Andrei Strâmbeanu – artist al cuvântului

Andrei Strâmbeanu

25.08.1935 – 4.08.2021

poet, prozator, dramaturg

Andrei Strâmbeanu, prozator, dramaturg, poet și scenarist, deținător al medaliei „Mihai Eminescu” și Ordinului Republicii. Proza sa a fost tradusă în finlandeză, franceză, lituaniană, armeană, georgiană, estoniană, ebraică.

Andrei Strâmbeanu s-a născut la 25.08.1935, în satul Fântâna Albă, comuna Parcova, județul Bălți, Regatul României. Și-a început cariera în 1957 ca publicist la ziarul „Cultura Moldovei”, apoi la Editura „Lumina”, la editura „Cartea Moldovenească”, ziarul „Tinerimea Moldovei”. În 1975 a fost redactor al Comitetului de Stat pentru Cinematografie, apoi editor al Studioului de stat „Moldova – Film”, fiind angajat ca inspector superior la Comitetul de Stat pentru Edituri și Comerț cu Carte.

În 1988 a fost numit redactor la Departamentul de Teatru, Educație Artă și Culte din Ministerul Culturii al RSSM. A lucrat consilier al primului președinte al R. Moldova în domeniul culturii. În 1998 a fost ales în Parlamentul RM pe lista Partidului de Conciliere și Renaștere din Moldova.

Debutează editorial cu volumul de versuri „Fântâna Albă”. În anul 1967 semnează volumul de nuvele „Mireasa”, care apare și în limba rusă la Moscova. Semnează dramele „Minodora”, „Armăsarul cu dinți de aur”, „Consumatorul de onoruri”, montate la teatrele „Luceafărul” și „Mihai Eminescu” de la Chișinău și la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți. În anul 2003 publică volumul antologic „Contrapunct”. Obține Premii la Concursul National de Dramaturgie (1979, 1989, 2001, 2002). Este laureat al Premiului Unic la Concursul National de Dramaturgie, ediția 2004, pentru drama „Oltea, mama lui Stefan cel Mare și Sfânt” (2004). laureat al medaliei guvernamentale „Mihai Eminescu” (1997).

Numele prozatorului și dramaturgului Andrei Strâmbeanu va rămâne cunoscut publicului național și internațional prin lucrările sale traduse în limbile rusă, finlandeză, franceză, lituaniană, armeană, georgiană, estoniană și ebraică. Andrei STRÂMBEANU a contribuit semnificativ la literatura română și viața teatrală a Republicii Moldova. S-a stins din viață pe 4 august 2021.

Opere:
  • „Fântâna Albă” − Chișinău, 1963;
  • „Aruncă-mă în cer”, povestiri pentru copii − Chișinău, 1965;
  • „Mireasa” − Chișinău, 1967;
  • „Contrapunct”, volum selectiv − Chișinău, 2003;
  • „Oltea”, dramă în două acte − Chișinău, 2004;
  • „Vin, femei și tot ce vrei”, comedie − „Literatura și arta” 2006;
Strâmbeanu, Andrei. Vin, femei și tot ce vrei / Andrei Strâmbeanu.− Chișinău: Lumina, 2013.- 180p.

O carte în care sunt tipărite piese de teatru, comedie în două acte. Acțiunea are loc la Crama de stat „Valea Neagră” în timpul și după „perestroika garbaciovistă.

Dramaturgul Andrei Strâmbeanu are darul construcției situației dramatice, al replicii, mișcării evenimențiale și reflectării caracterelor. Autorul nu narează, ca majoritatea dramaturgilor basarabeni postbelici, ci anume construiește și valorifică măiestrit dialogul.

Tema obsedantă a dramaturgului Andrei Strâmbeanu este neantizarea ființei în contextul unor realități sociale și morale bolnave, răvășite de vicii, ambiții grotești, de monștri ai răului în postura lor de dictatori.În aceste piese este bine conturat cercul tragic al puterii, care distruge personalitatea omului, îl împinge în zona amoralului.

Strâmbeanu, Andrei. Contrapunct / Andrei Strâmbeanu.− București, Chișinău : Litera Internaţ., 2003.- 488p.

