Virginia Woolf – una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea


Virginia Woolf 1902 - Openclipart

Virginia Woolf

25 ianuarie 1882 –  28 martie 1941

scriitoare, eseistă, feministă, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea

File:Virginia Woolf signature.svg - Wikimedia Commons

Virginia Woolf, născută sub numele Adeline Virginia Stephen, este considerată una dintre cele mai importante scriitoare ale secolului al XX-lea. S-a născut pe data de 25 ianuarie 1882, în Londra, şi a avut şapte fraţi. Tatăl ei, Sir Leslie Stephen (1832-1904), era un renumit istoric, autor, critic şi căţărător pe munţi. Mama scriitoarei, Julia Stephen (1846-1895), a servit drept model pentru celebri pictori pre-rafaeliți (cea mai influentă grupare de artiști a epocii).

Cu asemenea părinţi, nu-i de mirare că copiii au beneficiat de cea mai aleasă educaţie umanistă şi de toate conexiunile acestora, fiind crescute într-un mediu plin de influențe ale societăţii literare victoriene (Virginia a urmat cursuri de germană, greacă și latină). Ambii părinți fuseseră căsătoriți înainte, tatăl având din prima căsătorie o fiică, iar mama – trei copii. Din această a doua căsătorie a părinților au rezultat alți patru copii, iar toți cei opt frați locuiau împreună.

Copilăria

Copilăria Virginiei Woolf s-a sfârşit brusc, în 1895, odată cu moartea mamei sale şi cu prima sa cădere nervoasă. În 1900, încurajată de tatăl său, a început să scrie, dar cinci ani mai târziu, după moartea acestuia, a făcut o nouă cădere psihică, necesitând, din nou, spitalizare. Virginia era instabilă mental şi suferindă de ceea ce acum a fost definit ca „dezordine bipolară“. După acest moment, Virginia Woolf şi fraţii săi s-au mutat într-o altă zonă a Londrei şi au început să adopte un stil de viaţă libertin. În jurnalul său, autoarea scria: „trebuie să fiu discretă, secretoasă şi cât se poate de ascunsă şi de anonimă, pentru a putea scrie”, iar scrisorile şi memoriile sale au dat informaţii preţioase despre viaţa sa.

Din 1905, Virginia Woolf a început să scrie timp de câțiva ani recenzii pentru suplimentul literar al publicației Times, iar un an mai târziu, avea să sufere o nouă pierdere grea. După o călătorie în Grecia, fratele său, Thoby, a murit. Înainte de a muri, Thoby inițiase așa-numitele „serate de joi de la Bloomsbury”, la care se reuneau prietenii care împărtășeau aceleași pasiuni artistice. Aici, Virginia i-a cunoscut pe membrii grupului Bloomsbury, printre care și pe scriitorul Leonard Woolf, care avea să-i fie alături întreaga viață.

Căsătoria

Virginia Stephen și Leonard Woolf s-au căsătorit pe 10 august 1912, după ce Leonard a încercat să o convingă pe scriitoare, de mai multe ori, să îl accepte. După aceea au plecat în luna de miere în Franța, Spania și Italia. La ceva timp după aceea, medicii au sfătuit-o pe Virginia Woolf să renunțe la ideea de a avea un copil, din cauza problemelor de natură psihică. În ciuda tuturor dificultăților, Leonard a fost întotdeauna aproape de scriitoarea britanică, sprijinind-o și având grijă de ea până la moartea Virginiei din 1941.

Virginia a avut parte de unul dintre cei mai buni soţi care au existat pe suprafaţa pământului: Leonard Woolf (1880-1969), un om de un extrem de mare rafinament intelectual, care şi-a dedicat viaţa unui ideal, acela ca soţia sa să poată să scrie.

Un star al Bloomsbury-ului

Astfel, anii au trecut şi Virginia Stephen, acum Woolf, a devenit una din figurile centrale ale Grupului Bloomsbury, grup de intelectuali ultra-rafinaţi, care strângea tot ce avea mai bun în acel moment avangarda gândirii literare şi artistice britanice. În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra, considerată una din cele mai mari romanciere a secolului al XX-lea și unul dintre cei mai însemnați moderniști.

Virginia Woolf a continuat să publice romane și eseuri cu un caracter intelectual, bucurându-se de succes atât din partea criticilor cât și a publicului.
În jurnalul său, autoarea scria:

Luna aceasta s-au vândut mai multe exemplare din Doamna Dalloway decât din Jacob într-un an întreg. Este posibil să vindem chiar două mii de exemplare. Eseurile se vând bine săptămâna aceasta. Iar eu sunt discutată pe larg și cu gravitate de diferiți domni bătrâni”.

