Umberto Eco – critic literar, romancier și semiotician italian


Umberto Eco - Contexto Personal de Producción by a01023249 on Genially

Umberto Eco

5 ianuarie 1932 – 19 februarie 2016

scriitor italian, editor, filosof și semiotician

Umberto Eco (născut la 5 ianuarie 1932, Alessandria, Italia – decedat la 19 februarie 2016, Milano), critic literar, romancier și semiotician italian (student la semne și simboluri) cel mai cunoscut pentru romanul său Il nome della rosa (1980; Numele trandafirului).

Umberto Eco - Cartepedia.ro

După ce a primit un doctorat, la Universitatea din Torino (1954), Eco a lucrat ca editor cultural pentru Radio – Televiziunea italiană și a ținut prelegeri la Universitatea din Torino (1956–1964). Apoi a predat la Florența și Milano și, în cele din urmă, în 1971, a preluat un post de profesor la Universitatea din Bologna

Fișier:Umberto Eco signature.svg - Wikipedia

Studiile și cercetările sale inițiale se refereau la estetică, unde mesajele sunt fundamental ambigue și invită publicul să participe mai activ la procesul interpretativ și creativ.

Eco, Umberto. Numele trandafirului, Umberto Eco. Iaşi : Polirom, 2011. – 562 p.

Un mister de crimă stabilit într-o mănăstire italiană
din secolul al XIV-lea…

Numele trandafirului - Umberto Eco -PDF

Numele trandafirului este un roman al scriitorului Italian Umberto Eco. Este o povestire istorică, dar și o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327.

Elemente de semiotica, analiză biblică, studii medievale și teorie literară se adaugă ficțiunii. Publicat mai întâi în limba italiana în 1980, cu titlul Il nome della rosa (Numele trandafirului), traducerea în limba română a apărut 1984.

Cartea a primit Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981, iar ulterior a devenit
un best seller internațional.

Famous ENFPs: Writers, Creators, Actors, Politicians and others

Umberto Eco este un teoretician postmodern important, iar Numele trandafirului este un roman postmodern. Eco este un deschizător de drumuri al teoriei privind reacția cititorului și al ideii de text deschis. Adesea el se concentrează asupra rolului pe care îl joacă cititorul în a crea însemnătatea și experiența unei opere literare. El combină aceste elemente cu altele de semiotica, crearea și interpretarea simbolurilor.

Eco, Umberto. Baudolino / Umberto Eco. – Iași: Polirom, 2007. -590p.

Sunt unele cărți care curg atât de fluent și par atât de naturale încât rămâi cu senzația că au fost scrise dintr-o suflare. E o iluzie, dar o iluzie frumoasă, care te face să simți că lumea respectivă e naturală, că lucrurile se așează de la sine. Baudolino nu e genul de carte care-ți dă iluzia asta. Baudolino e fix opusul.

Baudolino: Eco, Umberto: 9780156029063: Amazon.com: Books

Pe scurt, acțiunea se petrece în secolul XII, când un copil cu foarte mult talent la limbi străine și la inventat minciuni frumoase, Baudolino, e luat sub aripa protectoare a lui Frederick Barbarossa, care îl transformă dintr-un fiu de țăran care nu avea un viitor foarte strălucit în față într-un om cult, erudit, care întâi învață de la oamenii din jurul împăratului, iar apoi merge la studii în Paris (unde tocmai a fost înființată o universitate). Baudolino își povestește viața lui Niketas, un istoric și guvernator al Imperiului Bizantin, după ce-l salvează de la moarte (probabil) în timpul cuceririi Constantinopolului de cruciați în 1204.

Deci tot ce știm despre Baudolino e povestit de Baudolino, care recunoaște singur că e mincinos și că inventează și înflorește adevărul.

Baudolino aproape că reușește să te facă să crezi că a mințit și înflorit realitatea toată viața… dar acum spune doar adevărul. Poți să te gândești că Baudolino face același lucru pe care l-a făcut mereu și în clipa asta, caz în care s-ar putea să stai să te întrebi dacă l-a cunoscut măcar pe împăratul Barbarossa, dacă a fost într-adevăr un fiu adoptiv pentru el, dacă și-a asumat aventurile altora, dacă, dacă, dacă. Am rămas cu o impresie prea buna despre carte. Acțiunea și personajele mi s-au părut doar un pretext pentru o grămadă de vrute și nevrute.

Această poveste, înșelătoare și în același timp onestă, ne pune din nou în fața vechii întrebări atunci când un povestitor pretinde că istorisește întâmplări adevărate, cât adevăr este de fapt, în istoria lui.

Eco a continuat să exploreze legăturile dintre fantezie și realitate într-un alt roman best-seller, Il pendolo di Foucault (1988; Pendulul lui Foucault).

Eco, Umberto. Pendulul lui Foucault / Umberto Eco. Iaşi: Polirom, 2013. -747 p.
Pendulul lui Foucault (Editia 2018) - Umberto Eco - elefant.md

Acțiunea seamănă pe alocuri cu un thriller psihologic, în alte părți are elemente de roman polițist, în altele e o dramă despre iubiri eșuate și momente ratate și peste tot are stilul greoi al literaturii post-moderniste care insistă asupra dificultății, referințelor aruncate în toate părțile, ironiei.

Tema centrală e ocultismul, care e prezentat într-un mod măreț, dar grotesc. La începutul romanului abia dacă-și face prezența prin cartea conspirativă a colonelului Ardenti, dar spre sfârșit începe să înglobeze totul.

E ca un joc în care pătrunzi și care te face să-ți pierzi contactul cu realitatea, să recombini mereu elemente din viața de zi cu zi în forme complicate. E un joc care devine boală molipsitoare, pe undeva, o nebunie în care participanții se rătăcesc din ce în ce mai tare.

Pendulul lui Foucault e scris la persoana 1, din perspectiva lui Casaubon, așa că până la urmă orice, inclusiv părerile exprimate de narator, sunt suspecte. Romanul, în totalitatea sa, e alunecos, dubios. La început complexitatea e bulversantă, ai senzația că trebuie să reții sau să înțelegi toate detaliile, dar până la final mi-am zis că ele nu sunt importante în sine, ci pentru ceea ce reprezintă: o mare de idei, date și conexiuni în care te poți îneca. Nu e important atât să înțelegi tot, cred eu, cât să asiști la tot. Cam cum asistă Casaubon și Belbo la diferite scene de violență stradală. Dacă te afunzi prea tare în ele, intervine tragedia.

On Literature | Ocean City Free Public Library | BiblioCommons

Pentru mine, Pendulul lui Foucault e și o rezolvare a unei probleme semiotice încă actuale. Și cine știe ce idei a mai țesut Umberto Eco prin text, pentru că am limitările mele din punctul de vedere al cunoașterii teoriilor literare, semiotice, filozofice actuale. Cred că ideile oculte nu trebuie luate foarte în serios, ci sunt acolo mai mult ca să-ți arate clar lumea în care trăiesc personajele. E drept, e greoaie, dar interesantă din multe puncte de vedere.

Umberto Eco a devenit cel mai citit și tradus romancier al secolului.

Un comentariu la „Umberto Eco – critic literar, romancier și semiotician italian

  1. Eco schiţeazã circuitul puterii care izvorãşte şi se sprijinã pe semnificaţie şi cunoaştere, evidenţiind şi rolul mulţimii aici. Iar biblioteca abaţiei este o alegorie menitã sã atragã atenţia asupra modului în care ştiinţa poate fi folositã pentru a ascunde, mai curând decât să lumineze şi pentru a construi un labirint.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.