Antologie de poezie, proză, dramaturgie (2003)

De-a lungul vieții a publicat un număr impresionant de eseuri, recenzii, articole combatante în presa republicană, din România și din Rusia. Cele mai frumoase lucrări ale sale, printre care și piesele: Minodora, Consumatorul de onoruri, Clopotul care și-a înghițit limba, Armăsarul cu dinți de aur, poemul Lupii și alte poezii, povestiri și eseuri au fost adunate și publicate în acest volum. Cartea conține și un tabel cronologic al autorului, precum și referințe istorico-literare semnate de M. Cimpoi, Gr. Vieru, N. Dabija, V. Vasilache.

Contrapunct

Între tălpile mele și humă
S-așterne asfaltul,
Pingeaua de gumă.
S-așterne parchetul
Și marmor,
Și-vai! – urmele mele de-a brambura.

Tatăl țin minte,
Spre toamna belşugului,
Păşea desculţ pe brazdă,
Sprijinit strămoşeşte
Numai de coarnele plugului.

Strâmbeanu, Andrei. Floare –de Cais sau Mielul netăiat / Andrei Strâmbeanu.− Chișinău: Baștina-RADOG, 2011.- 16p.: il

Poem pascal dedicat copiilor de toate vârstele

Floare –de Cais sau Mielul netăiat

Trăiam o fericire de copil.
Pe catifeaua ierbii din april,
Un miel,
Cu ochii ca doi bunghi,
Sugea din țâța

maică-si-n genunchi.
Eu, însetat de joacă,
Îl așteptam

să mergem pe toloacă.

Acolo ne jucam
Cu miei scăpaţi din ţarcuri,
Dar numai el ştia
Să zburde ca pe arcuri.
Mieluţii toţi erau frumoşi,
De nedescris,
Dar nu ca dânsul – floare de cais!
Chiar Floare-de-Cais
I-am zis.

Andrei Strâmbeanu, a publicat de-a lungul a 45 de ani câteva poeme lucrate cu o migală profesionistă de invidiat, poeme care onorează în mod lirica română contemporană. Unele din ele sunt antologice. În ultimii ani munca poetului a cunoscut o adevărată explozie lirică, în urma căreia a ajuns la poemul râvnit…” (Grigore Vieru)

Biblioteca de pe lună de Francesc Miralles

Bătălia Cărților 2022 | Categoria: adolescenți (15-18 ani)

Francesc Miralles

27 august 1968, Barcelona, Spania

scriitor, jurnalist, muzician

Francesc Miralles a studiat literatura germană la Universitatea din Barcelona. Este un scriitor prolific de succes, jurnalist și muzician. Printre romanele sale pentru adolescenți se numără Un haiku per a l’Alícia (2002, Premio Gran Angular) și Interrail (2007, Premio Columna Jove).

A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători, și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004).

Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului.

Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și non-ficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 50 de țări. În 2007 i s-a acordat Premiul Columna Jove pentru romanul pentru tineret Interrail. Publicat în 2008, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici, scris împreună cu Care Santos, a cunoscut deja traduceri în peste 20 de țări.

În 2009 a primit, împreună cu Álex Rovira, Premiul Torrevieja pentru romanul Última respuesta. Cei doi au mai semnat câteva cărți vândute în sute de mii de exemplare și traduse în peste 15 limbi. Împreună cu Héctor García (Kirai), Miralles a publicat numeroase bestselleruri, între care Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (2017), Metoda ikigai: Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață (2019, volum tradus în peste 60 de limbi și care a ajuns bestseller în Statele Unite, Anglia, India, Olanda, Turcia etc.) și Ichigo-ichie: Arta japoneză de a te bucura de fiecare clipă (2020).

Dintre romanele sale, de mare succes la public s-au bucurat Iubire cu „i“ mic (2017), tradus în 27 de limbi, și continuarea sa din 2014, Wabi-Sabi (2018), precum și Biblioteca de pe Lună (2020). În 2021 a publicat romanul Un ceai la capătul lumii (2022), semnat împreună cu Ángeles Doñate. Francesc Miralles colaborează cu El País SemanalMenteSana și Radioul Național Spaniol și susține ateliere de dezvoltare personală în toată lumea.

