Ionel Teodoreanu prozatorul – poet al copilăriei şi adolescenţei

Ionel Teodoreanu – 125 ani de la naștere
Ionel Teodoreanu, un incomparabil meşteşug artistic şi o caldă iubire  pentru lucrurile frumoase | Doza de bine

Ionel Teodoreanu

6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954

romancier și avocat român interbelic

La 6 ianuarie 1897, la Iași, s-a născut prozatorul roman Ionel Teodoreanu. Frate cu Al. O. Teodoreanu. Soțul prozatoarei Ștefana Velisar-Teodoreanu. Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, și al Sofiei (născută Muzicescu), profesoara la Conservatorul din Iași. În perioada 1905-1909 urmează școala primara la București (studiază doi ani limba germană) și Iași, iar între anii 1909-1916 urmează Liceul Internat, apoi Liceul Național din Iași.

În perioada 1916-1917 este mobilizat la o unitate militară din Botoșani (momentul e consemnat în „Bal mascat”). În 1919 o cunoaște pe Maria Ștefana Lupașcu, viitoarea sa soție, cu care va avea doi fii gemeni (Ștefan și Osvald-Cezar), născuți în 1921.

În 1919 susține examenele pentru trei ani de studii și obține diploma de licențiat al Facultății de Drept a Universității din Iași. Profesează avocatura la Iași. Debutează în revista „Însemnări literare”, cu schița „Bunicii”. În aceiași revistă publică seria de poeme în proză intitulate „Lucarii pentru Lily”. Colaborează la „Viața Românească”, „Rampa”, „Adevarul literar și artistic”, „Hiena”, „Gândirea”, „Universul literar”, „România literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața”, „Flacăra” etc.

Între anii 1930-1933 este Director al Teatrului National din Iași. Este singura funcție oficială pe care o va deține de-a lungul vieții. Debutează editorial cu volumul de povestiri „Ulița copilăriei” (1923), urmat de romanul „La Medeleni”.

Teodoreanu, Ionel. Uliţa copilăriei, Ionel Teodoreanu.  Chişinău: Prut Internaţional, 2004. -238 p.

Uliţa copilăriei este prima carte tipărită de Ionel Teodoreanu (1897-1954) şi cuprinde câteva texte: BuniciiUliţa copilăriei, Vacanţa cea mare şi Cel din urmă basm. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, în care se subliniază capacitatea de evocare şi retrăire a vârstei infantile. În casa bunicilor cuprinde o suită de note lirico-epice fermecătoare, inspirate din propria copilărie, şi un ciclu de nuvele şi povestiri. Ionel Teodoreanu este, în aceste cărţi de amintiri, un poet al stărilor nelămurite ale adolescenţei, urmărind neîntrerupt vibraţiile nuanţate ale sufletului copilăresc.

Descrierile de o căldură şi de o sensibilitate aparte a anturajului şi a personajelor te îndeamnă să te cufunzi în lectura cât mai rapidă a acestor pagini.

Teodoreanu, Ionel. La Medeleni, Ionel Teodoreanu. Bucureşti: Litera Internaţional, 2009. -396 p.

Cea mai cunoscută creaţie a lui Ionel Teodoreanu este La Medeleni, romanul copilăriei lui Olguţa, Dănuţ şi Monica, trei copii care îşi petrec vacanţele în spaţiul privilegiat al moşiei părinteşti. Fiecare dintre cei trei eroi are temperamentul şi caracterul lui distinct. Olguţa, cu toate îndrăznelile şi cinismul ei ostentativ are un suflet ales. Ea trăieşte un sentiment aparte de tandreţe pentru vizitiul Gheorghe şi o neobişnuită nevoie de ocrotire maternă faţă de Monica, fetiţa orfană aflată în custodia familiei sale. Faţă de Dănuţ, fratele reflexiv, interiorizat şi timid, voluntar şi tenace, ea manifestă un ciudat sentiment de duioşie şi de protecţie. Decizia familiei de a-l trimite la Bucureşti pentru continuarea studiilor provoacă o adevărată furtună în viaţa copiilor.

De altfel, în primul volum Hotarul nestatornic este evocată evoluţia sufletească a celor trei eroi copii în spaţiul ocrotit şi patriarhal al moşiei de la Medeleni. Romanul se dovedeşte o monografie sentimentală a unui ţinut sufletesc, Medelenii simbolizând o binefacere sufletească, o fântână de întinerire pentru inimile iubitoare de frumos.

Acțiunea se petrece în mare parte la moşia familiei Deleanu, la Medeleni. Scriitorul Ionel Teodoreanu descrie viaţa unor copii: Dănuţ, Olguţa şi Monica. După cum susţine şi autorul, Olguţa este unul dintre cele mai reuşite personaje ale operelor literare. După părerea tatălui ei, ea este un drac îngeresc, un amestec de puritate şi inclinaţii spre mici răutăţi. Se agită mereu, nu acceptă să fie contrazisă şi încearcă să subordoneze tot ce o înconjoară.

Dănuţ este o persoană calmă, dar de cele mai multe ori îşi pierde răbdarea şi devine nervos din cauza surorii sale, Olguţa. El visează că le salvează pe cele 2 fete dar de cele mai multe ori este potolit de sora lui. Monica asigură echilibrul dintre cei 2 fraţi care sunt într-un continuu „război”. Este blândă, generoasă, bună la suflet. Sare mereu în ajutorul celui necăjit. Monica este îndrăgostită de Dănuţ pe tot parcursul romanului, dar Dănuţ nu îşi dă seama decât la sfârşit că şi el este îndrăgostit de Monica. Ei se căsătoresc în final şi trăiesc fericiţi.

Olguţa, însă, se îndrăgosteşte de Vania, un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Plănuieşte să se căsătorească cu el şi să plece în America, dar descoperă că are cancer. În final, ea se sinucide. După moartea Olguţei, familia Deleanu vinde moşia La Medeleni deoarece le aminteşte prea mult de Olguţa, pe care au iubit-o aşa de mult.

Ionel Teodoreanu | Quotes