Scrisori din far de Emma Carroll

Bătălia Cărților 2022
Categoria: copii (11-14 ani)

Emma Carroll

profesoară, scriitoare

26 martie 1970 (vârsta 52 de ani), Somerset, Regatul Unit

Emma Carroll este profesoară de engleză la liceu. Ea a lucrat, de asemenea, ca reporter de știri, culegătoare de avocado și persoana care face găuri în hârtie filofax. Ea a absolvit recent cu distincție Masterul în Scriere pentru tineri al Universității Bath Spa.

Emma Carroll, autoare de cărți pentru copii de orice vârstă – deși probabil le veți găsi într-o librărie sau bibliotecă în secțiunea 9-12 ani. Cel mai probabil mă vei găsi petrecând în Somerset Hills, bând ceai și scriind sub privirea atentă a câinilor mei de rasă Jack Russell.

„O scriitoare care știe să povestească minunat și să evoce din câteva
cuvinte o întreagă lume.“ – Bookseller

Carroll, Emma. Scrisori din far, Emma Carroll. București: Litera, 2019. – 272 p.

Scrisori din far – o carte despre prietenie și solidaritate umană în război

Scrisori din far de Emma Carroll, o carte care abordează, într-o manieră potrivită pentru copii, subiectul dureros al Holocaustului, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Februarie, 1941.

După mai multe luni de bombardamente în Londra, în urma unui raid aerian în care Sukie, sora ei mai mare, dispare fără urma, Olive Bradshaw și fratele ei sunt trimiși într-un sătuc de pe coasta Devonului, în casa misteriosului paznic al farului. Acolo, Olive găsește un bilet codificat care pare să o lege pe Sukie de Devon și de ceva deopotrivă misterios și extraordinar de periculos.

Deși scrisă pentru copii, cartea nu vorbește foarte mult despre război, deși povestea morții mamei lui Esther și a fratelui ei este dureroasă și zguduitoare. Dar scopul autoarei nu este să înspăimânte copiii, ci să le arate că, și în cea mai mare suferință, există un dram de speranță, iar valori precum solidaritatea, prietenia, bunătatea, respectul, curajul, demnitatea pot rezista chiar și în cel mai crunt război.

În plus, misterul scrisorii codificate găsite în buzunarul paltonului lui Sukie va face lucrurile și mai interesante, pe măsură ce Olive începe să pună cap la cap niște lucruri, care îi leagă între ei pe Queenie, pe paznicul farului și pe sora ei dispărută.

„Emma Carroll… știe cum să-ți cucerească cititorii.” – Telegraph

Recomandăm cartea pentru 9+, e o lectură emoționantă și în același timp educativă despre ororile celui de-al Doilea Război Mondial, dar și despre viața de zi cu zi a copiilor din acele vremuri care se străduiau să trăiască, să învețe și să-și gestioneze emoțiile într-o perioadă plină de pericole și restricții.

O poveste plină de aventuri, minunat scrisă, despre curaj, suferință, prietenie și compasiune în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si o lecție de viață dintre cele mai importante: respectul și bunătatea pot înfrânge prejudecățile și intoleranța.

„Emma Carroll scrie povești originale pentru copiii din toate timpurile.“ – The Times

„Un triumf“
Bookseller

„O aventură captivantă“
The Guardian

„Are potențialul unui clasic.“
The Sunday Times

Puteți face cunoștință și cu blogul scriitoarei: https://emmacarrollauthor.wordpress.com/

Selectată în cadrul Concursului de lectură Bătălia cărţilor 2022, secțiunea adolescenți, cartea vă aşteaptă pe raft, iar tu, dragă cititor, probabil, vei avea de învățat multe din această poveste.

Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Augustin Doinaș

Poezia lui Doinaș sacralizează dreptul de prioritate al rigorii față de afecte, al ordinei interne față de imagine și al sensului față de semn. – Laurențiu Ulici

Ștefan Augustin Doinaș

26 aprilie 1922 – 25 mai 2002

poet, eseist, traducător

Stefan Augustin Doinaș (pseudonimul lui Stefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922 în comuna Caporal Alexa din județul Arad, într-o casă de oameni înstăriți. Împrejurarea, norocoasă în perioada dinainte de război, se va dovedi nefasta după instaurarea comunismului.

Viitorul poet urmează școală primară în satul natal, iar apoi Liceul „Moise Nicoara” la Arad. Profesorul de română care îl cucerește pe tânărul venit de la țară este Alecu Constantinescu. Încă din liceu, Ștefan Augustin Doinaș citește poezie ( Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc, dar și Tudor Arghezi, Ion Barbu) și critică de poezie.