Francesc Miralles scrie cărți deosebite, atipice, uimind cu aproape fiecare volum, reușind să ducă cititorul pe căi necunoscute, cu o scriitură simplă, curajoasă și sinceră. La fel face și aici, în Biblioteca de pe Lună, o carte chiar potrivită în aceste timpuri, pentru că îți restaurează cumva încrederea în iubire, în viitor și în umanitate. Noi, oamenii, vom reuși să supraviețuim în orice condiții, chiar și pe Lună.

Miralles, Francesc. Biblioteca de pe lună / Francesc Miralles. – București: Humanitas Fiction, 2020. – 258p.

Mă uit la cer noaptea și mă întreb
Când va exista o bază lunară
și cine se va ocupa de biblioteca ei.

Francesc Miralles ne invită în viitor, într-o fascinantă călătorie pe Lună, unde magnatul excentric Kumar întemeiază prima colonie umană, Exovillage, menită să devină un centru turistic pentru milionarii lumii. La Barcelona, Verne, filolog specialist în limba sanscrită, este îndrăgostit de ani de zile de Moira, care se află însă în Exovillage, responsabilă cu telecomunicațiile. Hotărât să încerce imposibilul pentru a câștiga inima Moirei, Verne se va înrola într-o aventură îndrăzneață, cu consecințe inimaginabile. Pentru că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, și nici pământenii din Exovillage nu sunt singuri…

Dacă exista o posibilitate cât de mică de a părăsi Pământul acela mizerabil ca s-o îmbrățișeze pe Moira, va face pe dracu-n patru ca să încerce. Cum ar putea Verne, un șoarece de bibliotecă ajuns, prin forța împrejurărilor, ”consultant existențial online”, să facă parte din echipa primei colonii a oamenilor în spațiu? Îndrăgostit fără speranță de Moira, ingineră care lucrează în Exovillage, colonia-stațiune de pe Lună își depune CV-ul și, culmea, este selectat să petreacă 18 luni la 384000 de kilometri de Pământ.

Verne, personajul principal al Bibliotecii de pe Lună, imaginat de scriitorul spaniol Francesc Miralles, ca fiind o reîncărcare a celebrului scriitor, permanent explorator în scris al spațiului și timpului. Nici Verne nu este departe de a fi o copie exactă, de vreme ce este un simplu filolog, specialist în limba sanscrită, într-un viitor destul de apropiat, când bogații planetei se pregătesc să colonizeze Luna sau măcar să o viziteze în scop turistic.

Totuși, romanul nu este unul de aventuri, ci este concentrat mai degrabă pe ideea de cunoaștere, pe cultură și pe dragoste. Într-un cuvânt, aș putea spune că ideea centrală a acestuia este ”speranța”, speranța în iubire, într-un viitor fericit și optimist, în culturalizare și revenirea la vechile obiceiuri ale lecturii, în omenire în ansamblu. Verne consideră că nu mai are niciun viitor pe Pământul care nu îi poate folosi mintea și resursele (în loc să găsească o slujbă potrivită, se angajează la un call-center, ghicitor online în tarot), iar faptul că Moira, iubirea vieții lui, a plecat să muncească pe Lună, îl îndeamnă să ia aceeași cale, spre Exovillage, stația turistică lunară: ”Mi-e rușine să-ți cer favoarea asta, asupra căreia nu voi insista, însă am două motive întemeiate ca s-o fac. Primul e că îmi urăsc viața de aici. Al doilea motiv are legătură cu primul, căci aspectul cel mai insuportabil al vieții mele pe Pământ este că tu nu ești aici. Dacă mi-am dat drumul, voi merge până la capăt. Voi înțelege perfect dacă nu-mi mai scrii după ce citești asta.”

Pe plan internațional, din mai tânăra generație de scriitori de expresie spaniolă și catalană, Francesc Miralles este unul dintre cei mai talentați, originali și de succes. Farmecul romanelor sale constă în îmbinarea fericită a unei erudiții impresionante și a unei filozofii accesibile (mai ales de sorginte japoneză) cu scene din viața oamenilor de pretutindeni, de care se apropie
constant cu sensibilă înțelegere și generozitate.

Volumul este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, filiala „A. Donici”. Disponibilitatea titlurilor poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii: Caută în catalog