Poezii și poeme

Simota, Ionel. Poezii / Ionel Simota – Sf. Gheorghe 2021. – 170 p.

Poezia este semnul divin al nașterii, e arderea întrupării unor zboruri pe care le făurești trăind… Ionel Simota

Culegerea a lui Ionel Simota cuprinde 154 poezii pe diferite tematici: anotimpuri, natură, păsări, sărbătorii, etc.

Colind

Din munți, din coama lor de ger,
Albclopoțel voi făuri
Și voi pleca cul el prin cer
Săte colind, oriun-ai fi…

Însuflet am să-mbrac zăpezi,
În sfânta zi ce va veni
Și de va fi să nu mă vezi
Eu te colind, orinunde-ai fi…

Și n-am să cer nimic în dar,
Astăzi trăiesc pentru-a iubi,
Vă dau la toți un pic de har
Și te colind, oriunde ai fii…

Kavafis, Constantin. Așteptându-i pe barbari / Costantin Kavafis. – Chișinău, 2022. – 287 p.

„Pentru Kavafis a scrie e sinonim cu a face binele sau a-ţi îndeplini datoria supremă. Chiar o producţie restrânsă incipientă se clasează ca «o mare glorie», căci reuşita presupune să devii «cetăţean al oraşului ideilor». Prin elinism, prin umanism, prin simbioza realului cu artificialul, într-o artă clasică, el a obţinut şi obţine această cetăţenie din confruntarea cu timpul, «legiuitorul» pe care «nici un aventurier nu e în stare să-l înşele», într-o agora sustrasă patriilor şi chiar naţionalităţii limbii.” Aurel Rău

Spinei, Vasile. Vadul cu singuranțele arse / Vasile Spinei. – Chișinău, 2000. – 176 p.

Vadul cu siguranţele arse, versuri cuprinde o serie de poezii.

[prin zăpadă de plop]

… prin zăpadă de plop străbat orașul de pe o diagonală pe alta
abia observ după mine un câiine vagabond cu privire de rasă și maniere alese
însoțitorul e școlit se ține respectuos la distanța bunei cuviințe subliniindu-mi discret impotanța
în cazul că viața nu mă va face hingher voi scrie o istorie veridică a câiinilor vagabonzi…

Spinei, Vasile. Gardul de măceși / Vasile Spinei. – Chișinău, 2017. – 198 p.

Gardul de măceși este acel element care, în același timp, unește și departe lumea poetului și desparte lumea poetului și universul din care facem parte. Casa părintească reprezintă pentru Vasile Spinei centrul universului său.
Structura cărții cuprinde patru capitole:


Varga de salcie
Spre fântâna din câmpie
Pălăria din papură

Clipa efemeră

Varga de salcie include poeme care au ca acțiune spațiul satului: casa, curtea, grădina, livada,biserica , cimitirul, terenul sportiv și străzile din sat.

Spre fântâna din câmpie conține poemele care au ca spațiu de acțiune teritoriul din afara satului, câmpul cu diverse culturi, islazul, râul, lunca, balta, stufărișul, dealurile, cetatea și schitul.

Capitolul al treilea Pălăria din papură sugerează călătoria și cuprinde poeme inspirate de această temă. Aici sunt selecate poemele care au ca spațiu altă parte decât satul și îprejurimile satului : orașul, țările străine, călătoriile cu microbuzul, tramvaiul, automobilul, șalupa, trenul și avionul.

În capitolul Clipa efemeră, citim poeme senryu inspirate de comportamente umane în diferite situații.

Spinei prezintă în poemele sale frumusețea lumii naturale, acea natură în care există diferite lucruri vii împreună și care relaționează între ele în mod organic, precum și frumusețea degajată din alăturarea acestora. este acea natură care va sorbi dintr-o înghițitură toate lucrurile aflate în conflict și le face un întreg armonios.

În aceste poezii ve-ți găsi frumusețea armoniei creată prin calm și mișcare. cititorul.

 Istoria Basarabiei şi Republica Moldova

Grati, Aliona. Regele Mihai și Basarabia / Aliona Grati. – București : Eikon, 2021. – 313 p.

Fără modele bune societățile mor.
Ca să trăiești cât curat trebuie să-ți închipui îmtotdeauna ca alții sunt mai buni decât tine.

Regele Mihai I

Aliona Grati stie ca nu doar pamanturile pot sa fie confiscate, ci și trecutul. Dintre cei patru regi ai noștri, numai trei au domnit peste România Întreagă, formata în 1918, Ferdinand I, Mihai I si Carol al II-lea. Cel din urma rege al nostru, Mihai I, a avut, însă, un destin tragic, fiind suveran, în domnia sa care contează, doar peste frânturi ale pământului românesc. Prin cartea de față, autoarea ne demonstrează că, în fapt, chiar dacă a fost îndepărtat de la putere și de la domnie, regele Mihai a rămas al nostru, al tuturor românilor. Comuniștii, mai ales cei sovietici, au avut grijă sa șteargă imaginea regelui Mihai dintre „chipurile și icoanele” românilor, dar nu au putut-o șterge din sufletele oamenilor și mai ales din sufletul națiunii. Cartea aceasta ne readuce în amintire nu doar domnia dintre anii 1941 și 1944 a regelui Mihai în Basarabia, ci și prețuirea eternă pe care suveranul a păstrat-o pentru partea dintre Prut și Nistru a României. Autoarea, cu mintea cercetătorului și cu sentimentul românului, ne îndeamnă în această lucrare memorabilă să cunoaștem și să prețuim istoria noastră, care ne aparține tuturor și în cadrul căreia figura regelui Mihai rămâne de neșters. Ioan-Aurel Pop, academician, presedintele Academiei Române.

