Pastel de George Coșbuc

George Coşbuc

20 septembrie 1866 – 9 mai 1918

Poet și traducător

George Coşbuc s-a născut 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud. A debutat  cu volumul de poezii ,,Balade şi idile”-1883. Volumul ,,Fire de tort”, este inspirat din viaţa satului ardelenesc. Creaţiile oglindind istoria țării sunt reunite în volumul de versuri ,,Cântece de vitejie” şi în cele de proză: ,,Povestea unei coroane de oţel” sau ,,Războiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor”. Unele poezii înfăţişează frumuseţile naturii în diverse anotimpuri: ,,Vara”, ,,Iarna  pe uliţă”, ,,La Paşti”, ,,Vestitorii primăverii”. A decedat la 9 mai 1918, Bucureşti, a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Opere:
  1. Vol.  „ Balade şi idile: Noapte de vară , La oglindă , Trei, Doamne şi toţi trei
  2. Vol.  „ Fire de tort”: Mama, Cântec, Iarna pe uliţă , Concertul primăverii
  3. Vol.  „ Cântece de vitejie”: Cântecul redutei

Poezia lui George Coşbuc pare cititorului aidoma unui imens spectacol în care ceremonialurile rustice se desfășoară într-o manieră ce pune în evidență sentimentele și pasiunile participanților la ele, relevând un bogat fond al trăirilor.

Pastel

Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
Şi adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua întreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat.

Peste culmi încet amurgul moare
Şi-ntors cu faţa cătr-apus
Dă semne nopţii din ponoare.
Ea-mbracă haine-ntunecate
 Şi liniştit din aripi bate
Plutind tăcută-n sus.

Tăciunii-n vatră dau lumină;
Pe drumul de drumeţi sărac
Mai vezi fugind câte-o vecină
Să ceară cu-mprumut jăratec;
Grăbit, dă roate, singuratec,
Tăcutul liliac.

Şi tot mai noapte-apoi se face,
Păduri şi ape-adorm acum;
Din cer scoboar-adânca pace.
Ici-colo vrun zăvor mai sună –
Începe-a se zări de lună
Şi-i linişte pe drum.

Copiii dorm, visându-şi jocul.
 Mai toarce mama. În curând,
Pe vatră ea înveleşte focul,
Încuie uşile la tindă,
Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă
S-aude acum rozând.

,,PASTEL” de George Coșbuc este o poezie alcătuită din cinci strofe şi a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Pagini literare” în 1899. 

Termenul ,,pastel” provine din artele plastice, iar la origine, acest termen desemna un creion colorat moale pentru desen. Termenul s-a extins, desemnând atât o tehnică artistică de pictură, cât și orice tablou sau desen executat cu acest fel de creioane. În literatură, preluat de poetul român Vasile Alecsandri – considerat creatorul pastelului în literatura română, termenul a ajuns să desemneze o poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură.

Pastelurile sunt bogate și în imagini artistice (vizuale, olfactive și auditive ) și exprimă sentimentele poetului în mod direct, prin intermediul descrierii și al figurilor de stil precum epitete, comparații și personificări. Autorul creionează un tablou al naturii având în prim plan elemente ale naturii, pe care le descrie.    

În literatura română au mai scris pasteluri Mihai Eminescu, George Bacovia, George Coșbuc, George Topîrceanu, Ion Pillat, Lucian Blaga, Ion Heliade  Rădulescu.    

Pastelul este o specie a liricii peisagistice, în care se descrie un colț din natură: grădina, pădurea, dealul și valea, apele, satul, vatra, drumul, întreaga natură – cer și pământ. Poetul, exprimându-și propriile sentimente în strânsă legătură cu aspectele înfățișate, simte pacea naturii, se lasă copleșit de împăcarea din întregul Univers. Aspectele din natură prezentate sunt  peisaje de diferite  dimensiuni.

Modul de expunere predominant este descrierea, iar, când poetul zugrăvește un peisaj de început al serii, înfățișând  momentele înserării în derularea ei, pastelul dobândește caracteristicile unui tablou în versuri. Aspectele zugrăvite și sentimentele poetului sunt puse în evidență prin intermediul imaginilor artistice, predominante fiind cele vizuale, locul culorilor din pictură fiind luat de figurile de stil, între care epitetele cromatice ocupă un loc important. 