Operele ei cele mai renumite includ: Doamna Dalloway (1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de dimensiunea unei cărți O cameră separată (1929). Multe dintre operele ei au fost publicate pe bani proprii. Preocuparea ei și a soțului său pentru rolul estetic al cărților e lesne de recunoscut după hârtia fină pe care o foloseau la tipărit (hârtie adusă din Cehoslovacia, hârtie marmorată sau xilogravuri realizate de sora ei, Vanessa) precum și după copertele-concept ale unor volume.

În 1929, i-a apărut volumul de eseuri cu tematică feministă, „O cameră separată” (A Room of One’s Own).  „O femeie are nevoie de bani şi de o cameră numai a ei, dacă vrea să scrie ficţiune“, sunt cuvintele prin care Virginia Woolf a devenit celebră.

Authors | Cardenio Press

Virginia Woolf era invitată să țină discursuri la colegii și universități, devenind, în anii ’20, un intelectual respectat și o scriitoare apreciată. Stilul său era, de asemenea, remarcat în domeniul criticii literare și al eseisticii. Cu tot acest succes de care se bucura, Woolf continua, însă, să traverseze lungi perioade de depresie. Din păcate, recunoaşterea fenomenală, nu a împiedicat-o să se simtă „marginalizată“ şi să nu-şi găsească locul în lume. Un factor suplimentar de tensiune îl reprezenta pericolul în care se afla soțul său, Leonard, care, fiind evreu, risca în orice clipă să fie ridicat de naziști.

„Simt că de data asta am mers prea departe pentru a mă putea întoarce”, îi scria ea surorii sale Vanessa Bell. Sunt convinsă că voi înnebuni din nou. Este exact ca prima dată. Aud în permanență voci și știu că de data asta nu voi putea merge mai departe” 

Figură centrală a Grupului Bloomsbury, floarea moderniştilor englezi, Virginia Woolf nu a suportat succesul şi, la 59 de ani, a ales un sfârşit radical. Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis. Și-a îmbrăcat paltonul, i-a umplut buzunarele cu pietre și a intrat în râul din apropierea casei, unde s-a înnecat. Trupul a fost găsit abia pe 18 aprilie. Soțul i-a înmormântat rămășitele sub un copac în grădina casei lor. In scrisoarea de despărțire adresată soțului, ea spunea:

Nu cred că doi oameni ar fi putut să fie mai fericiți decât am fost noi doi. (I don’t think two people could have been happier than we have been.)

Lucruri despre Virginia Woolf pe care sigur nu le ştiai

1. Virginia Woolf nu a putut merge la şcoală de mică, deoarece nu era nici o școală deschisă pentru fete. Ea şi sora ei Vanessa au fost educate acasă şi deşi a dobândit o cultură vastă, a fost mereu conştientă de faptul că nu va putea studia la Oxford sau Cambridge, aşa cum au făcut-o fraţii săi.

2. A fost o cititoare pasionată şi îl admira în mod special pe scriitorul rus Feodor Dostoievski. “În afară de Shakespeare, nu există lectură mai plăcută”, spunea Woolf, dar nu era deloc generoasă cu laudele pentru alţi scriitori. A criticat mai ales opera scriitorului american Henry James, pe care o considera vulgară.

3. Virginia Woolf a dus creativitatea la alt nivel, folosind mai multe culori atunci când scria. Ea folosea cerneală diferită, optând pentru nuanțe precum verde, violet sau albastru. Violet era culoarea sa favorită, dar o folosea doar pentru a scrie scrisori.

4. A avut o relaţie neobişnuită cu Vita Sackville-West, o poetă şi scriitoare britanică, pe care a cunoscut-o în decembrie 1922. Iniţial au avut o colaborare profesională, dar la scurt timp au devenit prietene, iar în 1925, iubite, în ciuda faptului că amândouă erau căsătorite, iar între ele era o diferenţă de 10 ani. Aventura lor a durat câţiva ani, dar au rămas apropiate până la moartea lui Woolf, în 1941.

5. Orlando”, romanul său scris în 1927, despre un aristocrat ce îşi schimbă genul şi trăieşte 400 de ani, având relaţii atât cu bărbaţi, cât şi cu femei, a fost dedicat iubitei sale Sackville-West. Iar fiul, acesteia din urmă, a descris cartea ca fiind “cea mai lungă şi mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură”.

6. A încercat să se sinucidă prima dată la 22 de ani, aruncându-se de la geam. Fereastra nu era, însă, destul de înaltă şi nu a suferit răni grave. Apoi, într-o vară, a suferit un episod psihotic şi credea că păsările ciripesc în greacă, iar Regele Edward al VII-lea o înjura de după un tufiş.

7. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Woolf a devenit îngrijorată de gândul că naziştii vor invada Anglia şi că va fi în pericol, din cauza rădăcinilor evreieşti ale soţului său. În aceste condiţii, ea şi soţul său au făcut un pact ciudat: dacă germanii ajungeau în Londra, urmau să se sinucidă. Deşi îngrijorările sale nu s-au concretizat, stresul provocat de scris, dar şi război au declanşat o altă criză nervoasă ce a dus la depresie şi la sinuciderea ei, în cele din urmă. Leonard Woolf, soţul ei, a fost devastat de sinuciderea scriitoarei. În cei 29 de ani de căsnicie, a avut grijă de ea în timpul crizelor sale şi ale tentativelor de sinucidere, iar după moartea ei, a suferit nespus.

Cărți din creația Virginiei Woolf pe care le puteți găsi la bibliotecă:
Woolf, Virginia. Doamna Dalloway, Virginia Woolf. Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2009. -186 p.

Una dintre cele mai sensibile minți și imaginații care au reușit să inoveze, în mod fericit, romanul englez. (Jorge Luis Borges)

Romanul Doamna Dalloway (intitulat inițial Orele) a fost publicat în 1925. Eroina acestui roman mai apăruse și în romanul de debut al Virginiei Woolf „Călătorie în larg”. Acțiunea romanului prezintă, în prim-plan, o singură zi din viața Clarissei Dalloway, și a lui Septimus Warren Smith, propriu-zis doi necunoscuți.

Doamna Dalloway – Cărţi, feeling-uri şi sentimente

Destinele celor două personaje se întrepătrund de fapt în această unică zi londoneză. Clarissa este înfățișată în toiul pregătirilor pentru petrecerea pe care o va găzdui în aceeași seară. În planul secund, povestea se întoarce în timp, de la adolescența Clarissei, petrecută alături de prietenii ei, până la diferite momente-cheie din viața celorlalte personaje. Septimus (un dublu al doamnei Dalloway, după afirmațiile autoarei) se luptă cu depresia și cu șocul post-traumatic cauzate de participarea în Primul Război Mondial. La finalul zilei, Septimus alege să se sinucidă, așa cum însăși autoarea Virginia Woolf va proceda peste ani. Toate aceste episoade întrețesute sunt redate prin tehnica fluxului conștiinței, considerată caracteristică scrisului Virginiei Woolf.

Woolf, Virginia. Valurile, Virginia Woolf. Bucureşti: Humanitas Fiction, 2012. -260 p.

Romanul experimental Valurile este considerat una dintre capodoperele Virginiei Woolf.

Virginia Woolf - Valurile - elefant.md

Valurile, au o frumusețe rece, intimidantă, inabordabilă. Este o lectură lentă și minuțioasă, ca și cum frazele ar putea sta pe picioarele lor, scoase din contextul general al poveștii. Operele scriitoarei sunt foarte ciudate și foarte frumoase, dar ne transmit un sentiment straniu. Valurile nu are ceea ce se poate numi un subiect concret. Dacă ar fi să fac un rezumat, ar suna cam așa: șase prieteni merg la grădiniță, apoi la școală, drumurile li se despart, dar între ei s-au creat legături, așa că se mai întâlnesc din când în când, mai ales în jurul unui al șaptelea personaj admirat de toți, iar în cele din urmă, inevitabil, îmbătrânesc și mor. Banal, nu-i așa? Însă romanul acesta este orice altceva, dar nu și banal. Este ca un ocean mișcător de introspecții, gânduri, zbateri emoționale și intelectuale ce punctează arcul temporal al unei vieți de om, din copilărie până în preajma morții.

Romanul cuprinde o serie de considerații filozofice asupra percepției, a naturii sinelui și identității, ceea ce i-a determinat pe unii critici să-l numească un demers fenomenologic în proză.

Woolf, Virginia. Noapte și zi, Virginia Woolf. București: Litera, 2015. -527 p.
Noapte şi zi - Virginia Woolf - Azi Citesc

Romanul Noapte și zi pune voința la încercare doar în a doua jumătate, am putea spune că i-am descoperit gustul și farmecul acestei cărți, care mi se păruse până atunci greoaie și fără acțiune.

Acțiunea se petrece în Londra, începutul revoluției industriale, actorii sunt londonezi tipici din burghezia medie, superioară și inferioară, iar regulile de comportament și felul de-a fi englezesc țin un prim-plan rigid ca postura doamnelor din fotografiile vechi. De fapt este povestea unor amoruri încrucișate, neîmpărtășite, tăinuite și în cele din urmă rezolvate în cel mai fericit mod cu putință. Marele ei merit este că tratează fiecare personaj în parte, astfel încât te lasă pe tine, cititorul, să vezi cât de mult simte și cât de puțin comunică.