În toamna lui 1941, absolventul de liceu pleacă la Sibiu – unde se refugiase Universitatea clujeana, după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicție maghiară – și se înscrie la Medicina, dar încă din primul an frecventează și cursurile de la Litere și Filosofie. În 1944 se și transfera la această facultate, unde îi are ca profesori pe Lucian Blaga la istoria culturii, pe Liviu Rusu la estetica, pe D.D. Roșca la istoria filosofiei și la filosofia generală. Activează în cadrul Cercului literar, alături de I. Negoitescu, Radu Stâncă, Ion D. Sârbu, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotrus, Radu Enescu s.a.

În 1948 absolvă facultatea și se întoarce ca profesor în satul său natal; preda apoi româna la Halmagiu, în continuare la Gurahont, în total șapte ani de profesorat. În această perioadă scrie o piesă de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat sonetele mâniei). În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenții de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar „Manifestul” acestuia, care a apărut în ziarul Viața în 1942.

Debutul și opera

A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele grațiilor pentru convingerile sale.

Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea mareelor, în care trecea de la balada la o poezie cerebrală. A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special Radu Stanca) estetica baladei în poezie. Alte volume, Omul cu compasul (1966), Seminția lui Laocoon (1967), Papyrus (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul Alfabet poetic. Mai publica Hesperia (1979) și Foamea de UNU (1987), înainte de anul de răscruce 1989.

Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: Lampa lui Aladin (1970), Poezie și moda poetică (1972), Orfeu și tentația realului (1974), Lectura poeziei (1980).

Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată
în limba română este Mistrețul cu colți de argint.

A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei Secolul XX, apoi președintele fundației cu același nume. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992. A decedat pe data de 25 mai 2002.

Mistrețul cu colți de argint

Mistrețul cu colți de argint este un poem-baladă al scriitorului român Ștefan Augustin Doinaș. Poemul este considerat opera de debut semnificativ, dar și una din operele de referință ale autorului. Scrisă în 1945 şi refăcută în 1950, poezia face parte dintr-un ciclu de nouăsprezece balade publicate în volumul Omul cu compasul, în anul 1966. În legătură cu activitatea Cercului literar de la Sibiu, Radu Stanca, Ioanichie Olteanu şi Ştefan Augustin Doinaş, şi-au propus să scrie balade, specie literară mai veche, în care Goethe vedea ,,suprema formă a poeziei lirice’’.

Semnificația mistrețului

Mistrețul este un animal de pădure şi este clasificat în categoria vânatului mare, alături de cerbul carpatin, urs, căprior, capra neagră, lup, râs etc., fiind răspândit în aproape toată Europa, cu excepţia Angliei şi a Ţărilor Nordice. În ţara noastră efectivele lui au ajuns la aproape 50.000 exemplare, în prezent găsindu-se răspândit în aproape toate judeţele ţării, începând din deltă şi până în golul alpin. Preferă pădurile de foioase care asigură ghinda şi jirul, hrana lui de bază, precum şi o varietate mare de plante agricole, rădăcini, fructe şi seminţe forestiere, precum şi animale mici: rozătoare, insecte, larve etc. Mistreţul este un animal care poate parcurge la nevoie distanţe mari, chiar 20-40 km într-o noapte, fiind atraşi de foarte multe ori de pădurile cu ghindă şi jir, unde se vor stabili ulterior, fără a se întoarce la locurile de unde au plecat.

Despre operă

Poezia „Mistrețul cu colți de argint”, elaborată într-o prima variantă în 1945 și inițiind o serie de nouăsprezece balade în volumul „Omul cu compasul” (1966), este o parabola modernă cu aspect baladesc, în sensul dat de programul Cercului literar de la Sibiu și de eseul lui Radu Stanca „Resurecția baladei” (1945). Epica baladei dezvoltă motivul vânătorii inițiatice, combinat cu cel al căutării idealului, ilustrat în mari opere din literatura română și universală, de pilda „Noaptea de decemvrie”, de Alexandru Macedonski.

