Zahei Orbu de Vasile Voiculescu


DRUMUL ORBULUI ZAHEI SPRE LUMINĂ

Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu, ulterior scriitorul a luat numele de Voiculescu. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău, acolo unde a absolvit și cursul primar, după care a urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Hajdeu, apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Și-a început studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902-1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, acolo unde în anul 1910 și-a obținut doctoratul în medicină. În timpul studenției la medicină s-a căsătorit cu Maria Mittescu, o tânără din satul natal, studentă la medicină, căreia i-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.

În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, acolo unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. În anul 1993 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Debutul în literatură Vasile Voiculescu a debutat în „Convorbiri literare” în anul 1912. Debutul editorial s-a realizat în anul 1916 cu volumul „Poezii”, urmând ca în același an să colaboreze la „Flacăra”, ca urmare a unei recomandări din partea lui Alexandru Macedonski. Inspirația lui Voiculescu a venit din opera lui Vasile Alecsandri, poeziile lui George Coșbuc și Alexandru Vlahuță. Opera lui se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma ulterior în poezia gândiristă.

Temele religioase preferate de Voiculescu au fost „Nașterea”, „vizita Magilor” și „moartea Mântuitorului”. A fost distins cu numeroase premii pentru activitatea sa literară, astfel că în 1939 a primit Premiul pentru literatură al Editurii Fundațiilor Regale, în 1914 a primit Premiul național pentru poezie și Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul „Poeme cu îngeri”.

După anul 1948, Vasile Voiculescu a fost condamnat pentru convingerile sale democratice, fiind întemnițat la vârsta de 74 de ani și interzicându-i-se să mai publice. Dintr-o eroare judiciară, Voiculescu a fost condamnat la patru ani de detenție în închisorile comuniste, iar aici se îmbolnăvește de cancer și moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.

Întreaga operă literară a lui V. Voiculescu – versuri, proză, teatru – este organizată ca un sistem unitar de răspunsuri la o singură întrebare: Poate omul să se transforme, să-şi schimbe condiţia, să devină întâi un altul, apoi, la un alt nivel de existenţă, Altceva? La începutul drumului său în lume, lipsit de vederea lucrurilor de dincolo de lume, poate omul ajunge, prin râvna lui, să le vadă? Şi cum, pe ce căi şi prin ce mijloace s-ar putea dobândi râvnita vedere? Şi ce înseamnă a vedea?

Voiculescu, Vasile. Zahei Orbu / Vasile Voiculescu.- București :ART, 2018. -320 p.

Zahei Orbul. Este istoria călătoriei în căutarea luminii – semn fizic şi semn simbolic călătorie ajunsă până în pragul reuşitei, pânzLa pragul minunii, dar nedesăvârşită, cu un final rămas deschis, amânat până la Judecata de Apoi, suspendat între viaţă şi moarte de taina voinţei lui Dumnezeu.

Lumina, simbol cu dublă semnificaţie, semn al prezenţei lui Dumnezeu în lume, epifanie a divinului, dar şi semn al transcendenţei divinului, se află în centrul întregii opere a lui Voiculescu. Dobândirea luminii semnifică descoperirea lui Dumnezeu. Calea spre dobândirea luminii e calea omului individual spre trăirea transcendenţei sau, dacă omul individual e considerat metonimic (pars pro toto) pentru umanitate, calea pe care înaintează lumea întru spiritualizare. În limba română, lume şi lumina provin din acelaşi cuvânt, latinescul lumen, marcând unitatea materiei cu spiritul. Pentru că lumina are, ştiinţific vorbind, o dublă natură, e materie şi energie concomitent. A dobândi coincidenţa materiei cu energia, a dobândi lumina, reprezintă simbolul fundamental al operei lui Voiculescu, punctul din centrul cercului. Absenţa luminii, orbenia, înseamnă vieţuire fără spiritualitate, mai prejos decât animalele, care se împărtăşesc şi ele din energia universală. Orbul în căutarea luminii nu este doar cel ce doreşte să întrezărească formele fizice ale lumii, ci acela care încearcă să se mântuie pătrunzându-se de voinţa divină.

Cele mai numeroase miracole săvârşite de Iisus sunt vindecările de orbire. În sens fizic imediat, dar întotdeauna şi în sens spiritual, situat mult mai presus decât sensul fizic. O spunea poetul Voiculescu cu mult timp înainte de a începe scrierea povestirilor, încă din 1933, într-un poem în care Orbul e nemulţumit de minunea înfăptuită de Iisus:

Dobândirea vederii, ca posibilitate fizică şi ca vedere spirituală, vedere şi recunoaştere a lui Iisus ca Lumină a lumii, este narată în Evanghelia după Luca, Evanghelia din care s-a inspirat întotdeauna Voiculescu, în două parabole aflate în imediată succesiune: „Şi, când s-a apropiat de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

Şi, auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. el a strigat, zicând: Iisuse, fiul lui David, miluieşte-mă! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai vârtos striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi oprindu-se Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi, apropiindu-se el, l-a întrebat:  Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd iarăşi! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!

Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.” (. Evanghelia după Luca, 18,35-43)   În tot timpul cererii sale, orbul îşi mărturiseşte repetat credinţa, adresându-se lui Iisus, căruia cei din jur îi spun numai Nazarineanul, cu numele care aminteşte originea Lui mitică, „Fiu al lui David”, apoi, fără sfială, chiar „Doamne”. De aceea îi poate răspunde Iisus: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Toate lucrările lui Voiculescu,în specual cele în proză,transmit un mesaj. Mesajul lui Zahei: numai nădejdea îți dă putere. Fără speranță pierdem  puterea de a ne construi pe noi înșine. Iar speranța o poți găsi num,ai în tine,spre deosebire de iubire pentru care este nevoie de doi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.