O țară fără un trecut este ca o țară fără suflet.
Regele Mihai I

Republica Moldova: 30 de ani în 30 de cuvinte. – Chișinău : Cartier, 2022. – 512 p.

Prin structura și conținutul său, volumul răspunde unui triplu imperativ. În primul rând, el sintetizează experiența celor 30 de ani de existență a Republicii Moldova prin prisma unor noțiuni și concepte care surprind și permit o lectură transversală a spiritului epocii demarate în 1991. În al doilea rând, și în strânsă legătură cu imperativul precedent, cartea propulsează terenul moldovenesc pe locul care i se cuvine în cadrul științelor sociale, scoțând în evidență valorile euristice intrinsece subiectului. Sperăm că am reușit să operăm un ritual de (re)instituire a terenului moldovenesc, scoțându-i în lumină identitatea și importanța prin prisma celor treizeci de cuvinte, care sunt tot atâtea variații ale legitimității sale ca teren fertil de cercetare. În fine, prin efortul nostru comun, îmbogățim instrumentarul teoretic, conceptual și metodologic necesar cercetării terenului moldovenesc.

Adresăm acest instrument de lucru și de cunoaștere, care constituie rezultatul unui exercițiu de reflecție și de analiză colectiv, publicului academic, dar și tuturor celor interesați de trecutul recent al unei țări încă în plină căutare de sine.” Dorina Roșca, Lidia Cotovanu

Ţîcu, Octavian. Nicolae Simatoc : (1920-1979) : Legenda unui fotbalist basarabean de la Ripensia la FC Barcelona / Octavian Ţicu, Boris Boguş. – Chişinău : Cartier, 2022. -344 p.

Nicolae Simatoc (1920-1979) Legenda unui fotbalist basarabean de la Ripensia la FC Barcelona

Colea Smatoc rămâne o legenda voit uitată a copilăriei grimăncăutene, căci puțini ar mai crede că Miklds Szegedi, campion al Ungariei cu Clubul Atletic Oradea, era tanarul pe care cândva un mare antrenor anonim, ce staționase cu mașina în drum spre Hotin, îl descoperise într-un joc de copii pe maidanul de lăngă pârău… În anii de la urma carierei, care i-au adus celebritatea cu FC Barcelona în rang de campion al Spaniei și cu toate celelalte mari titluri adiacente, îl găsim ca Nicolas Simatoc-Szegedi. Va încerca să-i pierdem definitiv urmele în Australia, unde va emigra și se va stinge sub numele de Nicholas Sims…- Efim Josa

Bulat, Eugenia. Călărașii și Renașterea națională : Mărturii. Evocări. Imagini / Eugenia Bulat. – Chișinău : Unu, 2021. – 640 p. 

„Am căutat să disec esențele unui timp febril, 1989-1991, pornind de la propria-mi înțelegere, studiind izvoare și răscolind amintirile camarazilor de luptă: oameni pe care i-am cunoscut pe viu.”

Într-un volum de 640 de pagini autoarea și-a adunat toate amintirile despre începuturile Renașterii Naționale, intervievând frații de Ideal, Dumneaei fiind participantă activă, iar Călărașii – unul dintre centrele importante ale trezirii naționale. Cartea, o primă istorisire de acest fel (mărturii, istorie orală), cuprinde 280 de imagini de epocă și merită toată atenția celor care vor să cunoască cum a fost acea perioadă, cu adevărat revoluționară.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă să faceți cunoștință cu literatură din domeniul istoriei Basarabiei și a Republicii Moldova.

Zahei Orbu de Vasile Voiculescu

DRUMUL ORBULUI ZAHEI SPRE LUMINĂ

Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu, ulterior scriitorul a luat numele de Voiculescu. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău, acolo unde a absolvit și cursul primar, după care a urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Hajdeu, apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Și-a început studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902-1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, acolo unde în anul 1910 și-a obținut doctoratul în medicină. În timpul studenției la medicină s-a căsătorit cu Maria Mittescu, o tânără din satul natal, studentă la medicină, căreia i-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.

