Impresii despre carte

Concursul de lectură ”Bătălia cărților” -2020, ediția a VI-a.

Wolk, Lauren. Wolf Hollow / Lauren Wolk. – București: Editura Arthur, 2017. – 254 p.

Această carte e plină de întrebări și evenimente. Majoritatea au loc pe un deal, aproape de casa lui Anabelle, ce poartă nuiele de Wolf Hollow. Dând același nume și cărții, autorul vrea să prezinte cât de mult contează faptele noastre și cum acestea pot îmbina unele locuri cu amintiri. Alt titlu potrivit ar putea fi ,,Ploaia nedreptății,, astfel încât acesta accentuează cum nedreptatea acoperă lumea personajului principal, la fel cum apa e peste tot după ploaie.

Poate oare nedreptatea să ne coste viața? Sau poate oare adevărul să străpungă inima?

Wolf Hollow e cartea care mi-a demonstrat că nu există în lumea noastră limită nici pentru durere, nici pentru nedreptate. Aseamăn această carte cu apa de la început limpede al unui izvor, însă care devine tulbure și se transformă într-un șir lung de valuri înspăimântătoare. Iar cauza tuturor acestor întâmplări este Betty, o fată atitudinea căreia mi s-a părut înconjurată de un nor cât pe ce să tune. Pe parcursul lecturii am cunoscut-o mai aproape și am realizat că norul era de fapt pe cale să plângă. Fără părinți, trăind într-o lume în care războiul, cruzimea și tristețea au acoperit lumea, ea nu rezista astfel încât furia ei ieșea tot mai mult și mai des. Momentul în care Anabelle primește vestea morții lui Betty, e un eveniment copleșitor, foarte trist, însă care mi-a plăcut datorită faptului că arată cum vorbele și faptele noastre ne pot influența viața și viitorul misterios. Puțini oameni au destulă imaginație pentru a vedea realitatea. Și totuși, în aceste două sute cincizeci și două de paginile cărții Wolf Hollow, descopăr o fată ce încearcă din răsputeri să le deschidă persoanelor din jur ochii spre adevăr, o fată în care trăiește un suflet plin de responsabilitate și hotărâre în sine. Să spun că mi-a plăcut această carte e ca și cum nu aș spune nimic pentru a-mi reda adevăratul entuziasm. M-a impresionat atât prin realitatea adaptată la o poveste, cât și prin personajele cu inimi ce bat în ritmuri diferite, însă care se îndreaptă spre același scop. Din primele capitole mi-am făcut o imagine detaliată a personajului principal, fata care a cucerit probabil inimile tuturor cititorilor, Anabelle. Trăind în timpul celor mai grei ani din istoria omenirii, ea împreună cu ma ei dragă descoperă câte minciuni și câtă nedreptate acoperă societatea în care trăim. Iubind cărțile Anabelle are destulă imaginație pentru a percepe faptul că Toby, veteranul de război, are nevoie de alin și îngrijire. Pe tot parcursul lecturii, dragostea și căldura pe care o împărtășește acestui bărbat temut de majoritatea lumii, mi-a topit inima, și m-a făcut să înțeleg că doar bunătatea ei reușește să pună capătul minciunii ce a dat amploare conflictului.
Cu un sfârșit tragic și dezamăgitor, Wolf Hollow e cartea care m-a învățat că vorbele noastre contează tot atât de mult cât și faptele.

Utilizator fidel: Amelia Cotorobai

Liceul Teoretic ,,Ion Creangă

Ziua în care am învățat să trăiesc

lg-highlighted2Laurent Gounelle este un autor francez de renume internațional și cel mai bine vândut, ale cărui cărți au fost traduse în 25 de limbi. Este un specialist în dezvoltare personală care s-a instruit în științe umaniste la Universitatea NLP din Santa Cruz. Bazându-se pe dragostea lui pentru psihologie și prin principiile de auto-ajutor, el scrie povești captivante care ghidează cititorul pe o cale de descoperire de sine. Specializat în științe umane, cu studii în Franța și în Statele Unite, conferențiar la l’Universite de Clermont-Ferrand, a colindat lumea întâlnind tot soiul de oameni care i-au oferit răspunsuri la o întrebare fundamentală: cum să ne atingem potențialul maxim și să găsim un sens vieții. 

Poetul român Mihai Eminescu spunea: „Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut”. Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea sî trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” – Laurent Gounelle

Gounelle, Laurent. Ziua în care am învățat să trăiesc/ Laurent Gounelle. – București: Editura Trei , 2018. -252 p. 