Un prinț din Levant caută un misterios mistreț cu colți de argint, vânarea acestuia devenind obsesia propriei vieți. Proba are caracter inițiatic, reiterând, în plan real, practici arhaice, precum tinerii de altădată intrau în peștera ursului cu mâinile goale. Prințul din Levant este un rebel, care nu acceptă viziunea banală asupra vieții și sfaturile oamenilor obișnuiți, pentru care vânătoarea are numai scop pragmatic, fără implicarea unor mari idealuri, devastatoare în cele din urmă pentru ființa umană:

„- Stăpâne…/ mistrețul acela nu vine pe-aici./ Mai bine sa-abatem vânatul cu coarne, / ori vulpile roșii, ori iepurii mici”.

Fantasma ce-l cheamă, îl provoacă și în cele din urmă îl răpune se află dincolo de puterile sale, în sfera cea mai tulburătoare a idealului greu de atins, în ciuda eforturilor supraomenești de a înfrânge animalul vrăjit, „cu colți de argint”, care poartă atributele certe ale fantasticului.

Mistrețul cu colți de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos..

Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici…

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!..

Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: -Taci..
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!..

Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: -Taci..
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!..

Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci..
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?..

Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l..
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin..
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Săptămână Creativității și inovației: Sunt creativ!

Astăzi, 20 aprilie 2022, în cadrul Săptămânii Creativității și Inovației, cu genericul: Sunt Creativ! am fost vizitați de elevii clasei I-a „B” de la liceul Ion Creangă, împreună cu profesoara Emilia Lîsnic și bibliotecarele Alexandra Glavan, Ludmila Guzgan.

Cu cât încercăm să privim mai adânc în viitor, cu atât înţelegem mai repede că viitoarele provocări vor trebui depăşite doar prin creativitate şi inovaţie. Din fericire creativitatea nu e ceva cu care te naşti; ea putând fi îmbogăţită de către fiecare individ în parte şi de societate.

Un rol aparte în îmbunătățirea acestei abilităţi îl are biblioteca. Biblioteca a adus dintotdeauna ceva nou în viaţa micilor elevi. Biblioteca, împreună cu școala arată elevului cum să combine creativ cunoştinţele şi cum să se inspire de peste tot.

Combinând cunoştinţele şi metodele mai multor discipline, implementând proiecte de toate tipurile, în care elevii să devină responsabili de propria dezvoltare, dar şi încurajând munca în echipă, atât a elevilor cât şi a profesorilor din şcoli, se poate crea un mediu favorabil pentru dezvoltarea creativităţii şi inovaţiei la clasă.

Rolul profesorului și bibliotecarului este hotărâtor în dezvoltarea creativităţii. Ambii au un rol determinant în viaţa elevilor, le sugerează ce profesii să aleagă, îi face să viseze, îi inspiră în alegerea literaturii…

Un profesor și un bibliotecar cu experienţă este un creator de oameni inovatori, practici, buni observatori. Mulţi profesori consideră creativitatea ca fiind esenţială în mai toate materiile, nu doar în cele care sunt intrinsec creative cum ar fi teatrul, muzica sau desenul. Pe de altă parte, rolul creativităţii în curriculum-ul şcolar variază de la ţară la ţară şi de la şcoală la şcoală. Dar esenţială rămâne nevoia oricărui om de a se exprima într-un climat fără restricţii în ceea ce priveşte  activităţile creative, de a se desfăşura neîngrădit de piedici şi de bariere artificiale.

Dacă noi suntem creativi şi ne place să ne jucăm în profesia noastră, atunci cu siguranţă şi unii din elevii noştri ne vor urma exemplul şi îşi vor alege o profesie în care îşi vor dovedi valenţele la maxim. Ceea ce nu avem voie să uităm este că ne-am ales o profesie cu valenţe extraordinare în viaţa comunităţii şi că avem o mare răspundere în a insufla celor din jur pasiune pentru ceea ce fac, căci numai cei pasionaţi pot să înveţe să devină din ce în ce mai creativi şi inovatori în munca lor.

Împreună cu copii am făcut o evaluare a tuturor cunoștințelor: Ce este creativiatea? Ce este inovația? Copiii au făcut cunoștință cu expoziția de carte B.M B.P Hasdeu, 145 de ani – clipa aniversară, și cu Colecția bibliotecii. Împreună cu ei am lecturat povești, am recitat poezii și ghicitori, etc.

Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară. Am constatat că  aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre povești, povestiri, legende, ghicitori, etc. Ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează.

La finele activității, scriitoarea Zinaida Ambroci, le-a prezentat cartea Trăistuța cu poeme. Scriitoarea le-a lecturat poezii din carte și chiar s-a implicat cu copiii în câteva jocuri distractive. Copiii au fost foarte bucuroși și ne-au zis că o să mai vină în vizită la biblioteca Alexandru Donici.