Titlul „Pastel” este sugestiv, indicând denumirea speciei liricii peisagistice, utilizată doar în cadrul literaturii române. Astfel, titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colț de natură, în care poetul își exprimă discret sentimentele de încântare în liniștea ce cuprinde împrejurimile satului. Treptat, orice trimitere spre ideea de mișcare dispare.

Căutând să surprindă momentul înserării, Coșbuc recompune, în spațiul imaginar al poeziei, un peisaj rustic, în care noaptea se insinuează treptat, până reușește să ia în stăpânire întregul tablou. Cadrul descrierii este vast.

Astfel, în strofa întâi privirea poetului se oprește în grădină, simțind adierea muzicală a vântului, ființă supranaturală, înzestrată cu ,,aripi” (folosind aliterația, alternează repetiția consoanelor ,,v”, care dă senzația de mișcare a vântului cu ,,ș” ce aduce liniștea înserării), urmărindu-l alinându-se în căutarea ,,culcușului”; macul ,,roș”, cicoarea își închid florile, adormind.

Imaginile vizuale urmăresc roșul macului, culoarea bucuriei, freamătul petalelor, refugiul vântului, prin vișinii grădinii, personificat asemenea unui plimbăreț prin natură.
Personificarea „Din ochi clipește-ncet cicoarea/ Și-adoarme-apoi și ea” exprimă starea de liniște redată de contemplarea naturii, cu puternice reverberații în sensibilitatea eului liric. Această personificare are rolul de a crea o atmosferă în care liniștea își pune amprenta asupra florilor.
Elementul uman este prezent prin ființa poetului: ,,eu, care se oprește lângă pădure ce-a obosit ,,căci ziua-ntreag-a tot cântat”, pare o ființă ce ocrotește arborii, păsările, le ascultă glasurile. În tăcerea amurgului, ființa ei se retrage în gânduri. Privirea alunecă spre dealuri, spre cărarea și mai departe spre sat, totul umbrit de noaptea ce se apropie.
Personificarea pădurii, verbele: a obosit, tace, amurgește, întunecă – aduc liniștea care cuprinde natura. Verbele la prezent, predominante în poezie, au rolul de a transmite ideea eternizării naturii surprinse în acest pastel, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserării.

În a treia strofă a pastelului este prezentat un tablou static, care întregește starea de liniște ce a cuprins întreaga natură în momentul înserării. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte, prin imaginea vizuală:amurgul moare… dă semne nopții din ponoare”. 

Personificarea „Ea-mbracă haine-ntunecate”, precum și epitetul personificatortăcută”, au rolul de a crea o atmosferă plină de mister, noaptea este o ființă de basm, un înger întunecat, care ,,bate din aripi, plutind”. Se remarcă impersonalitatea vocii lirice, pentru că poetul a  accentuat spectacolul naturii, o magnifică panoramă surprinsă în toate detaliile ei. Verbele sugerează încremenirea naturii cuprinsă de o liniște profundă.
În atmosfera întunecată apare lumina ,,tăciunilor”, imagine caldă, odihnitoare, de pace, singura mișcare este graba unei femei ,,să ceară cu-mprumut jăratec”și a păsării de noapte care ,,dă roate-tăcutul liliac”, epitet ce completează liniștea, ușoara mișcare.
Tabloul plin de mișcare lină devine, în final, static, totul este copleșit de somn, de adânca pace, iar sunetul ,,zăvorului” închide poarta dintre om și natură. Liniștea domină pe ,,drum”și în cer, iar luna devine stăpâna nopții.

Crisp Autumn Leaves Twitter Header Cover | Cover pics for facebook,  Facebook cover, Cover pics

În ultima strofă, poetul redevine copilul ,,visându-și jocul”, alături de mama care face ultimele mișcări casnice: ,,mai toarce, învelește focul”, grijulie ,,încuie ușile” și apoi ,,se culcă”. Noaptea în sat e încremenită într-un prezent etern. Singurele zgomote în liniștea nopții sunt: zăvorul și cariul care roade ,,în grindă”, sunete calde, plăcute în noaptea odihnitoare, o muzică abia șoptită în tăcerea desăvârșită.