Și dacă totul ar începe astăzi?

ziua-in-care-am-invatat-sa-traiesc_1_fullsizeJonathan lucrează în asigurări, deținând o firmă împreună cu fosta soție, Angela, și cu un prieten, Michael. Are o fetiță pe care o vede o dată la două săptămâni și este încă în proces de digerare a divorțului, de înțelegere a cauzelor care au dus acolo, mai ales că speră într-o împăcare.

Astfel, Jonathan a pierdut din vedere să se mai întrebe dacă acest job îi place, dacă-l mai practică în acord cu propriile principii, dacă este suficient de prezent în familie sau, după divorț, în relația cu fiica sa. Per ansamblu, a uitat să se mai întrebe ce-și dorește și dacă viața pe care o duce mai are vreo legătură cu el.

Personajul este un portret al majorității contemporanilor, așa încât nu e de mirare că romanul a ajuns bestseller, mai ales că este o formă plăcută de lecție despre cum să nu uiți să fii fericit chiar în această lume în care stresul și viteza ne sunt, de multe ori, principalii companioni.
Într-o zi, o țigancă îi ia mâna să-i ghiceasca viitorul și află că mai are puțin de trăit. Confruntat cu moartea iminentă, Jonathan începe să-și pună tot felul de probleme și are discuții provocatoare cu Margie, iar scriitorul se lansează astfel într-o analiză a vieții și a societății.

Secvențe memorabile: 

butterfly_thumbnail_05_square_0000„Natura ne dă înapoi ceea ce ne-a răpit civilizația.[…] Noi, oamenii suntem ființe complexe și natura ne ajută să înțelegem toată această bogație interioară, pe când civilizația ne dă sentimentul de lipsă, de frustrare. Știe să ne facă să credem și să simțim că ne lipsește ceva pentru a fi fericiți. Ne interzice să ne simțim mulțumiți cu ce avem, cu ce suntem. Ne induce permanent sentimentul că suntem incompleți.”

„Fiecare om, prin actele, cuvintele, stările de spirit, emoțiile sale, are o anumită influență asupra celor din jur și apoi asta se propagă asemenea cercurilor de la suprafața apei. Crede-mă! Nimic nu rămâne neutru, înțelegi? În final, fiecare dintre noi are un impact pe lumea asta.”

În concluzie, Ziua în care am învățat să trăiesc  demonstrează încă o dată, printr-o poveste simplă, pozitivă și cu care se poate identifica aproape oricine că depinde numai și numai de noi să prețuim viața și să o trăim la adevăratul ei potențial, chiar și atunci când avem impresia că ni s-au înecat toate corăbiile.

„O carte pozitivă, care-ți dă o stare de bine.” – Ouest-France

Vă îndemnăm să lecurați Ziua în care am învățat să trăiesc de Luarent Gounelle și cu siguranță nu veți rămâne dezamăgiți. Lectură plăcută!!33943778-beautiful-monarch-butterfly-flying-isolated-on-white-background-
NU UITAȚI CĂ VĂ PUTEȚI ÎNSCRIE LA CONCURSUL “BĂTĂLIA CĂRȚILOR 2020”. LA FINALĂ PARTICIPĂ CEI CARE AU CITIT TOATE CĂRȚILE DIN CONCURS ȘI AU COMPLETAT FIȘELE DE LECTURĂ PENTRU FIECARE CARTE CITITĂ. Alege cartea anului ca să devii cititorul anului!

 

Surse: http://www.evantaiulmemoriei.ro/2018/11/ziua-in-care-am-invatat-sa-traiesc-laurent-gounelle.html

Cravata roșie- o poveste autobiografică

Dragi utilizatori vă așteptăm cu drag la biblioteca ”Alexandru Donici” pentru a împrumuta această carte minunată la concursul de lectură ”Bătălia cărților” o poveste minunata despre o fata care trebuie sa își înfrunte destinul, recomandată în  special copiilor, dar care poate poate sensibiliza  și inimile unor adulți.

Vă îndemnăm că lectura te face învingător!

Alege cartea anului ca să devii cititorul anului!