Woolf, Virginia. Spre Far; Orlando, Virginia Woolf. Bucureşti: Adevărul Holding, 2009. -413 p.
Recenzie: "Orlando" de Virginia Woolf

Un bărbat, ba nu o femeie, ba nu un bărbat, mă rog, un personaj pe nume Orlando, care e mai întâi bărbat și apoi femeie, străbate mai multe secole – de la epoca elisabetană până la începutul secolului XX – în căutarea sensului vieții și al creației. Aceste metamorfoze, în urma cărora Orlando devine altcineva rămânând totuși mereu același, sunt, în fond, pretexte pentru scriitoare de a atinge teme precum transsexualitatea (tema vorbita pe șoptite pe la colțuri de stradă și în spatele draperiilor) și căutarea propriei identități.

O carte despre cât de profundă poate fi legătura dintre scriitor și actul scrierii, evocând trăiri, senzații, stări și acțiuni care țin de intimitatea scriitorului – “Pentru că se pare – și cazul ei o dovedea din plin, – că noi nu scriem cu degetele, ci cu întreaga noastră ființă.” 

Woolf, Virginia. Trei guinee, Virginia Woolf. Chişinău: Cartier, 2014. -212p.

Trei guinee este un eseu de de dimensiunea unei cărți de Virginia Woolf, publicat în iunie 1938. Cartea urma să alterneze între capitole de ficțiune și capitole de non-ficțiune, demonstrând opiniile lui Woolf despre război și femei în ambele tipuri de scriere simultan. Când Woolf și-a dat seama că ideea unui „roman-eseu” nu funcționa, ea a separat cele două părți. Partea de non-ficțiune a devenit Trei Guinee, iar partea de ficțiune a devenit cel mai popular roman al ei The Years (Anii).

Substanța romanelor Virginiei Woolf este scurgerea timpului. Stilul ei, prin ritm, prin fluiditate, comunică cititorului într-un mod direct și imediat sentimentul curgerii clipelor. La ea, timpul este o alunecare de picături în care se reflectă, pentru fiecare din noi, fațetele diferite ale lumii.

Woolf, Virginia. Între acte, Virginia Woolf. Bucureşti: RAO International Publishing Company, 1995. -300 p.
Intre acte - Editura RAO

Ultimul roman scris de Virginia Woolf înainte de a-şi pune capăt zilelor. Între acte este o naraţiune simplă, cu profunde implicaţii filozofice. O trupă de actori amenajează o scenă pentru piesa lor de teatru. Protagoniştii trebuie să-şi schimbe întruna costumele pentru a sugera succesiunea epocilor. Dar, cum nu există decât prezentul, istoria este negată. Deci piesa nu există, scena e goală, actorii sunt spectatori, spectatorii pot fi actori, iar bătăile unui ceas seamănă cu o ghilotină implacabilă.

Prezentul este un trecut care se umflă şi înghite viitorul. Cu ce fel de prezent se mai hrăneşte mintea noastră?

Un roman modern, o analiză profundă, concretizarea maturităţii artistice a autoarei.

Virginia Woolf' Men's T-Shirt | Spreadshirt

Virginiei Woolf este o scriitoarea britanică recunoscută drept o inovatoare încă din timpul vieții. Nenumăratele aspecte ale personalității acestei scriitoare au o forță imaginativă incomparabilă: feminismul, fascinația ei pentru Londra, dorința ei necontenită de a experimenta (fiecare roman a fost scris cu intenția de a încerca ceva nou), nevoia de a se exprima liber și de a fi independentă (a înființat, împreună cu soțul ei Leonard Woolf, editura Hogarth Press, unde și-a publicat din romane), vulnerabilitatea și problemele recurente legate de sănătatea ei mintală (care a început să se șubrezească încă din copilărie când a trebuit să se confrunte cu moartea mamei sale).

Filmul „Orele“ / „The Hours“ (2002)
Flush | San Francisco Public Library | BiblioCommons

Toată povestea ei a fost relatată pe larg în filmul de mare succes „Orele“ / „The Hours“ (2002). Pentru rolul Virginiei Woolf din acest film, actriţa Nicole Kidman a trebuit să suporte ore întregi de machiaj zilnic: fizionomia i-a fost modificată pentru a semăna cu cea a celebrei scriitoare, care avea un nas mare. Efortul i-a fost însă răsplătit pe deplin: în anul următor, 2003, actriţa în vârstă de 35 de ani a fost distinsă cu mult-râvnitul Premiu Oscar, primul şi deocamdată singurul din carieră, pentru tulburătoarea interpretare a nefericitului destin al genialei scriitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.