Copilul geniu al literaturii române


Ca astăzi, pe 29 septembrie, 1888, la doar 19 ani a încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, unica fiică a scriitorului Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Iulia Haşdeu

14 noiembrie 1869 – 29 septembrie 1888

tânără intelectuală română

Tânăra scriitoare și poetă de limbă română, franceză, engleză și germană s-a manifestat și în muzică și pictură. Știa pianul și cânta operă. A fost prima femeie din România care a studiat la Universitatea Sorbona din Paris. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri, majoritatea fiind publicate după moartea sa.

La vârsta de doar 2 ani Iulia deja vorbea fluent franceza, vârstă la care mulți deprindeau încă mersul în picioare. La vârsta de 6 ani a publicat primul său studiu – „Viața și faptele lui Mihai Viteazu“. La 8 ani a absolvit școala primară, fiind o excepție în învățământul românesc, cumulând într-un singur an clasele I-IV. Trei ani mai târziu a absolvit gimnaziul, apoi și Conservatorul, după care se înscrie la Colegiul Sévigné din Paris, unde susține bacalaureatul. La 11 ani a scris deja o piesă de teatru, tragedie în trei acte numită „Dama de circ“, ca la doar 16 ani să fie admisă la Universitatea Sorbona din Paris, unde a studiat filosofia și limbile străine.

*Portretul Iuliei Hasdeu (intitulat „Iulia Hasdeu în bibliotecă) realizat în 1889 de pictorul francez Diogene Maillart (1840 – 1926), profesorul de pictura al Iuliei de la Paris. De notat ca Maillart însuși și-a pierdut o fiică în floarea vârstei, răpusă de tuberculoză.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a înscris-o pentru studiile universitare la Paris, Iulia devenind, la vârsta de 16 ani, prima femeie din Regat care a studiat la Sorbona. Doi ani mai târziu au apărut primele semne ale tuberculozei, dar tânăra i-a scris ilustrului ei tată că e decisă să-și susțină teza de doctorat. Din păcate, starea sa de sănătate s-a agravat în scurt timp și a fost nevoită să părăsească Franța, plecând în Italia și apoi în Elveția, în speranța că va primi tratamente care să îi amelioreze suferințele. Situația tinerei paciente s-a degradat rapid, iar în vara anului 1888 tatăl îngrijorat a adus-o la București, apoi la Agapia, unde Iulia a trăit în ultimele sale săptămâni de viață.

Strada St. Sulpice din Paris. Acolo au locuit Iulia Hasdeu și mama sa

Mănăstirea Agapia. Aici au locuit Iulia și tatăl ei în august, 1888

Se spune că odată poetul Alexandru Macedonski, venit în vizită acasă la Hașdeu, a rămas uimit de inteligenţa copilei. Poetul ar fi întrebat-o pe fetiţă dacă ştie o poezie, iar Iulia i-ar fi întors întrebarea: „Dar tu?”. Macedonski i-a recitat o poezie pe care fetiţa a ascultat-o cu atenţie şi i-a recitat-o imediat cuvânt cu cuvânt, spre uimirea acestuia.

Copila a murit pe 29 septembrie 1888, înainte de a împlini vârsta de 19 ani, boala măcinând-o de mai mulți ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit în memoria acesteia un castel la Câmpina, județul Prahova, care îi poartă numele. Dispariția prematură a provocat prăbușirea psihică a cărturarului care, din acel moment, a încercat zi de zi să comunice cu ea și, într-o zi, a simțit că Iulia i-a răspuns. Bătrânul tată povestește:

„Trecuseră șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie, iarna plecase, primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie și mai multe creioane. Cum? nu știu, nu știu, nu știu; dar fără ca s-o știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei. Deodată, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire“ Julie Hasdeu. (“Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă”.) Era scris și iscălit cu slova fiicei mele”.

Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina

Cărturarul a construit în memoria Iuliei un castel la Câmpina, unde astăzi pot fi admirate portretele membrilor familiei, obiecte personale, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de Bogdan Petriceicu Hasdeu. În camera dedicată Iuliei Hasdeu se află păpușa fetiței, bustul ei sculptat de Ioan Georgescu din marmură, jurnalul și un caiet de matematică, și în camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism se păstrează un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.

Spre sfârșitul vieții, marele Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a retras în acest castel, unde afirma că trăiește spiritul Iuliei și astfel putea ține legătura cu ea. Chiar și vecinii spuneau că în unele nopţi, Iulia Hașdeu putea fi auzită cântând la pian în castel, în aplauzele tatălui său.

În fiecare an, la data de 2 iulie, la Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina are loc „Sărbătoarea celor 2 Iulii”, o tradiție respectată din anul 1990, organizată în memoria fiicei savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a soției acestuia – Iulia Faliciu Hasdeu, cele două văpăi care au însuflețit existența ilustrului nostru om de cultură.

Sursa:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.