Măsura versurilor de 8-9 silabe, ritmul iambic, rima inegală: pereche, monorimă dau o legănare a timpului în pacea nopții ce cuprinde natura.

Sursă:
  1. Literatura română : Dicţionar-antologie de istorie şi teorie literară. – Chişinău: Museum, 2005, p. -144-153.
  2. Ciocanu, Ion. Literatura română: studii şi materiale pentru învăţământul preuniversitar. -Chişinău: Prometeu, 2003. -p. 196-205.

Aurel Scobioală – scriitorul plin de înțelepciune

Aurel Scobioală

17.09.1941 − 03.07.2007

Prozator și scriitor pentru copii

Aurel Scobioală s-a născut în satul Mălăieşti, Râşcani, în familia ţăranilor Andrei şi Nadejda Scobioală. După absolvirea şcolii de şapte ani din satul natal (1948-1955) şi a şcolii medii din satul Şaptebani (1955-1958), urmează Facultatea de Filologie (Secţia limbă şi literatură română şi limbă franceză) a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi (1958-1963).

A lucrat profesor la şcolile medii Ştiubeieni şi Vasileuţi (1961-1962) şi la Colegiul de Economie şi Contabilitate din Tighina (1963); redactor-adjunct la ziarul raional din Râşcani (1965), redactor literar la Comitetul de Stat pentru Radio şi Televiziune (1966-1968 şi 1970-1976), şef de redacţie la editurile „Lumina”, „Literatura artistică” (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1986-1992), director general al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1992-1994), din 1994 – şef al Redacţiei Scriitori contemporani la Editura „Prut Internaţional”, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2004-2007).

A mai colaborat la „Literatura şi arta”, „Basarabia”, „Viaţa Basarabiei”, „Florile dalbe”, „Alunelul” şi alte ediţii periodice. A debutat editorial în 1974 cu volumul „Cărăruia albă” urmat la scurt timp de volumul de povestiri „Hai la menajerie” (1974, 1995).

A editat numeroase culegeri de proză şi poezii pentru preşcolari şi şcolari: Dincolo de poveste (1977), Greu mai cresc bărbaţii… (1978), Viceversahop (1981), Micu cel Tare din grupa mare (1984), Ce te-nvaţă o povaţă (1987), Aricioaica doctoriţă (1988), Băieţelul de pe Lună (1988), Vorba bună ne adună (1992), Alfabetul-grădiniţă (1992), Marele fermier Buș-lăbuș (1999), Dumnezeu nu bate cu băţul (2001), Carte pentru câini deștepţi (2003), Câte rude are Nelu (2003) ș.a.

Este autorul unor culegeri de istorii anecdotice din lumea literară: Ulciorul cu pătăranii (1994), Alt ulcior cu pătăranii (2001), precum şi al volumului Scriitorii când erau copii (2004). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1977) şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Mai multe din lucrările sale sunt traduse în franceză, engleză, lituaniană, ucraneană, bielarusă, uzbecă şi alte limbi.

Lucrările sale au fost apreciate la justa lor valoare:
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1989, pentru cartea Ce te-nvaţă o povaţă)
  • Premiul Salonului Internaţional de Carte Românească, ediţia a II-a, Iaşi (1993, Vorba bună ne adună)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1994, pentru Un ulcior cu pătăranii)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1999, cea mai bună carte pentru copii a anului Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul special al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a IV-a (2000, pentru cartea Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul „Cartea anului” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a VII-a (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Premiul „Lecturile copilăriei” la Salonul Internaţional de Carte Românească, ediţia a XII-a, Iaşi, (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Diploma Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret, 2006;
  • Premiul Concursului literar de inspiraţie creştină al Centrului Internaţional de Cultură pentru Copii şi Tineret „Sergiu Grossu” (2001, cartea Dumnezeu nu bate cu băţul)
  • Premiul Târgului Internaţional de Carte din Chişinău (2001, pentru cartea Alt ulcior cu pătăranii)
  • Premiul special al Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, acordat la ediţia a IX-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2005, pentru cartea Scriitorii când erau copii).

Fiind deținătorul Diplomei IBBY, este propus pentru traducere în mai multe limbi de circulaţie internaţională, ceea ce pentru un scriitor înseamnă foarte mult.