În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, acolo unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. În anul 1993 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Debutul în literatură Vasile Voiculescu a debutat în „Convorbiri literare” în anul 1912. Debutul editorial s-a realizat în anul 1916 cu volumul „Poezii”, urmând ca în același an să colaboreze la „Flacăra”, ca urmare a unei recomandări din partea lui Alexandru Macedonski. Inspirația lui Voiculescu a venit din opera lui Vasile Alecsandri, poeziile lui George Coșbuc și Alexandru Vlahuță. Opera lui se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma ulterior în poezia gândiristă.

Temele religioase preferate de Voiculescu au fost „Nașterea”, „vizita Magilor” și „moartea Mântuitorului”. A fost distins cu numeroase premii pentru activitatea sa literară, astfel că în 1939 a primit Premiul pentru literatură al Editurii Fundațiilor Regale, în 1914 a primit Premiul național pentru poezie și Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul „Poeme cu îngeri”.

După anul 1948, Vasile Voiculescu a fost condamnat pentru convingerile sale democratice, fiind întemnițat la vârsta de 74 de ani și interzicându-i-se să mai publice. Dintr-o eroare judiciară, Voiculescu a fost condamnat la patru ani de detenție în închisorile comuniste, iar aici se îmbolnăvește de cancer și moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.

Întreaga operă literară a lui V. Voiculescu – versuri, proză, teatru – este organizată ca un sistem unitar de răspunsuri la o singură întrebare: Poate omul să se transforme, să-şi schimbe condiţia, să devină întâi un altul, apoi, la un alt nivel de existenţă, Altceva? La începutul drumului său în lume, lipsit de vederea lucrurilor de dincolo de lume, poate omul ajunge, prin râvna lui, să le vadă? Şi cum, pe ce căi şi prin ce mijloace s-ar putea dobândi râvnita vedere? Şi ce înseamnă a vedea?

Voiculescu, Vasile. Zahei Orbu / Vasile Voiculescu.- București :ART, 2018. -320 p.

Zahei Orbul. Este istoria călătoriei în căutarea luminii – semn fizic şi semn simbolic călătorie ajunsă până în pragul reuşitei, pânzLa pragul minunii, dar nedesăvârşită, cu un final rămas deschis, amânat până la Judecata de Apoi, suspendat între viaţă şi moarte de taina voinţei lui Dumnezeu.

Lumina, simbol cu dublă semnificaţie, semn al prezenţei lui Dumnezeu în lume, epifanie a divinului, dar şi semn al transcendenţei divinului, se află în centrul întregii opere a lui Voiculescu. Dobândirea luminii semnifică descoperirea lui Dumnezeu. Calea spre dobândirea luminii e calea omului individual spre trăirea transcendenţei sau, dacă omul individual e considerat metonimic (pars pro toto) pentru umanitate, calea pe care înaintează lumea întru spiritualizare. În limba română, lume şi lumina provin din acelaşi cuvânt, latinescul lumen, marcând unitatea materiei cu spiritul. Pentru că lumina are, ştiinţific vorbind, o dublă natură, e materie şi energie concomitent. A dobândi coincidenţa materiei cu energia, a dobândi lumina, reprezintă simbolul fundamental al operei lui Voiculescu, punctul din centrul cercului. Absenţa luminii, orbenia, înseamnă vieţuire fără spiritualitate, mai prejos decât animalele, care se împărtăşesc şi ele din energia universală. Orbul în căutarea luminii nu este doar cel ce doreşte să întrezărească formele fizice ale lumii, ci acela care încearcă să se mântuie pătrunzându-se de voinţa divină.

Cele mai numeroase miracole săvârşite de Iisus sunt vindecările de orbire. În sens fizic imediat, dar întotdeauna şi în sens spiritual, situat mult mai presus decât sensul fizic. O spunea poetul Voiculescu cu mult timp înainte de a începe scrierea povestirilor, încă din 1933, într-un poem în care Orbul e nemulţumit de minunea înfăptuită de Iisus:

Dobândirea vederii, ca posibilitate fizică şi ca vedere spirituală, vedere şi recunoaştere a lui Iisus ca Lumină a lumii, este narată în Evanghelia după Luca, Evanghelia din care s-a inspirat întotdeauna Voiculescu, în două parabole aflate în imediată succesiune: „Şi, când s-a apropiat de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

Şi, auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. el a strigat, zicând: Iisuse, fiul lui David, miluieşte-mă! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai vârtos striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi oprindu-se Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi, apropiindu-se el, l-a întrebat:  Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd iarăşi! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!

Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.” (. Evanghelia după Luca, 18,35-43)   În tot timpul cererii sale, orbul îşi mărturiseşte repetat credinţa, adresându-se lui Iisus, căruia cei din jur îi spun numai Nazarineanul, cu numele care aminteşte originea Lui mitică, „Fiu al lui David”, apoi, fără sfială, chiar „Doamne”. De aceea îi poate răspunde Iisus: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Toate lucrările lui Voiculescu,în specual cele în proză,transmit un mesaj. Mesajul lui Zahei: numai nădejdea îți dă putere. Fără speranță pierdem  puterea de a ne construi pe noi înșine. Iar speranța o poți găsi num,ai în tine,spre deosebire de iubire pentru care este nevoie de doi.