedie
Titlu original: Чайка

Pescărușul e prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov. Piesa a fost scrisă în 1895 și a fost pentru prima dată pusă în scenă în 1896. Textul dramatizează conflictul romantic și artistic născut între 4 personaje: Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev și faimosul scriitor Trigorin.

Cehov, Anton Pavlovici. Pescăruşul / Anton Pavlovici Cehov. Bucureşti: Adevărul Holding, 2010. -263p.
Contemporanul (contemporanul) – Profil | Pinterest

La fel ca și celelalte piese ale lui Cehov, Pescărușul se bazează pe un ansamblu divers și evoluat de personaje. Spre deosebire de tendințele principalului curent teatral al secolului al IX-lea, actele senzaționale (precum tentativa de sinucidere a lui Treplev) nu sunt prezentate pe scenă. Personajele tind să vorbească pe ocolite mai degrabă decât să se adreseze direct, o practică dramatică cunoscută ca subtext. Cehov alege să se concentreze în schimb pe dialoguri care lasă loc multor interpretări, fără a impune în mod hotărâtor ceva.

Această abordare a lui Cehov se apropie mult de abordarea pe atunci inovatoare a lui Shakespeare în Hamlet.

De asemenea, găsim și foarte multe aluzii la detaliile complotului din Hamlet. De exemplu, Treplev încearcă să își recâștige mama de la Trigorin, pe care îl consideră un uzurpator; în mod asemănător, Hamlet încearcă să o recâștige pe regina Gertrude de la unchiul său, Claudius. În piesă, Cehov se confruntă cu mai multe abordări ale artei: arta privită ca îndeletnicire nobilă (Trigorin), arta ca mijloc de a cunoaște celebritatea (Arkadina, Nina) sau arta ca destin (Kostea).

Cehov într-o scrisoare însemnată octombrie 1895 nota:

„Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârșitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deși mă tem de convențiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, șase pentru bărbați, patru acte, peisaje (priveliștea unui lac), o mulțime de conversații despre literatură, puțină acțiune, multă iubire”

Noaptea premierei a fost un eșec total.

Data de 17 octombrie 1896, noaptea premierei piesei „Pescărușul” la teatrul Alexandrinsky din Petersburg, a reprezentat un dezastru total, spectacolul fiind huiduit de către public. Ostila audiență a intimidat-o pe Vera Komissarzhevskaya, pe care unii o considerau drept cea mai bună actriță din Rusia și care, potrivit lui Cehov, a provocat lacrimi oamenilor în timpul repetițiilor. Vera Komissarzhevskaya a fost atât de intimidată încât și-a pierdut vocea. Cehov a părăsit publicul și a stat ultimele două acte în spatele scenei.

A doua zi, Cehov, l-a anunțat pe Suvorin că nu va mai scrie deloc piese. Când susținătorii l-au asigurat că reprezentațiile ulterioare au avut un succes mai mare, Cehov a presupus că aceștia erau doar amabili. „Pescărușul” l-a impresionat atât de mult pe prietenul lui, Vladimir Nemirovici-Dancenko dramaturg și el, încât a afirmat că Cehov ar fi trebuit să câștige el însuși premiul Griboyedov acordat lui în acel an.

Producția de la Teatrul de Arte din Moscova

Constantin Stanislavski a regizat piesa pentru Teatrul de Arte din Moscova, în 1898, aceasta devenind un adevărat triumf. Producția lui Stanislavski a devenit ‘unul dintre cele mai mari evenimente din istoria teatrului rusesc și una dintre cele mai marcante evoluții în istoria dramaturgiei mondiale’. Stanislavski a pregătit indicații regizorale detaliate. Prin abordarea lor se dorea facilitarea expresiilor interioare pe care Stanislavski le-a perceput ca fiind mascate în subtextul piesei.

Stanislavski l-a jucat pe Trigorin, în timp ce Vsevolod Meyerhold, viitorul regizor și practician pe care Stanislavski pe patul de moarte l-a declarat ‘singurul moștenitor întru teatru’ l-a jucat pe Treplev. Olga Knipper (viitoarea soție a lui Cehov) a jucat rolul Arkadinei.

Majoritatea spectatorilor mergeau printre coridoare cu expresii ciudate, părând că era ziua lor și într-adevar (Doamne Dumnezeule, nu glumesc!) era perfect posibil să mergi la o femeie complet necunoscută și să-i spui: ’Ce mai piesa! Nu-i așa?’

Nemirovici a descris aplauzele care au venit după o liniște prelungită precum o explozie bruscă. Producția s-a bucurat de o apreciere unanimă din partea presei. Colaborarea lui Cehov cu Stanislavski s-a dovedit a fi crucială în evoluția creativă a celor doi. Atenția lui Stanislavski asupra realismului psihologic și a subtilităților ascunse din piesă au reînviat interesul lui Cehov de a scrie pentru scenă. Refuzul lui Cehov de a explica pe marginea scenariului l-a silit pe Stanislavski să sape mai adânc în structura textului, în feluri inovatoare în teatru.

Teatrul de Arte din Moscova poartă pescărușul ca emblemă, celebrând producția istorică care i-a dat practic identitatea.

Citate din piesa – Pescărușul de Anton Cehov
  1. Din iubire sărut pământul pe care ai călcat.
  2. Principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi sufăr mai puţin. Şi când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viaţă.
  3. Frica de moarte este o frică de ordin animalic… Trebuie suprimată. În mod conştient, se tem de moarte doar cei care cred într-o viaţă veşnică, ei se tem pentru păcatele pe care le-au făcut.
  4. Nu costă tot în bogăţie. Şi săracul poate fi bogat.
  5. Trebuie să înfăţişezi viaţa altfel de cum este ea şi altfel de cum ar trebui să fie, trebuie s-o înfăţişezi aşa cum visezi să fie.
  6. Un scriitor mediu, mai ales când nu-i merge, se simte neîndemânatic, complexat, de prisos, are nervii încordaţi, iritaţi; dă ocol celor apropiaţi de literatură, de artă, nerecunoscut şi neobservat de nimeni, fiindu-i frică să-i privească în ochi direct şi cu îndrăzneală, ca un jucător pasionat, dar fără bani.
  7. Dacă ai nevoie vreodată de viaţa mea, vino şi ia-o.