În urma unei boli incurabile, s-a stins din viaţă la 3 iunie 2007. În data de 10 octombrie 2008, în satul lui de baştină, în cadrul unei manifestări „În memoriam Aurel Scobioală”, a fost dezvelită o placă comemorativă şi a fost conferit numele scriitorului gimnaziului din localitate.

Scobioală, Aurel. Alt ulcior cu pătăranii/Aurel Scobioală. -Chişinău: Prut Internaţional, 2001. -256 p.
martie 2012 – BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B. P. HASDEU”

Cititorul și „Ulciorul…”

Cică, ulciorul nu merge de multe ori la izvor. Dar dacă e cu pătăranii, merge. Nu la izvor, ci la cititor. Dovadă e că primul „Ulcior…”, apărut cu mai mulți ani în urmă, a mers bine: Acum a venit alt cititor. Vin și eu cu „Alt ulcior…”.

– Autorul: Aurel Scobioală

Scobioală, Aurel. Scriitorii când erau copii / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2015. – 295 p.
Organizatori

Aurel Scobioală se împarte egal între copii serioși și adulți neserioși. Prozatorul ne pune să coborâm pe pământ, în cotidian, să ne dăm seama de ridicolul ce ne joacă festa la fiecare pas, indiferent că suntem oportuniști sau tot personaje ale „Comediei umane”. – Eugen Lungu

Aurel Scobioală este un prozator – pom… Din lucrările sale se înfruptă mii de cititori-de la cei mai mici până la cei mai mari.
– Gheorghe Vodă

Scobioală, Aurel. Marele fermier Buş-Lăbuş / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 1999, Chişinău : Comb. Poligr. – 32 p.
Organizatori

Marele fermier Buş-Lăbuş cuprinde următoarele povestiri istorice: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, hali-Gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Ataman cu… gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Bucefal și Buridan, Moscu, Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.

Scobioală, Aurel. Carte pentru câini deştepţi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2003. –  32 p.
Organizatori

Carte pentru câini deştepţi, aici veți găsi următoarele povestiri istorice:

  1. Necazul lui Lăbuș
  2. Coadă fără obraz
  3. Mergem la veterinar
  4. Spitalul pentru necuvântătoare
  5. Discuția din laborator
  6. La grădina botanică.
Scobioală, Aurel. Învăţăminte din vorbă cuminte / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2004. –  32 p.
Învățăminte din vorbă cuminte by Aurel Scobioală

Cartea Învăţăminte din vorbă cuminte cuprinde următoarele povestiri care le puteți lectura cu bunici și părinții: Ce e bine ia cu tine, Cine-i leneșul? După doi iepuri…, Când nu știi ce să spui…, Cine de cuvânt nu ia…, Albina e cuminte…, Cine nu rabdă…, Ce poți face azi…, La mâncare…, Când pe copil îl doare un deget…, Dănuț vrea să fie harnic, Cu răbdarea…, Când doi se ceartă…, Cel isteț…, De șapte ori …, Frica are ochi mari…, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Ziua bună…, Bine faci…, Toiagul bunelului, Și de la pom…, Rădăcinile, etc.

Scobioală, Aurel. Vorbă bună ne adună : Miniaturi pentru copii şi maturi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Lumina, 2011. – 95 p.

Cartea Vorbă bună ne adună conține
miniaturi pentru copii și maturi:

  • Cine își schimbă căciula: Cuvânt despre cuvinte, Coadă de topor, Capul plecat, Cine îți schimbă căciula, Spicul cel fudul, Dacă taci pre mult, Apa trece, oaia în vârful dealului, Măgarul și greierul, Dă-mi o pace.
  • Ce e bine ia cu tine: Ce e bine ia cu tine, Când pe copil îl doare un deget, Cine de cuvânt nu ia, Cine–i leneșul?, După doi iepuri, Când nu știi ce să spui, Cel isteț, Cum a copt Stănică zarzăre, Ce poți face azi, La mâncare, Albina e cuminte, Cu răbdarea, Când doi se ceartă, Beșișoarele, Frica are ochi mari, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Stănică vrea să fir harnic, Ziua bună, Toiagul bunelului, Și de la pom, Rădăcinele, Cu brazda în cap, Mămulică,-mămăligă, Ochii sperie, Două grăunțe, două fasole, Dulce-i odihna, Doina-i lege, doina-i cânt, Pământul e darnic, Seamănă toamna mălai, Cine are carte, Cine știe carte.
  • Pe-un picior de plai: Codrii, la cetatea Sorocii, Autobuzul cu ”acordeon”, Unde-s iezii lui Creangă?, La Ștefan cel Mare, Ideea lui Dănuț, Teatrul pentru copii.
  • Auzite de la voi: Nu-i corect, tăticule, Cum să văd, las’să fie,Nu m-a ajuns capul, Să-mi spui toate poveștile, Stropifloarea, Cocostâlp, ude-i zăpada? Caii și tractorul, Povestește-mi despre tine, Ieduța, De la cocoș.
  • Cel mai important: Cârligel, pironaș, Duduișa-cu cosiță, Ochișorii, Căpăcele, Ghilimelele, Punctele de suspensie, Apostroful, Liniușa de unire, Linia de dialog, Punctul.
  • Dingerar până la undrea: Gerar, Făurar, Mărțișor, Prier, Florar, Cireșar, Cuptor, Gustar, Răpciune, Brumărel, Brumar, Undrea, Să trăiți, să înfloriți.
  • Merele de fiermie buș-lăbuș: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, Hali-gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Atman cu gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Buceafal și Buridan, Moscu , Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.
  • Usturoi sălbatic: Ghetușele, Groapa de bobmbă, Calul cel roșu, Șoimu tatei, Mămăligă din patruzeci, și șapte, Harapnicul, lecției, Cu7m ne-am despăețit de Șoimu, De ce l-au ridicat pe Valușa, Usturoi sălbatic.
Scobioală, Aurel. La menajerie! / Aurel Scobioală – Chişinău: Renume, 1995. – 32p .

La menajerie! cuprinde: Menajeria, Leul, Elefantul, Girafa, Hipopotamul, Cangurii, Struții, Iacul, Ursulețul, Veverița, Ariciul, Maimuța, Căprioara și Rinocerul, Vulpea și Iepurele, Zebra, Cerbul, Șerpii, Vulturul, Papagalul, Peștii, Crocodilul, Camelionul, Foca, Pinguinii, castorii și broasca țestoasă, Cocostârcii, Ce am visat noaptea.

Sursa: https://www.bncreanga.md/pdf/aniversari_culturale_2016.pdf

Campania de atragere și de fidelizare a utilizatorilor ”Fii deștept! Ia un card inteligent”

Luna septembrie este dedicată Campaniei Fii deștept! Ia un card inteligent la BM „B.P. Hasdeu” pentru a sublinia importanța lecturii pentru educație.

Obiectivul general al Campaniei constă în atragerea utilizatorului în spațiul prietenos al bibliotecii, obținând cardul de acces gratuit. Înregistrarea oferă oportunități de a beneficia de serviciile și activitățile bibliotecii, inclusiv împrumutul de carte și alte resurse.

Cu acest prilej filiala „Alexandru Donici” pentru copii, încearcă să-și extindă parteneriatele cu instituțiile preșcolare, gimnaziale, liceale, precum și cu mulți alți doritori de diferite categorii de vârstă din cartier, dar și din afară.

Colaboratorii bibliotecii cu mare drag informează doritorii despre regulile de înscriere la bibliotecă, precum și facilitățile oferite de obținerea cardului de acces.

Bibliotecile joacă un rol important în educația și dezvoltarea copiilor, adolescenților, adulților.

Filiala „Alexandru Donici” oferă servicii, programe de bibliotecă care sunt utile tuturor. Cardul va deveni o carte de vizită în procesul utilizării serviciilor de bibliotecă, împrumuturi de carte și alte documente. Filialele Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” continuă să se adapteze și să extindă serviciile pentru a răspunde cerințelor comunității noastre.

La fel în situația de criză pandemică, biblioteca își zidește prezența și livrează servicii, inclusiv de înscriere și obținere a cardului de acces.

Pentru a obține un card de bibliotecă sau pentru a afla mai multe despre resursele și serviciile bibliotecii, vizitați pagina web și rețele sociale ale filialei „Alexandru Donici”.