„Cu mare grija, parintii mi-au ales numele: Ji-li, adica norocoasa si frumoasa. Au sperat ca voi fi cea mai fericita fata din lume. Si am fost. Am fost fericita pentru ca mereu eram iubita si respectata. Ma simteam mandra pentru ca faceam totul bine si intotdeauna ma asteptam sa reusesc. Pe deasupra, eram si increzatoare. Nu ma indoisem niciodata de ceea ce mi se spunea…
Cu cravata mea rosie legata la gat, emblema Tinerilor Pionieri, si cu inima plesnindu-mi de fericire, am crescut zi de zi, pana in fatidicul an 1966. Anul in care aveam doisprezece ani si eram in clasa a sasea.
In acel an a inceput Revolutia Culturala.“

JiLiJiang

n. 2 Februarie 1954 (66 ani), Shanghai, China

Ji-li Jiang  este o scriitoare din  Shanghai, China. Jiang locuia într-un apartament mare, cu o baie mare. În această perioadă, mulți alți oameni nu aveau apartamente mari, cum ar fi ale ei, clasificând-o ca făcând parte din clasa superioară în timpul Revoluției Culturale. În această perioadă, ea locuia cu familia o perioadă foarte scurtă de timp. Jiang a fost elevă până în 1966, când președintele Mao a început revoluția culturală. Când avea 13 ani, tatăl ei a fost acuzat în mod fals de crime contrarevoluționare și a fost reținut și forțat să facă muncă silnică de către guvernul chinez. Jiang a fost umilită de colegii de la școală, care au acuzat-o de trecutul „negru” sau „anticomunist” al familiei sale și au împiedicat-o să devină Succesor Roșu, o persoană care eventual va fi numită Gară Roșie, la vârstă potrivită. Ea a absolvit Colegiul Profesorilor din Shanghai și Universitatea Shanghai în 1984.

220px-Red_Scarf_GirlCând Revoluția s-a încheiat, Jiang, urmată mai târziu de majoritatea familiei sale, s-a mutat în Hawaii. În 1998, Cravata roșie, un memoar a vieții ei în timpul Revoluției Culturale, a fost publicată și a obținut o serie de premii. În urma succesului, Jiang a continuat să scrie cărți, în special Regele maimuței magice, o reluare a unei povești tradiționale chinezești despre începutul călătoriei Regelui maimuțelor.

A absolvit Universitatea din Hawaii și a început să lucreze ca analist de operațiuni pentru un lanț hotelier. Jiang a devenit director bugetar pentru o companie de sănătate din Chicago. În 1992, Jiang a co-fondat East West Exchange, promovând schimbul cultural între țările occidentale și China. În 2003, a început o organizație nonprofit, Cultural Exchange International pentru a continua și a extinde schimburile culturale dintre SUA și țările occidentale. Jiang locuiește în prezent în California.

Ji-li Jiang. Cravata roșie / Ji-li Jiang. -București : Arthur, 2018,  -250 p.

O poveste autobiografică despre curajul de care dă dovadă o familie în timpul
uneia dintre cele mai teribile perioade din istoria secolului XX.

cravata-rosie-59806-1000x1000Categoria: Literatura Universala
Colectie: Arthur. Violet History
Editie: Cartonata
Editura: GRUPUL EDITORIAL ART
Format: 210 x 140 mm
Nr. pagini: 256
Titlu Original: Red Scarf Girl
Traducator: Diana Soare
Varsta: +10 ani

Emoționantă, onestă și profund personală,  Cravata roșie este o poveste incredibilă  si adevărată despre curajul și determinarea unei fete în timpul uneia dintre cele mai înspăimântătoare epoci ale secolului XX.

Este anul 1966, iar Ji-li Jiang, în vârstă de doisprezece ani, are tot ce și-ar putea dori o fată: creiere, popularitate și un viitor luminos în China comunistă. Dar este și anul în care liderul Chinei, Mao Zedong, lansează Revoluția culturală – iar lumea lui Ji-li începe să se destrame. În următorii câțiva ani, persoanele care au fost cândva prietenele și vecinii ei se  indrepte impotriva ei și a familiei sale, forțându-i să trăiască într-o permanentă teroare de arestare. Iar când tatăl lui Ji-li este închis, ei se confruntă cu cea mai dificilă dilemă din viața ei.

Nu uitați că vă puteți înscrie la concursul “Bătălia Cărților 2020”.
La finală participă cei care au citit toate cărțile din concurs și au completat fișele de lectură pentru fiecare carte citită.

Vă dorim lectură plăcută!

Sursa: https://www.libris.ro/carti?fsv_78359=Arthur.+Violet+History
https://www.goodreads.com/book/show/413432.Red_Scarf_Girl